Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 289/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- contestație în anulare
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 289
Ședința publică din 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarele, și, cu domiciliul de corespondență ales la sediul Curții de Apel Suceava, județul S împotriva deciziei nr. 521 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit contestatoarele și reprezentanții intimaților Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând contestația în anulare în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr-, reclamanții -, -, -, C, - -, -, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru perioada 30 august 2004 - 1 februarie 2007.
Și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, conform căruia, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 117 din 17 ianuarie 2008, dispus următoarele:
- a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 aprilie - 31 iulie 2004;
- a admis în parte acțiunea având ca obiect "Conflict de drepturi" formulată de reclamantii: -, -, -, C, - -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava;
- a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților sumele reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din îndemnizația de bază brută lunară în cuantum actualizat cu indicele de inflație pentru perioada 1 august 2004 - 1 februarie 2007;
- a respins cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată;
- a respins, ca nefondată acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 - republicată, s-a stabilit că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a mai reținut că, deși în cauză s-a invocat abrogarea textului art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea legii menționate, această apărare nu a fost primită față de încălcarea normelor constituționale referitoare la delegarea legislativă dar și a dispozițiilor Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de emite ordonanțe.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții: -, -, -, C, - -, -, și pârâtul Ministerul Justiției.
Prin recursul formulat, reclamanții au solicitat modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, arătând că în mod greșit a fost respinsă acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B pentru lipsa calității procesuale pasive întrucât prin Legea nr. 304/2004 se prevede că instanțele sunt finanțate de la bugetul de stat iar prin Legea nr. 500/2002 sunt reglementate atribuțiile acestui pârât privind alocarea fondurilor bugetare, întocmirea proiectelor bugetului de stat și a celui de rectificare bugetară. Au fost evocate și dispozițiile nr.OG 22/2002 conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate în bugetele acestora.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin motivele prezentate, a susținut că prin admiterea acțiunii în acordarea unor drepturi salariale în temeiul unor dispoziții neprevăzute de lege, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, precum și competența de a aplica dispozițiile legale.
În acest sens, a arătat că textul art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești se prevedea că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, acest text a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, fiind enunțate în acest sens dispozițiile art. 1 pct. 42 privind abrogarea art. 47. Recurentul a susținut că ordonanța menționată, cu toate abrogările dispuse, a fost aprobată de Parlamentul României, prin Legea nr. 334/2001 și dacă se constatau anumite nereguli, organul legislativ ar fi corectat eventualele încălcări ale normelor constituționale și ale limitelor abilitării prin chiar legea de aprobare a nr.OG 83/2000. Totodată a arătat că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% reprezintă o problemă de legiferare și că legiuitorul este în drept "să instituie anumite sporuri la îndemnizațiile și salariile de bază. pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă"
]Analizând recursurile, motivate pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului, dar și susținerile formulate, Curtea de Apel Suceavaa constatat următoarele:
Referitor la recursul Ministerului Justiției, s-a constatat că reclamanții se încadrează în categoria personalului auxiliar de specialitate al organelor autorității judecătorești, că prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 cu modificarea și completările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
În mod similar, prin Legea nr. 56/1996 privind salarizarea judecătorilor Curții Supreme de Justiție ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit prin art. 231că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, judecătorii și magistrații asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, aplicarea acestui spor fiind stabilită și pentru personalul de execuție de specialitate, conform Legii nr. 126/2000 de aprobare a nr.OG 55/1997.
Pe de altă parte, la emiterea nr.OG 83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prin care s-a dispus și abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996 au fost încălcate nu numai dispozițiile legale din legea fundamentală și Legea de abilitare nr. 125/2000, dar și dispozițiile legale stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative obligatorii, conform art. 3, la elaborarea proiectelor de lege, la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale celorlalte autorități cu astfel de atribuții, dar și a dispozițiilor art. 4 referitoare la ierarhia actelor normative, fără a se putea depăși limitele de competență instituite printr-un act normativ și nici nu se poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia.
Potrivit art. 53 din Constituția României se prevede că "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai de lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori a unui sinistru deosebit de grav", legea fundamentală stabilind și anumite condiții în cazul restrângerii unor drepturi, în sensul că măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și să nu aducă atingere existenței dreptului sau a libertății.
Este de reținut și faptul că România a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și protocoalele adiționale prin Legea nr. 30/1994, iar conform art. 11, corelat cu art. 20 din Constituția României, atât Convenția, cât și jurisprudența Curții Europene fac parte din dreptul intern. Ori, prin eliminarea acordării unui spor stabilit prin lege, printr-un act normativ de nivel inferior unei legi organice, cu încălcarea normelor de tehnică legislativă, situație constatată printr-o decizie de speță a instanței supreme, respectiv decizia XXXVI/7.05.2007, publicată în nr. 715/23.10.2007, în condițiile în care, atât activitatea magistraților, cât și a personalului auxiliar, se desfășoară în condiții de risc, stres și suprasolicitare, sunt încălcate prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție, așa încât eliminarea menționată nu este justificată în mod legal, obiectiv sau rezonabil, fiind contrară legislației interne și internaționale.
În cauză s-a reținut și faptul că prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată în dosarul nr. 5/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea Secțiilor Unite, soluționând recursul în interesul legii declarat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculată la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001", iar în temeiul art. 329 alin. 3. pr. civ. deciziile pronunțate de instanța supremă sunt obligatorii pentru instanțele de judecată.
În atare condiții, prin decizia nr. 521 din 24 aprilie 2008, s-a admis recursul Ministerului Justiției, pentru faptul că, în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanta, pentru perioada 30 august 2004-14 mai 2006 și pentru reclamantele:, și, persoane care nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor sau parchetelor de pe lângă acestea, conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 567/2004, modificată și completată prin Legea nr. 17/2006.
Astfel, din adresa nr. 748 din 18.04.2008 a Curții de Apel Suceava rezultă că în perioada 30.08.2004 - 14.05.2006, era inclusă în categoria personalului contractual, fiind angajată ca muncitor telefonist, iar începând cu data de 15.05. 2006, fost angajată ca grefier arhivar - funcție ce se încadrează în categoria personalului auxiliar de specialitate.
Drept urmare, a fost admisă doar în parte acțiunea acestei reclamante, fiind respinsă ca nefondată acțiunea pentru perioada 30.08.2004 - 14.05.2006, cu înlăturarea corespunzătoare a obligației de plată a sporului solicitat pentru această perioadă.
Cât privește pe reclamantele și, s-a constatat că acestea au îndeplinit funcția de agent procedural, iar reclamantele și au îndeplinit funcțiile de aprod, funcții care nu se încadrează în categoria personalului auxiliar de specialitate, astfel încât și acțiunea acestor reclamante a fost respinsă în totalitate, cu consecința înlăturării obligației de plată de către pârâți a sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică care de altfel potrivit deciziei pronunțate în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție se acordă doar magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantele, cu funcții de agenți procedurali și, cu funcția de aprod, angajate la Curtea de Apel Suceava, pârâți fiind cei din acțiunea de fond.
În motivarea contestației, cele 4 contestatoare au arătat că instanța de recurs a comis o gravă eroare materială, întrucât a confundat unele instituții juridice, aplicând greșit legea, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă.
Cât privește situația de fapt, cele 4 contestatoare au arătat că, în temeiul art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer, sunt conexe personalului de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Așadar, de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 beneficiază și această categorie de personal, pentru întreaga perioadă 30 august 2004 - 1 februarie 2007.
Verificând motivele invocate, în raport cu dispozițiile art. 317 teza I din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că, contestația nu este întemeiată.
Astfel, sensul sintagmei de "greșeală materială" vizează unele aspecte fie de drept material, fie de ordin procedural, cum ar fi: respingerea acțiunii pe excepția prescripției extinctive, deși nu era dată în cauză, anularea acțiunii sau a căii de atac ca netimbrată, deși existau dovezi în acest sens, menționarea greșită a numelui unei persoane sau a unor date referitoare la cuantumul pretențiilor etc.
Ori, motivele invocate de contestatoare vizează fondul cauzei, aspectele supuse analizei în calea extraordinară de atac fiind analizate de către instanța de recurs, încât contestația în anulare apare ca un recurs la recurs, ceea ce practica judiciară și doctrina nu admit.
Așadar, contestația formulată în cauză este nefondată, motiv pentru care va fi respinsă ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarele, și, împotriva deciziei nr. 521 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
14.04.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Andrianu Virgil, Apetroaie Eufrosina
