Pretentii civile. Speta. Decizia 1929/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1929/R-CM
Ședința publică din 14 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul -, domiciliat în Râmnicu V,-,.120,.D,.3,.16, județ V, împotriva sentinței civile nr.902 din 02 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-reclamant - G și intimatul-pârât SC SA Rm.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în baza dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra lui.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2009, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta cu sediul în Rm.V pentru a fi obligată să-i plătească drepturile salariale la datele convenite în contractul individual de muncă, să-i acorde sporul de vechime începând cu data la care a devenit salariatul pârâtei și să-i plătească despăgubiri în cuantum de 20.000 lei, în temeiul dispozițiilor art.161 pct.4 Codul muncii, pentru plata cu întârziere a salariului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este salariatul pârâtei, care nu-i plătește la data convenită prin contractul de muncă salariul, încălcând astfel dispozițiile pct.4 lit.j din contractul individual de muncă și pe cele ale art.156 și art.161 alin.4 din Codul muncii.
De asemenea, pârâta acordă drepturi salariaților în mod discriminatoriu, nu i-a acordat sporul de vechime, deși acesta este un drept recunoscut prin lege și conform art.38 din Codul muncii, salariatul nu poate renunța la acest drept, condițiile de muncă sunt necorespunzătoare și încălcă dispozițiilor art.171-174 și art.177 din Codul muncii, salariul i-a fost plătit cu întârziere cu cca.50-60 zile și fără a i se înmâna "un fluturaș".
Prin plata cu întârziere a salariului, reclamantul nu și-a putut achita facturile către furnizori și nu și-a putut procura alimentele și alte produse necesare întreținerii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că a plătit la timp salariul reclamantului în raport de numărul de zile lucrate și de contractul individual de muncă, iar sporul solicitat este inclus în salariu.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.902/2 noiembrie 2009 respins acțiunea ca nefondată și l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată față de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat ca strungar la societatea pârâtă, conform contractului încheiat la 25 mai 2007, iar raporturile de muncă au încetat în cursul anului 2008.
Pe baza probelor administrate, instanța a reținut că reclamantul a primit salariul aferent lunilor lucrate, unele sume fiind achitate însă cu întârziere.
În ceea ce privește sporul de vechime instanța a reținut că acesta este inclus în salariu; potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde și sporurile și alte adaosuri, iar potrivit dispozițiilor art.157 din același cod, salariul se stabilește prin negocieri între angajator și salariați.
Potrivit dispozițiilor art.41 alin.2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
Tribunalul a apreciat că în acest mod contractul colectiv de muncă la nivel național lasă părților posibilitatea să negocieze cu privire la acordarea în mod separat, față de salariul de bază a sporului de vechime.
Conform contractului individual de muncă al reclamantului, instanța a reținut că în urma negocierilor s-a stabilit un salariu de bază brut lunar de 900 lei care include și sporurile, inclusiv sporul de vechime, astfel că cererea acestuia cu privire la acest spor este neîntemeiată.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la daune interese, s-a reținut că reclamantul nu a dovedit că plata cu întârziere a drepturilor salariale de către pârâtă i-ar fi produs vreun prejudiciu de natura celor arătate prin acțiune - achitarea unor majorări de întârziere, dobânzi la bănci, imposibilitatea achitării la timp a unor rate etc.
S-a reținut de asemenea că nu pot fi acordate daune interese nici pentru pretinsele condiții grele de muncă și amenințări din partea conducerii societății, întrucât reclamantul nu a formulat un capăt de cerere în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat recurs în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- în mod greșit a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese, întrucât reclamantul a suferit un prejudiciu grav prin plata cu întârziere a salariului de către pârâtă, constând în aceea că neavând alte surse de venituri nu a avut posibilitatea să-și procure alimente;
- în mod greșit s-a reținut că sporul de vechime este inclus în salariul de bază, invocându-se în acest sens dispozițiile pct.2 lit.j din contractul individual de muncă;
- prin respingerea cererii de acordare a sporului de vechime au fost încălcate dispozițiile art.41 pct.3 lit.d din contractul colectiv de muncă unic la nivel național;
- în mod greșit s-a reținut că reclamantul nu a formulat un capăt de cerere prin care să solicite despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a condițiilor grele de muncă.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs este neîntemeiat.
Potrivit dispozițiilor art.161 alin.4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Legea impune două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru acordarea daunelor interese: întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia și existența unui prejudiciu produs salariatului.
Pe baza probelor administrate, instanța a reținut că pârâta și-a executat cu întârziere obligația de plată a salariului către reclamant.
Totodată, instanța a reținut însă că cea de-a doua condiție, referitoare la producerea unui prejudiciu nu este îndeplinită.
Reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului pretins, deși îi incumba sarcina probei, și instanța și-a exercitat rolul activ, ordonând administrarea de probe - proba testimonială și proba cu înscrisuri.
Pentru aceste considerente, în mod corect instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 din Codul muncii, apreciind că cererea reclamantului de acordare a daunelor interese este neîntemeiată.
Motivele doi și trei de recurs sunt de asemenea nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.155, art.157 din Codul muncii și art.41 alin.2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri, iar salariile se stabilesc prin negocieri individuale și colective între angajatori și salariați. Deci, acordarea sporului de vechime se negociază între părțile contractante, contractul colectiv de muncă la nivel național lăsând părților posibilitatea să negocieze cu privire la acordarea sporului de vechime în mod separat față de salariul de bază.
Din prevederile pct.J, pct.1 și 2 din contractul individual de muncă al reclamantului nu rezultă că s-a negociat sporul de vechime în plus față de salariul de bază indicat în contract, respectiv salariul brut lunar de 900 lei. Se indică în contractul individual de muncă salariul de bază brut lunar de 900 lei, fără a se acorda și alte elemente constitutive, respectiv sporuri, indemnizații sau alte adaosuri.
Și ultimul motiv de recurs este de asemenea neîntemeiat. Reclamantul a investit instanța cu cererea de obligare a pârâtei să-i achite salariul la timp și cu prezentarea unui fluturaș, acordarea sporului de vechime și daune interese, conform art.161 pct.4 din Codul muncii, ca urmare a plății cu întârziere a salariului; nu a solicitat și obligarea pârâtei la despăgubiri reprezentând prejudiciul produs ca urmare a condițiilor de muncă neadecvate.
Așadar, instanța s-a pronunțat în limitele investirii cu respectarea principiului disponibilității.
În consecință, față de cele reținute, se constată că recursul este nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul -, domiciliat în Rm.V,-,.120,.D,.3,.16, județ V, împotriva sentinței civile nr.902/2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta Rm., cu sediul în Rm.V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./13.01.2010
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
