Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 260/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 260
Ședința publică din 17 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1179 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele-intimate, și pârâții-intimați CURTEA de APEL TIMIȘOARA și TRIBUNALUL C-S, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au fost lipsă pârâtul-recurent Ministerul Justiției și Libertăților, reclamantele-intimate, și pârâții-intimați Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul C-
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea formulată, reclamantele și, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Reșița au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul C-S, solicitând obligarea pârâților în solidar la plata actualizată în favoarea fiecăreia a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, prev. de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar și ținând seama de perioada în care fiecare reclamantă și-a desfășurat activitatea. Astfel, a solicitat plata sporului de 50% începând cu data de 15.01.2008 și până în prezent, precum și în continuare, pentru viitor, iar a solicitat plata sporului de 50% începând cu data de 15.07.2008 și până în prezent, precum și lunar în continuare.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat, în esență, că în baza dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, rămas în vigoare de la data apariției, beneficiază de un spor de stres de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare, spor pe care însă nu l-au primit niciodată de la apariția legii. Pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare dispozițiile Legii nr.50/1996 prin prevederile art.41 din nr.OUG27/2006. De asemenea, au invocat în apărare decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că din luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar, aprobată prin Legea nr.247/2007. Prin art.30 din nr.OG8/2007 se abrogă Legea nr.50/1996.
Pe fondul cauzei, pârâtul a invocat decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ în sensul că sporul de 50% se acordă, dar numai pentru perioada 01.10.2000-03.02.2007, când prin intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, s-a abrogat Legea nr.50/1996.
De asemenea, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate expres prin art.1 pct.42 al nr.OG83/2000.
Prin sentința civilă nr. 1179 din 2 noiembrie 2009, Tribunalului C-S s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele și împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul C-S, fiind obligați pârâții să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul brut, actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, începând din 15.01.2008 pentru reclamanta și din data de 15.07.2008 pentru reclamanta precum și în continuare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, în temeiul art. VI din OG9/1997 și modificată prin OG56/1997, OUG75/1997 și Legea nr.154/1998: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Acest art.47 fost abrogat prin art.1 pct.42 din OG83/2000. Totodată, prin art.50 alin.2 din OUG177/2002 a fost abrogat art.11precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora, din Legea nr.50/1996.
La rândul său, OUG177/2000 a fost abrogată prin art.41 lit.a din OUG27/2006.
De altfel, art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 prevede că: "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial".
Pe de altă parte, însă, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că:,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamante, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamantele au fost lipsite de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică de a lipsi magistrații și personalul auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, urmând a da preponderență și a face aplicarea acestui din urmă text legal.
În plus, văzând și dispozitivul deciziei nr.21/10.03.2008, pronunțată de ÎCCJ - Secțiile Unite, în dosarul cu nr.5/2008, instanța a reținut că recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, privitor la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, a fost admis și în consecință s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, abrogată prin Legea nr.334/2001.
Reclamantele au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța a admis-o, ținând cont și de prevederile art.1082 din Codul civil și art.161 alin.4 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, invocând ca temei de drept dispozițiile art.304 pct.4 și 9 raportat la art. 312 alin.3 teza finală Cod procedură civilă.
În motivarea recursului a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
De asemenea, în acest moment, sporul de risc și solicitare neuropsihică nu există reglementat în nici un act normativ în vigoare, actul normativ care prevedea acest spor, respectiv Legea 50/1996 fiind abrogat prin OG83/2000, iar pe de altă parte, reclamantele nu justifică un interes actual, drepturile solicitate pe viitor nefiind creanțe certe, lichide și exigibile.
Intimatele nu au depus întâmpinare, deși au fost citate cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct.4 și 9 rap. la art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Corect tribunalul a analizat în fond pretențiile deduse judecății cu privire la sporul de spor de 50% din salariul de bază brut lunar, cuvenit potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Procedându-se la abrogarea expresă prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, a art.47 din Legea nr. 50/1996, au fost încălcate atât normele constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite Ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta".
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită Ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,modificarea, completarea și abrogareaconstituie evenimente legislativedistincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de exemplu, conform art. 1 pct. Q3 din aceeași Lege nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin. 3 pct. b lit. d din Decretul nr. 247/1997".
De asemenea, în aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție B, constituită în Secții Unite, a pronunțat decizia nr.21/10.03.2008, în sensul că a constatat că judecătorii și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, dezlegarea dată problemelor de drept judecate fiind obligatorii pentru instanțe conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Instanța nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât litigiul pendinte are natura juridică a unui conflict de drepturi, în speță nepunându-se problema unui drept salarial, ci a plății unui drept salarial. Însă, dreptul subiectiv, consacrat în favoarea reclamantelor, se cuvine acestora doar până la data intrării în vigoare a Legii-Cadru nr. 330/5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ce are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, considerent pentru care se vor modifica disp ozițiile sentinței de acordare a sporului pentru viitor, acesta datorându-se doar până la data de 12 noiembrie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, declarat împotriva sentinței civile nr. 1179 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele-intimate și, precum și pârâții-intimați TRIBUNALUL C-S și CURTEA de APEL TIMIȘOARA.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că obligă pârâții să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din salariul brut, doar până la data de 12 noiembrie 2009.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./23.02.2010
Thred./23.02.2010
Ex.7
Prima inst. - - - Trib.C-
Com 5 ex.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
