Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 30/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 30/
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu Gabriel Vizitiu
Asistenți judiciari: - -
-
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra litigiului de muncă intervenit între reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, TRIBUNALUL BRAȘOV și CURTEA DE APEL BRAȘOV, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 3.09.2008, când părțile au lipsit, încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 8.09.2008.
CURTEA,
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr. de dosar - reclamanții:, -, a solicitat în contradictoriu cu pârâții - Ministerul Justiției, Curtea de Apel-B, Tribunalul-B și Ministerul Economiei și Finanțelor ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora:
- la calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu data angajării fiecărui reclamant și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor;
- plata drepturilor de mai sus actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la data nașterii drepturilor și până la plata efectivă;
- efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă;
- obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate.
Cu privire la sporul de confidențialitate se arată că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de persoane - salariați (militari și civili) ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel art.3 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea OG. nr. 19/2006, privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici, cu statut special, din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că, "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază."
De asemenea, prin dispozițiile art. 15 al. 1 din OG. nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că, sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzuți în legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Este evident că, cel puțin în raport de dispozițiile OG. nr. 10/2006, rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute în legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională.
Însăși OG. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art. 30 al. 3 - acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate.
In dovedire, s-au anexat copia carnetului de muncă.
Pârâta Curtea de APEL BRAȘOVa formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Legea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este în prezent Legea nr. 247/2007 care a aprobat cu modificări nr.OG 8/2007 și care în art. 3 alin. 3, 6, 7 și 8, art.4, art.5, art.6 arată că sporurile specifice de care beneficiază personalul auxiliar.
Drepturile salariale ale funcționarilor publici cu statut special, care beneficiază de sporul de confidențialitate nu pot fi extinse la alte categorii de persoane cât timp actul normativ prevede expres căror persoane li se aplică, acestea fiind enumerate limitativ.
Coroborând dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 50/1996 și nr.OG 8/2007 aprobata prin Legea nr. 247/2007 cu dispozițiile cuprinse în nr.OG 137/2000, art. 1 (2) litera și art. 4 din același act normativ, rezultă că personalul auxiliar al instanțelor nu a fost sub nici o formă discriminat căci acestei categorii i se recunoaște dreptul la un salariu, remunerație egală, corespunzătoare, echitabilă și satisfăcătoare, măsurile adoptate și aplicate de pârâți fiind impuse imperativ și expres de prevederile legale în domeniu și nu ca o reacție adversă, ca o excludere voită sau ca o preferință.
Hotărârea nr. 232/29.08.2007 aas tabilit că neacordarea sporului de confidențialitate magistraților, deși aceștia au obligația păstrării secretului profesional, nu reprezintă un tratament diferențiat, discriminatoriu conform art. 2 din nr.OUG 137/2000.
In ceea ce privește plata sumelor solicitate cu aplicarea indicelui de inflație, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 Cod Civil. Reclamanții creditori ai unei obligații având drept obiect o sumă de bani nu pot pretinde decât dobânda legală, aceasta fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Totodată daunele interese se acordă sub forma dobânzii legale,fără a se pune însă problema indexării întrucât însuși acest tip de dobândă presupune raportarea sa la o dobândă fluctuantă, calculata de BN..
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, invocând totodată, excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Având în vedere ca prin acțiunea formulată, reclamanții solicită obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale restante, în cauza de față sunt incidente dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în conformitate cu care "în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită ".
Fiind vorba așadar de prestații periodice,pentru fiecare dintre acestea curgând un termen distinct de prescripție, pretențiile afirmate trebuie examinate numai pentru perioada de 3 ani, anterior introducerii acțiunii.
De asemenea s-a mai învederat faptul că dispozițiile art. 1 și 21 alin. 1 din nr.OG 137/ 2000, respectiv art. 27 alin. 1 din actuala numerotare, în forma republicată a actului normativ, au fost declarate neconstituționale.
In cazul neacordării sporului de confidențialitate nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000, a dispozițiilor Constituției și Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, pentru ca nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate, ca drept recunoscut și protejat de lege pentru personalul auxiliar de specialitate.
Dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul auxiliar de specialitate, nu este unul recunoscut de lege și nu face obiectul art. 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, și nici al reglementărilor constituționale din art. 16.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, a formulat și depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu există un temei juridic pentru chemarea sa în judecată.
Rolul acestuia este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de Legea finanțelor publice.
Raporturile de muncă există între reclamante și instituțiile pârâte fără ca Ministerul Finanțelor Publice să fie implicat în vreun fel.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, în conformitate cu prevederile art.285 raportat la art. 281 din Codul Muncii.
In cauza s-a citat în calitate de participant, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța urmează să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinare.
În privința excepției prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, urmează a fi admisă, având în vedere dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul 167/58 potrivit cărora "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani".
Întrucât reclamantele au formulat și introdus cererea de chemare în judecată la data de 17.o6.2008, solicitând drepturi cu data angajării fiecărui reclamant, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru perioada anterioara datei de 16 iunie 2005, sens în care va respinge ca prescrise aceste pretenții.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța constată că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ca urmare, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamantele au calitatea de grefier, funcționând în cadrul Judecătoriei Brașov, aspect ce rezultă din înscrisurile din carnetul de muncă depus în copie la dosar.
Cu privire la fondul cauzei, respectiv plata sporului de confidențialitate în procent de 15% instanța reține că în conformitate cu dispozițiile legale invocate de reclamantă - art.3 din Legea 444/2006,cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor de până la 15 % din salariul de bază".
Aplicarea acestor prevederi legale a fost extinsă, prin dispozițiile art.15 din OG 6/2007 și la alte categorii de funcționari publici, respectiv cei care funcționează în aparatul de lucru al Guvernului, în cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului și Consiliul Legislativ.
Prevederile legale amintite sunt foarte clare și nu comportă nici o dificultate de interpretare stabilind în mod expres și limitativ categoriile de funcționari publici care sunt beneficiari ai sporului de confidențialitate și autoritățile care sunt obligate să acorde acest spor, magistrații nefiind beneficiari ai acestor prevederi legale.
Pe cale de consecință, rezultă, fără echivoc, faptul că reclamantele nu pot beneficia de sporul de confidențialitate, neexistând nici o prevedere legală în acest sens.
Ceea ce solicită, de fapt, reclamantele este ca instanța să acorde sporul de confidențialitate în considerarea faptului că a desfășurat activității ce presupun păstrarea secretului profesional. Acest fapt nu este posibil însă întrucât instanța investită cu un litigiu nu poate decât să interpreteze legea și să o aplice și nicidecum să adauge la lege. Acordarea sporurilor solicitate este de competența exclusivă a puterii legislative.
Instanța de judecată poate însă să acorde despăgubiri în cazul în care ar constată existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu între magistrați și celelalte categorii profesionale la care se face referire prin acțiune.
În speța de față instanța apreciază că nu suntem în prezența unei discriminări în sensul prevederilor OUG 137/2000 care să justifice acordarea de despăgubiri. În acest sens, s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care a stabilit prin Hotărârea nr.232/29.08.2007 că neacordarea sporului de confidențialitate magistraților, deși aceștia au obligația păstrării secretului profesional, nu reprezintă un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art.2 din OUG 137/2000. Deși această hotărâre nu este obligatorie pentru instanță, instanța va reține ca fiind întemeiate considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției.
Astfel, potrivit practicii CEDO diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Curtea a apreciat în jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.
Curtea mai reține că raportat la dispozițiile art.16 din Constituția României potrivit cărora,cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări" Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate. Astfel, s-a arătat că principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în aceiași situație, în baza unora din criteriile enumerate de art.2 din OG 137/2000 respectiv - rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Față de cele mai sus expuse se reține de către instanță faptul că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite din partea legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Astfel atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de o lege specială de salarizare, cu sporuri specifice complexității și riscurilor funcției pe care o îndeplinesc.
Pentru considerentele expuse acest petit va fi respins
In atare condiții se va respinge și petitele cu privire la actualizarea sumelor cu indicele de inflație și cu dobânda legală, efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă precum și obligarea ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului materiale la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției pentru pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 16 iunie 2005.
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, și, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Brașov,-, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5,-, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, cu sediul pe B- - nr.7, TRIBUNALUL BRAȘOV, cu sediul în B,- și Curtea de APEL BRAȘOV, cu sediul în,-.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 8 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Cu votul consultativ al asistenților judiciari
- - -
Grefier,
Red: NG/16.09.2008
Dact: MD/19.09.2008 - 17 ex.
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu Gabriel Vizitiu
