Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 400/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 400
Ședința publică de la 21 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de către Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 921 din 18.06.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, -, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că în cauză s-au formulat două cereri de recurs, ambele declarate în termen și motivate. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu noiembrie 2000 pentru primii șase reclamanți și respectiv începând cu data de 1 martie 2001 pentru ultimul reclamant, până în luna iulie 2004, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale a sumelor datorate și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a stabilit că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat fără justificare rațională prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr.334/2001 și nu a mai fost prevăzut nici de OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților. In Legea nr. 303/2004 prin care au fost aduse modificări substanțiale cu privire la cariera judecătorilor în vederea reașezării judiciar în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, legiuitorul recunoaște expres existența în continuare a factorului de risc prin dispozițiile art. 77.
Au mai arătat reclamanții că, prin decizia nr. 21 Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în 10.03.2008, s-a constatat îndreptățirea în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, atât pe perioada solicitată cât și pe viitor, în temeiul art. 110 alin. 2 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale, motivat de faptul că stabilirea și acordarea diferențelor sporuri sau alte beneficii aferente unui raport de muncă, sau de serviciu, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legea cadru, constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
Instanța, față de disp.art.283 lit.c din Codul muncii, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 921 din 18 iunie 2008, Tribunalul Iașia respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor
A admis acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice.
A obligat pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției să plătească reclamanților, -, sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada noiembrie 2000- iulie 2004, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
A obligat pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției să plătească reclamantei sumele reprezentând diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.03.2001- iulie 2004, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu, s-a reținut că, potrivit art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar potrivit disp. art. 17 alin. 1 și 2 din același decret, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începând să curgă o nouă prescripție.
Totodată, la capitolul VI, pct. 3.2, anexa 2 la HG nr. 232/2005 se prevede plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, pentru care nu există hotărâri judecătorești, aferente perioadei 2000 - 2004.
Prin Decizia nr. 21/ 2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Având în vedere că sporul de 50% reprezintă un drept salarial care se cuvenea magistraților și în perioada 2000-2004, precum și faptul că, la momentul intrării în vigoare a nr.HG 232/2005, nu existau hotărâri judecătorești cu privire la acest spor, a reține că prin capitolul VI, pct. 3.2, anexa 2 la HG nr. 232/2005 s-a întrerupt cursul prescripției, mențiunea plății drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 2000 - 2004 pentru care nu existau la acel moment hotărâri judecătorești reprezentând o recunoaștere a dreptului, în sensul art. 16 din Decretul nr. 167/1958, se va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă, Constituția, potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice dau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care are caracter de lege organică conform disp. art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție. În art. 47 se prevede că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text a fost într-adevăr abrogat prin art. 42 al OG nr. 83/2000. Abrogarea nu poate produce efecte juridice, întrucât Ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative ( art. 54 pct.2).
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege ( în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că judecătorii, procurorii,magistrații, asistenții precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Această decizie, potrivit disp. art. 329(3) din Codul d e procedură civilă, este obligatorie pentru instanțe.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor doar la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale și nu la plata acestora. Văzând și disp. art. 49 din Legea 500/2002, se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamanți, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Mai susține recurentul că, în același sens, este și nr.OUG 75/2008, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Justiției susține că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în cauză operând prescripția extinctivă, fiind invocate prevederile art. 3 și 12 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003. HG nr. 232/2005 nu are nici o legătură cu obiectul cauzei, pentru a opera întreruperea fiind necesar ca recunoașterea dreptului să fie expresă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Nu au fost invocate din oficiu motive de ordine publică și nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție. Prin urmare, recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este nefondat.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea constată că acesta este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Așadar, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar, solicitat de intimații reclamanți, este un drept salarial.
Art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Prin dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii se prevede, pentru situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale, și care este data nașterii dreptului la acțiune, respectiv "data la care drepturile respective erau datorate".
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, care este data la care, conform art. 161 alin. 1 Codul muncii, se plătește salariul, cel puțin o dată pe lună.
Intimații au solicitat plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 1.11.2000, respectiv 1.03.2001 pentru, până în luna iulie 2004, însă acțiunea a fost formulată la data de 31.03.2008, când era împlinit termenul de prescripție extinctivă pentru drepturile salariale succesive aferente acestei perioade.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție, Curtea constată că, în cazul drepturilor salariale, sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 2 Codul muncii, nu dispozițiile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 reținute de prima instanță.
Potrivit art. 166 alin. 2 Codul muncii, termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Guvernul României, care a adoptat HG nr. 232/2005 privind aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și a Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, nu este debitorul obligației de plată a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, deci actul normativ menționat nu poate avea efectul unei recunoașteri din partea debitorului, care să întrerupă cursul prescripției.
Mai mult, plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, pentru care nu există hotărâri judecătorești aferente perioadei 2000-2004, pentru care s-a și prevăzut necesarul de 14 milioane EURO în bugetul Ministerului Justiției, nu are în vedere drepturile salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, ci alte drepturi salariale pentru care nu existau hotărâri judecătorești, aferente perioadei 2000-2004.
Prin urmare, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu este întemeiată, prima instanță aplicând greșit prevederile legale care reglementează întreruperea termenului de prescripție.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și se va respinge acțiunea formulată de reclamanți. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței și se va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 921 din 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și,în consecință, respinge, ca prescrisă extinctiv, acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și finanțelor împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Iași:,
20.05.2009
2 ex.-
Asupra recursurilor declarate împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
26 Aprilie 2009
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
