Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 209/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 209/
Ședința publică din 10 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în P,-, județul A și DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1261/CM din data de 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru recurenții-pârâți Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, în baza delegației de la dosar, lipsind recurenta-pârâtă Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, intimații-reclamanți, G, --, -, -, -, i -, -, -, A, -, G, G, -, -, și și intimatul-pârât chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice-prin A, expert în domeniul discriminării fiind Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic, pentru recurenții-pârâți Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, solicită admiterea tuturor recursurilor și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii. În subsidiar, solicită admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Apreciază că în mod greșit le-au fost acordate reclamanților creșterile salariale, întrucât aceștia nu fac parte din categoria funcțiilor de demnitate publică. De asemenea, arată că reclamanții au beneficiat de creșterile salariale prevăzute de OG27/2006.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 13.06.2008, reclamanții, G, -, -, -, -, -, -, A, -, G, G, -, - și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la acordarea creșterilor salariale prevăzute de OG3/2006, în cele 2 etape: de 5% începând cu 01.04.2006, față de nivelul lunii ianuarie 2006 și de 6% începând cu 01.09.2006 față de nivelul lunii august 2006, urmând ca aceste drepturi să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin aprobarea nr.OG3/2006, aprobată prin Legea nr.323/2006, personalul bugetar și cei ce ocupă funcții de demnitate publică au beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2006, în 2 etape, însă acestea nu le-au fost acordate, încălcându-se astfel prevederile art.1 alin. 2 lit. e din nr.OG137/2000.
La data de 23.07.2008, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și-a prezentat punctul de vedere.
Ulterior, la data de 15.09.2008 pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, să fie obligat acesta să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
La același termen de judecată s-a depus de către același pârât întâmpinare prin care s-a invocat în principal excepția necompetenței materiale a instanței, întemeiată pe dispozițiile nr.OUG75/2008.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, susținându-se că reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, aceasta neconstituind o discriminare.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 11.07.2008, Tribunalul Argeșa scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare Curții de Apel Pitești, fiind incidente în cauză dispozițiile art.I alin.1, coroborat cu art.II alin.2 din nr.OUG75/2008.
La data de 03.11.2008, în timp ce dosarul s-a aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, s-a depus întâmpinare de către Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta invocând, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive a sa, întemeiată pe faptul că această instituție răspunde doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, dar și pe faptul că și Ministerul Public este ordonator principal de credite, cum este și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr.44/F-CM/27.01.2009, Curtea de Apel Pitești și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, întrucât dispozițiile art.I alin.1 și cele ale art.II alin.2 din nr.OUG75/2008 au fost declarate neconstituționale.
La data de 22.10.2009, tribunalul a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, iar potrivit art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1261/CM/26.10.2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, respingând acțiunea față de acesta și a admis acțiunea formulată de reclamanți, fiind obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să plătească acestora diferențele de drepturi salariale determinate ca urmare a creșterilor salariale cu 5% începând cu 01.04.2006 față de nivelul lunii ianuarie 2006 și cu 6% începând cu 01.09.2006 față de nivelul lunii august 2006, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești au fost obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, potrivit art.10 din Legea 500/2002, privind finanțele publice, acesta are doar rolul de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și al proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, propunând rectificările corespunzătoare, însă cu respectarea Legii Finanțelor Publice nr.500/2002 și la solicitarea ordonatorilor principali de credite. Mai mult, acest pârât nici nu are calitatea de angajator al reclamanților.
Neexistând identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul obligațional, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice a fost admisă, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților față de acest pârât.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a reținut că art.155 din Legea 53/2003, act normativ aplicabil și reclamanților, prevede că noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de vigoare sunt incluși și reclamanții.
Salariul, indemnizația, în speța dedusă judecății se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Față de acest aspect, relativ la cererea introductivă de instanță, tribunalul a reținut că prin Ordonanța de Guvern nr.3/2006 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2006 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1, salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 2 etape, după cum urmează: u 5%, începând cu data de 1 februarie 2006, față de nivelul din luna ianuarie 2006 și cu 6%, începând cu data de 1 septembrie 2006, față de nivelul din luna august 2006.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și procurorilor, motivându-se, printre altele, prin aceea că această categorie profesională nu este prevăzută de actul normativ invocat în cauză.
Această apărare a fost respinsă, de vreme ce creșterile salariale prevăzute de Ordonanța nr.10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică în această categorie intrând, după cum riguros s-a arătat în întâmpinarea depusă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim Procurorului general și acestuia, menționate de anexa nr.II pct.11-13 din Legea nr.154/1998.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de disp.art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
În aceeași ordine de idei, tribunalul a reținut că potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și eventual sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 al aceluiași text de lege sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Din examinarea textului legal (OG nr.10/2007), precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul creșterilor salariale prev.de art.1 lit.a, b și c din nr.OG10/2007.
Așa fiind, instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
La cele menționate anterior se adaugă și faptul că disp.art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar potrivit art.20 din legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabile în speță sunt și disp.art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează interzicerea discriminării.
Așa fiind, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale determinate ca urmare a creșterilor salariale cu 5% începând cu 01.04.2006 față de nivelul lunii ianuarie 2006 și cu 6% începând cu 01.09.2006 față de nivelul lunii august 2006.
Actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești s-a dispus a se face în temeiul art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului. Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Ținând seama de faptul că între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție nu există raporturi de subordonare sau de coordonare, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă, astfel că a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții.
Prin recursul său, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurs formulat și în numele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și prin recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4, 8 și 9 și 3041Cod procedură civilă arătându-se, în esență, următoarele:
- prin sentința recurată nu s-au respectat dispozițiile Deciziei nr.821/03.07.2008 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art.2 al.1 și al.11, precum și dispozițiile art.27 din nr.OG137/2000 sunt neconstituționale;
- acțiunea reclamanților era inadmisibilă, deoarece nr.OG3/2006 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în 2007 doar pentru personalul contractual bugetar, salarizat potrivit dispozițiilor nr.OUG24/2000 și personalul salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane ce ocupă funcții publice.
Potrivit acestor acte normative, legiuitorul nu a acordat aceste majorări și indexări categoriei magistraților și personalului auxiliar de specialitate, instanța de fond reținând greșit că reclamanții au fost discriminați, în condițiile în care Curtea Constituțională a stabilit că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate, iar principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate.
- în ceea ce privește acordarea acestor majorări și în favoarea personalului conex trebuie reținut că, potrivit art.3 al.1 din Legea nr.567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști, astfel că personalul conex nu face parte din această categorie;
- instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care pârâții, ca unități bugetare, nu pot să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru cheltuiala respectivă, angajarea cheltuielilor bugetare făcându-se doar în limita creditelor bugetare anuale aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul respectiv;
- greșit a fost admis capătul de cerere privind operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința recurată în carnetele de muncă, în condițiile în care singura categorie de drepturi bănești ce se poate înscrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta, iar sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta;
- în mod nelegal a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația admiterii acțiunii, reținându-se în mod greșit că nu sunt îndeplinite cerințele art.60-63 din Codul d e procedură civilă, în condițiile în care obligația de garanție există în temeiul art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat;
- potrivit art.3041Cod procedură civilă, practicii judiciare în materie și doctrinei de specialitate, instanța de recurs trebuie să analizeze cauza sub toate aspectele, inclusiv prin prisma reaprecierii și interpretării probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Prin recursul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, s-au reluat criticile privind nerespectarea Deciziei nr.821/03.07.2008 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art.2 al.1 și al.11, precum și art.27 din nr.OG137/2000, respingerea greșită a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, admiterea greșită a acțiunii, prin adăugarea la legea specială de salarizare a personalului auxiliar și actualizarea greșită cu indicele de inflație a drepturilor bănești acordate.
Prin același recurs s-a mai criticat sentința recurată și pentru că în mod nelegal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice în condițiile în care acesta a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite, Ministerul Finanțelor Publice având ca atribuție legală, elaborarea proiectului bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectele legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Recursurile sunt fondate.
Analizând cu prioritate critica privind aplicarea greșită a legii în cauza de față, critică întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se constată că aceasta este fondată.
Acțiunea reclamanților a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile nr.OG3/2006 și ale art.2 al.1 și 27 din nr.OG137/2000, iar instanța de fond a admis-o în temeiul acestor texte de lege și a dispus obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale pentru anul 2006.
Este de menționat că, în cuprinsul considerentelor, instanța de fond se referă cu precădere la OG nr.10/2007 - prin care s-au acordat creșterile salariale pentru anul următor celui avut în vedere în acțiune.
Referitor la temeiul juridic al acțiunii trebuie reținute două aspecte importante.
În primul rând, reclamanților, în calitatea lor de procurori, personal auxiliar și conex la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești, nu le sunt aplicabile dispozițiile nr.OG3/2006, acestea aplicându-se doar personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții publice.
În al doilea rând, în cauză nu se poate reține nici aplicarea dispozițiilor art.2 și 27 din nr.OG137/2000 în condițiile în care, prin Decizia nr.821/03.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și a constatat că dispozițiile art.1, art.2 al.3 și 11, precum și cele ale art.27 al.1 din nr.OG137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de aceste considerente este evident că majorările salariale prevăzute de nr.OG3/2006 nu se aplică și reclamanților, iar prin aceasta nu se crează un tratament discriminatoriu, în sensul nr.OG137/2000, în condițiile în care sistemele de salarizare pentru diferite categorii profesionale fiind diferite, neputând fi echivalate.
Mai mult, Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate, principiul constituțional al egalității în fața legii neînsemnând uniformitate, astfel că, la situații diferite tratamentul este diferit.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în aceeași situație, în baza unor criterii prevăzute de lege, nu și pentru persoanele aflate în situații deosebite.
În acest sens, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în a aprecia că, a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare.
Față de toate aceste considerente, se constată că acțiunea reclamanților este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, soluție față de care analiza celorlalte critici formulate prin recursurile formulate în cauză nu mai este necesară.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 și 3 Cod procedură civilă, va admite recursurile de față, va casa sentința și pe fond va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în P,-, județul A și DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1261/CM din 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, A, G, G, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P,-, județul A și expertul în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Casează sentința și pe fond respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.11/26.02.2010.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
