Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 257
Ședința publică de la 16 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu
JUDECĂTORI: Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
- - -
GREFIER -
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr. 176C/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind alte cereri de formulat și constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă, Curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin cererea introdusă la 13.08.2007 și înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr. 4211/103/21.09.2007, astfel cum a fost precizată la 25.10.2007, reclamanții, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău, solicitând instanței de judecată să dispună:
- obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț în solidar la plata actualizată cu rata inflației în favoarea fiecărui reclamant a sporului de stres în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 calculat la îndemnizația brută de încadrare începând cu 1.06.2004 la zi și pe viitor și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății acestor drepturi salariale.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au invocat următoarele:
În calitate de personal auxiliar de specialitate și personal conex acestuia în cadrul Tribunalului Neamț, au beneficiat potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Ulterior, prin OUG nr.177/2002 - privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților - a fost abrogat acest spor pentru magistrați, nemaifiind prevăzut în noua lege de salarizare a acestora, însă nu li s-a mai acordat nici lor, deși dispozițiile legii 50/1996 rămăseseră în vigoare.
Mai mult, la data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea nr.50/1996 legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică. În opinia reclamanților aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporită.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare (filele 34 dosar) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, invocând în esență următoarele apărări:
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000 intrată în vigoare la 01.10.2000.
Dispozițiile OUG nr.177/2002 nu au incidență în cauză atâta timp cât art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres și total încă din anul 2000 prin OG nr.83/2000.
În subsidiar s-a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru drepturile mai vechi de 3 ani de la data introducerii acțiunii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Nad epus întâmpinare( filele 29-32) prin care a solicitat:
- în principal respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă deoarece reclamanții nu au raporturi de muncă cu MEF.
- în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La 28.09.2007 reclamanta a renunțat în scris la judecarea cauzei, instanța luând act de poziția sa procesuală la termenul respectiv ( fl. 86 ).
S-au solicitat relații de la Tribunalul Neamț cu privire la calitatea fiecărui reclamant și la perioada lucrată, relații comunicate cu adresa 1615/20.10.2007 ( fl. 134-135 ).
Prin Sentința civilă nr. 971/C/29.11.2007 ( fl. 200-204 ) pronunțată de Tribunalul Neamț în cauză s-a dispus:
- respingerea ca nefondată a excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor;
- admiterea în parte a acțiunii astfel cum a fost modificată formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL BACĂU, cu sediul B,-, jud. B și Tribunalul Neamț, cu sediul în mun. N,-, jud.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților:
1)
2)
3)
4)
5)
6)
7)
8)
9)
10)
11)
12)
13)
14)
15)
16)
17)
18)
19)
20)
21)
22)
23)
24)
25)
26) și
27)
sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, începând cu data de 13.08.2004 - 1.02.2007, iar următoarelor reclamante, același spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru perioadele menționate în dreptul fiecăreia dintre acestea:
28) - 13.08.2004 - 24.09.2006
- 2.12.2006 - 1.02.2007;
29) - 13.08.2004 - 24.10.2006
- 2.01.2007 - 1.02.2007;
30) - 13.08.2004 - 27.03.2006;
31) - 13.08.2004 - 31.12.2005
- 1.07.2006 - 1.02.2007;
32) - 13.08.2004 - 30.09.2005;
33) - 15.09.2005 - 1.02.2007;
34) - 15.09.2005 - 1.02.2007;
35) - 13.08.2004 - 1.10.2005
- 30.06.2006 - 1.02.2007;
36) - 3.01.2006 - 1.02.2007;
37) - 13.08.2004 - 30.11.2006;
38) - 13.08.2004 - 1.05.2006;
39) - 13.08.2004 - 1.07.2006;
40) - 13.08.2004 - 1.01.2005;
41) - 13.08.2004 - 1.01.2006.
- respingerea acțiunii tuturor reclamanților pe excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat pentru perioada 1.06.2004 - 13.08.2004, iar pentru reclamantele menționate la pozițiile 28 - 41 din prezenta hotărâre pentru restul perioadelor solicitate și neacordate fiecăreia, ca nefondată.
- obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
xcepția lipsei calității procesuale pasive, ridicate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor,este nefondată și, în consecință,a fost respinsă, ca atare, întrucât:
Potrivit art.1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Finanțelor Publice prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar; și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, respectiv, Ministerul Justiției, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Economiei și Finanțelor pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtul Ministerul Justiției, instanța constată că este întemeiată în ceea ce privește acțiunea reclamanților pentru perioada 01.06.2004 -13.08.2004, motivat de dispozițiile art.1, art.3, art.7 și ale art.8 din Decretul nr.167/1958, precum și ale art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, potrivit cărora, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii la acțiune. De asemenea, art. 27 alin. 2 din nr.OG 137/2000 prevede că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
În consecință, având în vedere și faptul că, cererea dedusă judecății fost formulată în data de 13 august 2007, acțiunea reclamanților cu privire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.06.2004 -13.08.2004, fost respinsă ca fiind prescrisă.
În rest, analizând probatoriul administrat în dosar, instanța a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Neamț, fiind salarizați potrivit Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin cererea de față, reclamanții au arătat că, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, prevedeau că"Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Totodată, prin precizările formulate, aceștia au susținut că OG nr. 83/2000, prin care fost abrogat textul de lege invocat, a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. 1 din Constituția României, în vigoare la acea dată deoarece, deși avea caracterul unei legi ordinare, a abrogat prevederi dintr-o lege organică. A fost nesocotit astfel principiul ierarhiei potrivit căruia actele normative nu pot fi modificate sau abrogate decât prin altele echivalente, având aceeași forță juridică.
Instanța a reținut, față de motivul invocat mai sus, că potrivit art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării, "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la"Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată", însă prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale acestei legi. Aceasta în condițiile în care art. 55 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative"Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o nouă formulare"potrivit art. 56 alin. 1 din lege"Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente",iar potrivit art. 60 alin. 1 din lege abrogarea constă în lipsirea de eficiență juridică, totală sau parțială, a unor prevederi cuprinse într-un act normativ, care sunt contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior.
Din dispozițiile citate ale Legii nr. 24/2000 reiese că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art. 107 alin. 3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele șicondițiilede învestire a Guvernului de a emite ordonanțe. Este de remarcat, în acest context, că acolo unde Parlamentul a intenționat să acorde executivului posibilitatea abrogării unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în legea de abilitare. Astfel, prin art. 1 pct. Q 3 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită o ordonanță pentru"Abrogarea art. 2 alin. (3) pct. B lit. d) din Decretul nr. 247/1977 "
Față de cele reținute mai sus, reiese că abrogarea art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea atât a prevederilor Legii de abilitare nr. 125/2000, cât și a celor ale art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării.
Mai mult, instanța a reținut că potrivit art. 2 alin. 1 din actul normativ menționat mai sus, ordonanțele emise potrivit art. 1 trebuiau depuse atât la Camera Deputaților cât și la, în vederea aprobării, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, sub sancțiunea încetării efectelor acestora. Ori, deși sesiunea parlamentară de toamnă a început la data de 04.09.2000, așa cum reiese din portalul Parlamentului României, nr.OG 83/2000 a fost depusă în termen numai la, respectiv la 01.09.2000 sub nr. E/260, la Camera Deputaților fiind înregistrată sub nr. PL/123 abia pe 28.02.2001, cu mult peste termenul imperativ prevăzut mai sus.
Tot astfel, instanța a mai reținut că la data stabilirii sporului de 50% în favoarea reclamanților prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, legiuitorul a considerat că aceștia își desfășoară activitatea în condiții deosebite, caracterizate prin risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, care subzistă și în prezent. Acordarea acestui spor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituția României ce prevăd că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, între altele, și pentru prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
Deși art. 53 din Legea fundamentală stabilește în mod limitativ condițiile în care exercițiul unui drept poate fi restrâns, respectiv printr-o măsură proporțională cu situația care a determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului respectiv, prin adoptarea nr.OG 83/2000 legiuitorul a procedat la abrogarea dreptului recunoscut anterior reclamanților, concomitent cu acordarea lui în favoarea controlorilor financiari, fără nici o fundamentare a acestor măsuri.
De asemenea, abrogarea acestui spor contravine dispozițiilor de mai sus în condițiile în care, după recunoașterea lui în favoarea reclamanților prin nr.OG 56/1997, acesta făcea parte deja din categoria drepturilor câștigate, definite de doctrinarii clasici ca fiind drepturile intrate definitiv în patrimoniul unor persoane, ce nu mai pot fi retrase în nici un mod.
discriminarea reclamanților în raport de controlorii financiari, dar și față de alte categorii profesionale pentru care acest spor a fost recunoscut fie înaintea adoptării nr.OG 56/1997, fie ulterior intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 - respectiv pentru personalul AVAS prin nr.OG 65/1999, pentru personalul didactic prin Legea nr. 128/1997, pentru personalul contractual din unitățile sanitare publice prin nr.OUG 115/2004, pentru personalul CNSAS prin nr.OG 9/2001, pentru bibliotecari prin Legea nr. 334/2002 modificată - nu a fost rezonabilă și obiectivă. Reclamanții și controlorii financiari se aflau, la data adoptării nr.OG 83/2000, sub incidența aceleiași legi de salarizare - respectiv Legea nr. 50/1996 - contrar susținerilor din întâmpinarea pârâtului Ministerul Justiției, întrucât ambele categorii profesionale - precum și celelalte enumerate mai sus - necesită studii de specialitate, experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și un risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Pe de altă parte, ar fi absurd să se considere că activitatea bibliotecarilor ar prezenta un risc sporit comparativ cu cea a reclamanților. Analiza actelor normative enumerate mai sus conduce la concluzia că legiuitorul a acordat sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihică ori de câte ori a considerat că o categorie profesională bugetară este supusă acestuia.
Se mai reține că, prin Decizia nr. 1/08.02.1994 Curtea Constituțională a stabilit că tratamentul diferit"nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice."Faptul că aceeași instanță de contencios constituțional a stabilit că opțiunea liberă a legiuitorului vizează numai diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar conduce la concluzia că referirea nu poate fi extinsă la sporuri și alte drepturi salariale.
reclamanților, fără nici un argument, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică recunoscut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 concomitent cu acordarea lui unei alte categorii profesionale aflată în situații analoage, s-a produs o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora reprezintă o încălcare a principiului egalității în fața legii "orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Instanța a apreciat că prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece în jurisprudența noțiunea de "bunuri" nu se limitează numai la proprietatea asupra unor bunuri corporale; anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci "bunuri", în înțelesul Convenției.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG 83/2000 a fost unul legitim - respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților - prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Au fost încălcate astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din OG137/2000 republicată privitoare la"dreptul la muncă la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoarela o remunerație echitabilă și satisfăcătoare",situație în care reclamanții sunt pe deplin îndreptățiți să beneficieze de prevederile art. 27 din același act normativ.
Pentru considerentele ce preced acțiunea reclamanților a fost admisă, în parte, corespunzător activității desfășurate de către aceștia în perioada 13 august 2004 - 01 februarie 2007, astfel după cum rezultă din adresa nr.1615 din 20 0ctombrie 2007 emisă de Tribunalul Neamț, la solicitarea instanței ( 134 -135).
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților s-a dispus a se face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
La 28.01.2008 reclamanții au solicitat completarea dispozitivului sentinței 971/2007 în sensul de a se pronunța și cu privire la acordarea dreptului și pentru viitor așa cum s-a solicitat prin precizarea la acțiune.
Prin civ. nr. 176/C/7.03.2008 ( fl. 319 -321 ) s-a admis cererea de completare dispozitiv și, în temeiul art. 2812.pr.civ. completarea dispozitivului civ. 971/2007 în sensul următor:
În aliniatul 3 din dispozitiv, după menționarea acordării "sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația de bază brută lunară - pentru perioada 13.08.2004 - 1.02.2007" și va înscrie și mențiunea "precum și pentru viitor până la încetarea situației creată prin discriminare pentru reclamantele anterior menționate, cu excepția celor prevăzute la poziția 1) -, la poziția 3) -, la poziția 9), la poziția 15) -, la poziția 22) și la poziția 24).
Aceeași mențiunea a acordării "sporului de risc și de suprasolicitare neuropsihică anterior prevăzut și pentru viitor, până la încetarea situației creată prin discriminare", se va înscrie în completare și în dreptul fiecăreia din reclamantele menționate la aliniatul 3 din dispozitiv la pozițiile:
28)
29)
31)
32)
33)
34)
35)
36)
37)
după perioadele specificate în dreptul fiecăreia dintre acestea.
Înainte de aliniatul 5 din dispozitiv referitor la "bligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă -" se va înscrie un nou aliniat cu următorul conținut:
Respinge ca nefondată cererea următoarelor reclamante de acordare a sporului de risc și solicitare neuropsihică șipentru viitorși anume:, și.
În motivarea acestei soluții s-a reținut că, într-adevăr, prin precizările formulate pentru termenul de judecată din 27 octombrie 2007, filele 136 - 137 din dosar, reclamantele au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț la plata sporului de risc și suprasolicitate neuropsihică în procent de 50% și pentru viitor.
Întrucât prin dispozitivul sentinței civile nr. 971/ din 29.11.2007, Tribunalul Neamț - Secția civilă a omis să se pronunțe și cu privire la acest capăt de cerere, în temeiul dispozițiilor art. 281 indice 2 Cod procedură civilă cererea formulată de reclamante va fi admisă și se va dispune completarea dispozitivului sentinței civile nr. 971/ din 29.11.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în sensul că obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamantelor sporul de risc și suprasolicitate neuropsihică în procent de 50% și pentru viitor, până la încetarea situației creată prin discriminare, cu excepția celor care, la data pronunțării hotărârii, nu mai aveau raport de muncă cu Tribunalul Neamț, respectiv, și, din acest motiv, cererea acestora, privind acordarea sporului de risc și suprasolicitate neuropsihică și pentru viitor, a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva ambelor sentințe au formulat recurs, în termen legal, motivat și legal scutit de plata taxei judiciare de timbru, pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin N, înregistrate pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticile invocate de Ministerul Justiției au vizat următoarele aspecte:
- depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și intrarea în sfera celor de legiferare prin acordarea unui drept abrogat prin OG83/2000;
- aprecierea greșită a faptului că OG83/200 nu poate produce efecte pentru că nu a respectat procedura legislativă și nici dispozițiile legii de abilitare, în lipsa unui fundament legal.
- lipsa unei baze legale pentru recunoașterea dreptului și pentru viitor în condițiile în care OG8/2007 - noua lege de salarizare a categoriei profesionale în care se regăsesc și reclamanții - nu prevede un astfel de spor.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin N, a susținut nelegalitatea celor două hotărâri sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei calității sale procesual pasive în condițiile în care nu se confundă cu statul, nu are calitate de ordonator de credite în raport cu reclamanții și nici raporturi de muncă cu aceștia.
La 13.06.2008, urmare a decesului reclamantei ( survenit la 28.12.2007 -fl. 228 ) a fost introdus în cauză ca moștenitor, conform certificatului de moștenitor 31/11.06.2008 ( fl. 225 ), soțul acesteia -.
Prin încheierea din 7.07.2008 Curzea de APEL BACĂUa scos, în temeiul art. I-II. din OUG nr.75/2008, cauza de pe rol și a dispus trimiterea ei spre competentă soluționare la pentru judecare recursurilor.
La cauza s-a înregistrat sub nr- la 11.07.2008, iar prin Decizia 305/21.01.2009 această instanță și-a declinat competența în favoarea Curții de APEL BACĂU urmare a declarării neconstituționalității dispozițiilor art. II din OUG75/2008 de către Curtea Constituțională prin Decizia 104/20.01.2009.
Restituită la Curtea de APEL BACĂU la 25.02.2009, cauza s-a înregistrat sub nr. 4211.1/103.2007.
Părțile legal citate pentru termenul din 16.02.2009 nu s-au prezentat, nu au formulat cereri; cum se solicitase judecarea cauzei în lipsă prin cereri le recurs cauza a rămas în deliberare.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304/1, 312.pr.civ.,Curtea constată caracterul lor nefondat justificat de următoarele:
Referitor laexcepția lipsei calității procesuale pasiveMinisterului Economiei și Finanțelor( actual Ministerul Finanțelor ), Curtea constată că este nefondată deoarece în temeiul art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, ordonatorul principal de credite având obligația potrivit art.2 din aceeași ordonanță să dispună toate măsurile necesare în condițiile legii pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și a instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlu executoriu.
În atare împrejurări în mod legal și temeinic prima instanță a respins excepția și a dispus obligarea acestui minister a aloca și include în bugetul Ministerului Justiției a sumelor necesare plății drepturilor recunoscute în cauză; prin urmare acest recurs va fi respins.
Referitor la recursul Ministerului Justiției, în ceea ce privește justificarea acordării drepturilor pentru perioada ulterioară abrogării dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996 dispusă prin OG83/2000, pentru care nu operase prescripția, se reține că soluția este legală fiind confirmată și prin decizia nr. 21/2008 pronunțată de secțiile unite al ICCJ în recurs în interesul legii, hotărâre ce a stabilit cu putere de lege printre altele că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești are dreptul la sporul de 50% prev. de art.47 din Legea nr.50/1996și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cum potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă aceste decizii sunt general obligatorii, nu se mai impun a fi expune și alte argumente de către prezenta instanță.
În ceea ce privește justificarea dreptului și după 1.04.2007, data intrării în vigoare a noii legi de salarizare a personalului auxiliar de specialitate din instanțe, trebuie reținut că:
Este adevărat că prin art.30 din OG nr.8/2007 s-a abrogat expres Legea nr.50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege; însă această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză deoarece este contrară în primul rând cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale astfel cum a fost definit de jurisprudența CEDO. Astfel, sporul de 50% solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este, conform acestei jurisprudențe, un bun în sensul art.1 din Protocol.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții care au calitatea de personal auxiliar de specialitate au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face potrivit art.1 din Protocol doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.8/2007 nu se poate desprinde vreun motiv obiectiv și rezonabil pentru care acești reclamanți să fie lipsiți de dreptul lor de proprietate asupra acestui spor de 50%.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituție dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, Curtea reține că există un conflict între art.30 din OG nr.8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 50%, urmând astfel a da prioritate acestui din urmă act normativ internațional.
legii interne contrare nu se confundă nici cu abrogarea legii și nici cu o altă sancțiune privind legile și anume neconstituționalitatea legilor.
unei norme legislative contrare unui tratat internațional în materia drepturilor omului se constată de jurisdicțiile și autoritățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii, în timp ceabrogarea expresăse decide de organul legiuitor.
legilor intervine în cazul încălcării supremației tratatelor internaționale în materia drepturilor omului, în timp ce neconstituționalitatea operează în raport cu Constituția; este de competența exclusivă a Curții Constituționale. În schimb Curtea Constituțională nu este competentăpe cale principalăîn ceea ce privește inaplicabilitatea legilor pentru neconvenționalitate, deoarece ea este exclusiv gardianul Constituției, iar nu și al tratatelor internaționale în materia drepturilor omului. Potrivit regulilor de drept comun instanța de contencios constituțional este competentă în această problemă caorice altă jurisdicție pe cale incidentală.
privind neconvenționalitatea legilor sunt de competența tuturor autorităților publice care interpretează și aplică legea ( în primul rând instanțelor judecătorești, dar și oricărei altei autorități publice inclusiv așa cum am arătat pe cale incidentală Curții Constituționale).
Dacă efectele declarării neconstituționalității se produc erga omnes, constatarea inaplicabilității unei dispoziții legislative contrare are efect exclusiv partes.
Mai mult, la data când Jas oluționat recursul în interesul legii, OG8/2007 era deja aplicabilă; prin urmare, dacă dreptul la sporul de 50% pentru suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar s-ar fi justificat numai până la 1.04.2007, instanța supremă l-ar fi recunoscut numai până la acea dată; fapt ce nu a survenit, tocmai ca urmare a argumentelor din prima parte a analizei vizând neconvenționalitatea.
Față de toate aceste motive, constatând și că nu sunt incidente alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul Ministerului Justiției va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr. 176 C/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent./
red.dec.
tehnored./2 ex.
20.03.2009
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
