Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 308/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 308/2010
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HUNEDOARA împotriva sentinței civile nr.1362/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că recurenții prin motivele de recurs a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar civil nr- reclamanții -, -, -, -, G și au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților:
- să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, începând cu data de 01.07.2006 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, inclusiv pentru viitor, sume care să fie actualizate în raport cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective a drepturilor bănești;
- să fie obligat ordonatorul principal de credite să stabilească prin ordin cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare în funcție de nivelul de secretizare, stabilit în certificatele, atribuite reclamanților;
- să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea în fapt a acțiuni reclamanții arată că în scopul asigurării eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Astfel, potrivit art. unic pct. 1 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea nr.OG19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate." Astfel, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară.
De asemenea, in temeiul dispozițiilor art.15 alin.1 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut ca sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr.444/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Totodată, potrivit art. 20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
In temeiul rt. 231. alin.3 OG nr.137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "entru p. păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc prin ordin al președintelui Consiliului., tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențialitate.
Potrivit rt.78 alin.(1) din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea, "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea este obligat sa păstreze secretul profesional, confidențialitatea in legătura cu faptele si informațiile despre care ia cunoștința in exercitarea funcției, cu privire la procese aflate in curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul". De asemenea potrivit art. 9 din Codul Deontologic al Personalului de Specialitate al Instanțelor Judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea: "Personalul auxiliar de specialitate are obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate de exercitarea profesiei, informațiile obținute pe parcursul desfășurării activității profesionale", iar potrivit art. 10 din același document "Personalul auxiliar de specialitate trebuie să se abțină de la orice încercare de a obține date sau informații pe care nu este îndreptățit să le cunoască".
Pentru a fi in situația unei fapte de discriminare, trebuie sa existe doua situații comparabile la care tratamentul aplicat sa fi fost diferit., tratamentul diferențiat trebuie sa urmărească sau sa aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice.
Astfel, pe de o parte, judecătorii militari, precum si membrii Consiliului Director al CNCD, beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară/indemnizație, iar judecătorii civili (care controlează inclusiv actele CNCD) și personalul auxiliar de specialitate nu beneficiază de un astfel de spor, deși nerespectarea confidențialității lucrărilor reprezintă o abatere disciplinara.
Acest fapt determina incidenta unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței si exercitării, in condiții de egalitate, a dreptului la remunerarea pentru păstrarea confidențialității unor date.
Art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
In baza art. 21 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, aduse prin Legea nr.48/2002, nr.OG 77/2003 si Legea nr. 27/2004, in toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea de despăgubire fiind scutită de taxă judiciară de timbru.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pe considerentul că reclamanții au solicitat sporul de 15% începând cu anul 2004, dar actul normativ pe care își întemeiază pretențiile a fost adoptat și a intrat în vigoare începând cu data de 01.02.2006, astfel că solicitarea reclamanților contravine principiului neretroactivității legii, respectiv dispozițiilor art.15 alin.2 din Constituția României, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.429/2003.
Din examinarea tuturor dispozițiilor legale anterior citate, apare cu evidență faptul că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare ori cuantumului, așa încât există dificultăți în a reține "situația comparabilă" - categoriile profesionale în raport cu care reclamanții consideră că se află într-o situație comparabilă, care să le îndreptățească la acordarea acestui drept.
Numai legiuitorul este cel care are obligația și posibilitatea de a reglementa drepturile salariale ale unei categorii profesionale, iar textele de lege invocate mai sus nu se aplică personalului auxiliar de specialitate.
Astfel, în anumite cazuri legiuitorul are în vedere "informații clasificate", astfel cum sunt reglementate acestea în Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, iar în alte situații doar întocmirea unor lucrări sau desfășurarea unor activități cu caracter confidențial, fără a fi vorba de acces la informații clasificate.
Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești, precum și drepturile de care aceștia beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale. În mod constant actele normative au stabilit că aceștia beneficiază de drepturile și au îndatoririle prevăzute în actele normative având acest caracter, având în același timp un regim de salarizare distinct față de alte categorii de personal.
Nu există dispoziții în sensul acordării drepturilor solicitate de reclamanți nici în Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care constituie actul normativ aplicabil în perioada de referință și nici în OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, acest din urmă act fiind actualmente în vigoare.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariați etc.
Diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri.
În mod greșit consideră reclamanții că s-ar afla într-o situație comparabilă cu a altor categorii socio-profesionale. Această situație nu este comparabilă cu cea a altor categorii socio-profesionale, atâta vreme cât pe lângă obligațiile specifice funcției, salariații din sistemul judiciar se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care li se adresează numai lor, nefiind aplicabile altor categorii de salariați indicate de reclamanți.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca, în cazul în care se va admite prezenta cerere, acesta să fie obligat la virarea fondurilor necesare, invocându-se în drept prev. art. 60-63 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Haf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă motivat de faptul că între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu există nici o obligație de garanție. Pe cale de excepție Ministerul Finanțelor Publice invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că acesta nu se află în nici o culpă pentru a fi obligat la acordarea acestor sporuri pentru angajații altui ordonator de credite.
Conform art.137 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției care face de prisos, în tot sau în parte, cercetarea fondului cauzei.
Astfel, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, s-au reținut următoarele:
Conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de confidențialitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice conform art.137 Cod pr.civilă, acțiunea fiind respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr.1362/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții -, -, -, -, și G împotriva pârâților Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și în consecință:
Au fost obligați pârâții, să plătească în favoarea reclamanților -, -, -, și G, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de confidențialitate, în procent de 15% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 01.07.2004-16.10.2009 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții, să plătească în favoarea reclamanților, corespondent raportului de serviciu, după cum urmează:
- reclamanta pentru perioada 01.07.2004-01.07.2008;
- reclamanta pentru perioada 01.07.2004-01.09.2007;
- reclamanta - pentru perioada 01.07.2004-01.05.2009;
- reclamanta pentru perioada 01.07.2004-27.12.2004;
- reclamantul pentru perioada 01.07.2004-01.10.2007;
sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de confidențialitate, în procent de 15% din indemnizația brută lunară, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților, conform sentinței.
A fost respinsă cererea reclamantului privind plata sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de confidențialitate, în procent de 15% din indemnizația brută lunară.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanți, împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice B, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, prin coroborarea dispozițiilor art.78 (1) din Legea nr.567/2004 cu dispozițiile Deciziei nr.43/2008 a pronunțată în recurs în interesul legii și cele ale art.329 alin.3 Cod pr.civilă admisibilitatea acțiunii de față, în privința acordării sporului de confidențialitate de 15%.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii capetelor de cerere privind actualizarea cu rata inflației a drepturilor salariale solicitate, plata lor pe viitor și efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, respectiv admiterea cererii de chemare în garanție a
În expunerea de motive invocă dispozițiile Curții Constituționale nr.821/2008 în ceea ce privește discriminarea pretinsă de reclamanți.
Mai arată că la pronunțarea hotărârii din recurs solicită a se avea în vedere dispozițiile Deciziei nr.46/2008 a pronunțată în recurs în interesul legii în materia sporului de confidențialitate de 15%.
Prin hotărârea atacată, respectiv prin dispoziția de acordare a drepturilor salariale și pe viitor, se critică faptul că instanța a adăugat la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.
Totodată critică și dispoziția de actualizare cu rata inflației atâta timp cât recurentul nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Solicită respingerea ca nefondată și a cererii privind operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate în carnetele de muncă,raportat la dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976.
Mai arată că în mod nelegal s-a respins cererea de chemare în garanție întrucât obligația de garanție între recurentă și chemata în garanție există în temeiul art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004.
Printr-un memoriu separat, recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reluând motivele din recursul comun al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA.
În drept invocă dispozițiile art.299 Cod pr.civilă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art.304/1 Cod pr.civilă, în limitele statuate de art.306 Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursurile de față ca nefondate, urmând a le respinge pentru următoarele considerentele:
Prima instanță a admis cererea formulată de reclamanți, obligând pârâții să le acorde sporul de confidențialitate în procent de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioadele solicitate și pe viitor sumele urmând a fi indexate cu indicele de inflație.
Este adevărat că la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru personalul din justiție stipulându-se sporul de confidențialitate de 5% din indemnizația brută lunară începând cu 12.11.2009 și până la 31.12.2009 și de 10% începând cu 01.01.2010.
În privința criticilor formulate pentru segmentul din hotărâre vizând acordarea "și în continuare" a drepturilor salariale solicitate, Curtea le apreciază ca fiind nefondate.
Analiza legalității hotărârii atacate se raportează la momentul pronunțării ei, respectiv 14.10.2009, dată la care Legea nr.330/2009 nu era încă în vigoare.
Chiar și dacă situația ar fi fost alta, este clar că dispoziția instanței referitoare la acordarea "și în continuare" a drepturilor salariale își va produce efectele până la momentul schimbării sau modificării cadrului legislativ, avut în vedere la pronunțarea hotărârii, în speță până la intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009.
Mai mult decât atât, această critică ar putea comporta discuții eventual cu ocazia punerii în executare a hotărârii în situația în care s-ar solicita drepturile bănești și după data de 12.11.2009, ceea ce eventual ar deschide alte căi în justiție debitorului referitoare la executare, nicidecum nu poate constitui motiv de recurs atâta timp cât instanța aplicat corect la data pronunțării hotărârii atacate, dispozițiile legale în vigoare.
Contrar susținerilor pârâtului, acordând reclamanților sporul în discuție, prima instanță nu a depășit atribuțiilor puterii judecătorești.
Astfel, prin Decizia nr.46/15.12.2008 ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă a statuat că magistrații și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară.
Potrivit art.329 alin.3 Cod proc. civilă, deciziile pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe în ce privește dezlegarea dată problemelor de drept.
Aplicând, la speța dedusă judecății, norma legală în spiritul interpretării date de instanța supremă, prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci, dimpotrivă a îndeplinit atribuțiile de aplicare a legii consfințite de art.124 din Constituția României și art.2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judecătorească.
Cu referire la decizia Curții Constituționale nr.821/2008 este de menționat faptul că acestea nu produc efecte cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de în exercitarea atribuțiilor conferite de art.324 Cod proc. civilă. Efectele deciziei Curții Constituționale nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a fi înfăptuite în viitor de către autoritățile implicate în conflictul de natură constituțională. Ca atare, decizia invocată de recurent, nr.821/2008 nu înlătură efectele Deciziei nr.46/2008 pronunțată de în recurs în interesul legii.
În privința cererii de chemare în garanție, se va reține că și aceasta în mod corect a fost respinsă, deoarece o astfel de cerere este inadmisibilă în cadrul litigiilor de muncă, întrucât între părți nu există raporturi de dreptul munci, ci eventual de drept administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
(continuarea deciziei civile nr.308/2010)
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HUNEDOARA împotriva sentinței civile nr.1362/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 25.02.2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. /Tehnored.
35 ex./2010
Jud. fond. /
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
