Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 21/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.21/CM
Ședința publică din 2 septembrie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase Georgeta Chioveanu Lucian Neacșu
ASISTENT JUDICIAR - - -
ASISTENT JUDICIAR - - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare, acțiunea civilă formulată de reclamanții: - în calitate de mandatar, -A, I, I, OG, -, -, -, G, G, toți cu domiciliul procesualalesla Tribunalul Constanța, strada -, nr. 23, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, cu sediul în B, sector 5,- și CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, având ca obiectdrepturi salarialeale personalului din justiție.
La apelul nominal efectuat în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință referă oral asupra cauzei, evidențiind părțile, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că la data de 28 august 2008 prin fax pârâtul Ministerul Justiției a depus cerere prin care solicită comunicarea unei copii de pe acțiunea reclamanților. Totodată, mai învederează că la data de 29 august 2008 Biroul Resurse Umane din cadrul Tribunalului Constanțaa depus la dosar relațiile solicitate de instanță la termenul anterior.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin acțiune părțile au solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra cauzei de față.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată cu nr-,aflată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA reclamanții, I, I, OG, -, G, G au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL CONSTANȚA ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții în solidar la plata indemnizațiilor lunare de 10% din salariul brut,începând cu luna aprilie 2007 și pentru viitor,actualizate cu rata inflației la data plății cât și obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă. Reclamanții fac parte din categoria personalului de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești,conform art.3 alin.1 din.nr.567/2004. Potrivit art.19 alin.3 din.nr.50/1996 republicată,modificată la 1.2000 prin OG.NR.83/2000," care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizarii judiciare și a falimentului,a actelor de publicitate imobiliară,a celor de executare penală și civilă,a actelor comisiei pentru cetățenie,precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut,calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară." Reclamanții au apreciat că prevederile menționate sunt discriminatorii întrucât în această modalitate s-a stabilit acordarea unei indemnizații lunare de 10% din salariul brut doar pentru o parte a personalului auxiliar de specialitate a instanțelor,fără să existe o proporționalitate între măsura luată și situația care a determinat- Reclamanții au considerat că sunt tratați inegal din punct de vedere al salarizării,discriminați fără un criteriu obiectiv sau rațional,motiv pentru care,în vederea egalității de tratament se impune acordarea drepturilor salariale solicitate întrucât îndeplinesc o muncă egală cu grefierii menționați că beneficiază de sporul de 10%. Au fost invocate prevederile art.2 din OG137/2000. Reclamanții au precizat că acest drept le-a fost recunoscut și acordat de instanță pentru perioada 1.01.2005-martie 2007,conform sentinței civile nr.1227din 11 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr-, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA. Au solicitat judecarea cauzei în conformitate cu art.242 alin.2 pr.civ. Instanța având în vedere materialul probator aflat la dosarul cauzei,a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești,conform art.3 alin.1 din Legea nr. 567/2004, excepție făcând reclamanții încadrată agent procedural și G încadrat în funcția de șofer, astfel cum reiese din adresa emisă de Tribunalul Constanța - fila 109 din dosar. Reclamanții s-au considerat discriminați în raport de grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului,a actelor de executare penală și civilă la care participau, aceștia beneficiind de sporul de 10%. Temeiul de drept invocat de reclamanți,respectiv art.2 din OG.137/2000 potrivit cu care"prin discriminare se înțelege orice deosebire,excludere,restricție sau preferință,pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea,înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate,a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege,în domeniul politic,economic,social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice" Textul art.2 alin.2 din OG.nr.137/2000 prevede, totodată, că "Sunt discriminatorii,potrivit prezentei ordonanțe,prevederile,criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane,pe baza criteriilor prevăzute la alin.1,față de alte persoane,în afara cazului în care aceste prevederi,criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare." Situația de fapt evocată pune în discuție,astfel,dacă din perspectiva dispozițiilor legale menționate,ca și a celor cu valoare de principiu statuate prin art.6 alin.2 Codul Muncii,reclamanții se află sau nu într-o situație de discriminare,ce poate fi analizată prin prisma prevederilor nr.OG137/2000. În acest context admiterea pretențiilor reclamanților ar duce la instituirea unui alt sistem de salarizare decât cel stabilit de legiuitor,prin OG.8/2007,ar însemna o adăugare la lege,ceea ce nu este permis. În acest sens prin deciziile 818,819,820,821/2008 Curtea Constituțională a admis excepțiile de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției în cauze civile având ca obiect înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare magistraților și personalului auxiliar în raport de alte categorii socio-profesionale. Prin aceste decizii Curtea Constituțională a statuat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27.al.1 din OG.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare republicată sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative impuse de lege,considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. În considerentele deciziei s-a reținut că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței,prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme,sau de ale substitui cu norme cuprinse în alte acte normative,este evident neconstituțional,întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat consacrat în art.1 al.4 din Constituție precum și prevederile art.61 al.1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. De altfel instanța a reținut și faptul că în ședința din 12 mai 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție,constituită în Secții Unite,a soluționat prin decizia nr.24 recursul în interesul legii admițându-l și stabilind că:Dispozițiile art.19 alin.3 din.nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,republicată,și ale art.3 alin.8 din OG.nr.8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea,precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției,se interpretează în sensul că,indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate. Conform art.329 ind.5. alin.3 din Cod procedură civilă - Soluțiile se pronunță numai în interesul legii,nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță.
Pentru aceste considerente instanța va respinge acțiunea reclamanților ca nefondată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea reclamanților, -A, I, I, OG, -, -, -, G, G, cu domiciliul ales în C,- (la sediul Tribunalului Constanța ) formulată în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B, sector 5,strada -,nr.17 și CURTEA DE APEL CONSTANȚA cu sediul în C,str.-,nr.23, ca nefondată. Definitivă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică,azi 2 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
ASISTENȚI JUDICIARI
GREFIER - -
Red.as.jud.24.09.2008
50 ex./emis 48 com./26.09.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Vanghelița Tase Georgeta Chioveanu Lucian Neacșu
