Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 31/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr.31/2008
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Sebastian Nașcu Mihai Pașca Denisa Ștefan
- - - asistent judiciar
- - - asistent judiciar
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea litigiului de muncă privind pe reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL ALBA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, face de actele și lucrările dosarului instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr-, prin declinare de la TRIBUNALUL ALBA, reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL ALBA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII solicitând:
-obligarea Tribunalului Alba, în calitate de ordonator terțiar de credite, la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, pe perioada 2006 și în continuare, sume actualizate în raport de rata inflației la data plății efective a acestora;
-obligarea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale fiecărei reclamante;
-acordarea celor 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii acțiunii, precum și cu 3 ani înaintea acestei date.
În motivarea acțiunii lor reclamantele susțin că deși lucrează numai la calculator toate cele 8 ore zilnic nu au primit drepturile aferente acestei muncii, așa cum sunt încasate de salariații din cadrul Înaltei Curții de Casație și Justiție sau de către alți salariați din alte domenii. Susțin în continuare reclamantele că au fost și continuăm să fie discriminate, în raport cu alți salariați ai statului, funcționari publici și demnitari, care ca și ele desfășoară o activitate ce presupune utilizarea calculatorului, dar care pentru această activitate primesc sporuri salariale substanțiale, în timp ce personalul auxiliar și funcționarilor publici din cadrul instanțelor, Statul - ordonatorul de credite nu le acordă acest drept.
Prin acest fapt, susțin reclamantele că s-au încălcat prevederile art.1 alin.2 lit.e pct 1 din nr.OG137/2000, fiind astfel îndreptățite la despăgubiri constând în plata sporului de lucru la calculator de 15% pretins.
În drept sunt invocate prevederile nr.OG- privind discriminarea, art.1 alin.2 lit.e pct I, art.12 din CEDO, Constituția României, art.14 din Legea nr. 56/1996, art.6 alin.2, art.40 pct 2 lit.c, art.142 și art.269 Codul Muncii, nr.HG 1028/2006.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata Curtea de APEL ALBA IULIAa solicitat respingerea acțiunii, ca neavând temei legal cu privire la sporul de 15%, iar cu privire la acordarea a 3 zile lucrătoare, reclamantele nu se încadrează în categoriile enumerate de art.142 Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă de. se solicită respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesual pasive față de prevederile nr.OG -. Pe fondul speței punctul de vedere a acestei instituții cu trimitere la prevederile nr.OG137/2000 și practica Curții Europene este în sensul că la soluționarea speței, trebuie avut în vedere faptul că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul din criteriile prevăzute de art.2 alin.1, dar trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în acest articol de lege.
Prin întâmpinarea depusă de Ministerul Justiției se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că pretențiile reclamantelor nu își au reglementare în nici un act normativ. Prin notele de ședință depuse în cauză, pârâtul, în completarea apărării, față de temeiul juridic invocat de reclamante, și anume existența unei situații discriminatorii, arată că prin deciziile pronunțate de Curtea Constituțională în ședința din 3 iulie 2008 admis excepția neconstituționalității art.1, art.2 și ale 27 nr.OG137/2000 statuând că instanțele nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Totodată, intimatul arată că nu se poate vorbi de discriminare, deoarece exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a dispozițiilor legale, care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente constată următoarele:
Cu referire la excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRI se constată că aceasta este întemeiată, deoarece, potrivit art.16-20 din nr.OG137/2000, această instituție este abilitată și investită să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul țări, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de acest act normativ și ca atare nu este subiect de drept al raportului obligațional în cauză.
Este de menționat că prin nr.OUG 75/2008 s-a modificat nr.OG 137/2000, așa încât potrivit art. V din acest act normativ sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a acestei autorități. În acest context acțiunea promovată de reclamante față de această parte urmează a fi respinsă, pe excepția lipsei calității procesual pasive.
Față de ceilalți pârâți, pe fondul cauzei, acțiunea reclamantelor este neîntemeiată.
Astfel, reclamantele sunt grefieri, arhivari, registratori la TRIBUNALUL ALBA.
Reclamantele își fundamentează pretențiile pe discriminarea în raport de cu alți salariați ai statului, funcționari publici și demnitari care beneficiază de aceste drepturi.
Potrivit nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege " orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate- precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.".
Potrivit art.1 alin.3 din OG.nr.137/2000" exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile". Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulteriore.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categoriile profesionale distincte-magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariații etc.
Diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebire dintre aceste grupuri.
În concluzie, situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, care nu semnifică uniformitate (deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001). Prin Hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.- și 318/2007 Colegiul Director s-a reținut că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluției să se încalce principiul egalității. Totodată Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări.
În același sens, jurisprudența Curții Constituțională este constantă în sensul că "prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative" - Decizia nr. 819/03.07.2008 publicată în Of. nr. 537/16.07.2008.
Deci, pentru a beneficia de protecția legii interne cât și a normelor europene invocate de reclamante, un drept trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ, or în lipsa normei legale care să reglementeze un atare drept pe perioada în discuție aflată în termenul de prescripție - 2005, 2006 - pretențiile reclamatelor se impun a fi respinse ca atare.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției prevăzute de art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale.
Față de cele ce preced, Curtea urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată în cauză de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria S,-, jud. A, împotriva pârâților Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL ALBA cu sediul în A I, P-ța - -, nr.24, jud. A, Curtea de APEL ALBA IULIA cu sediul în A I, str. -, nr.1, jud.A.
(continuarea minutei sentinței civile nr.31/2008)
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamante, împotriva pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, P-ța - -, nr.1-3, sector 1, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2008.
Președinte, Judecător
- - - -
Asistenți Judiciari,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Thred. 13 ex.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Sebastian Nașcu Mihai Pașca Denisa Ștefan
