Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 455
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian JUDECĂTOR 2: Romașcanu Sorina
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.91 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de invocat, și față de faptul că recurentul prin cererea de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Bacău reclamanții OG, a, a, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Moinești, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Bacău și Curtea de APEL BACĂU pentru obligarea pârâților la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu 1 aprilie 2004 și până la 1 februarie 2007.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că potrivit art.47 din legea nr.50/1996, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, nemaifiind prevăzut în noua lege de salarizare a magistraților.
Pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare, însă, dispozițiile Legii nr.50/1996, aceste dispoziții fiind abrogate de abia la intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor. Acesta este motivul pentru care acțiunea reclamanților se limitează la a solicita acest spor doar până în luna februarie 2007, data intrării în vigoare a noii legi de salarizare.
Mai mult, la data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În opinia reclamanților, aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporită.
Pentru acestea, reclamanții consideră că acțiunea este pe deplin întemeiată și având în vedere cele expuse, au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În cauză a fost admisă abținerea tuturor judecătorilor de la Tribunalul Bacău și a fost trimisă cauza Tribunalului Neamț pentru soluționare.
Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Reclamanții au depus în susținerea cauzei, practică judiciară și au solicitat efectuarea unei expertize contabile care să stabilească sumele ce se cuvin.
La 11.04.2008 reclamanții au depus completare în scris la acțiunea inițială prin care au solicitat acordarea sporului de 50% reactualizat la zi, în raport de indicele de inflație și pe perioada 1.10.2000/7.09.2004 și pe viitor, precum și introducerea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Față de completarea la acțiune pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 6.06.2004.
Privitor la capătul de cerere care are ca obiect actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflație până la data achitării, pârâta arată că potrivit art.1088 cod civil "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legalăși nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată afară de cazul în care, după lege, dobânda curge de drept".
Din interpretarea acestor dispoziții arată pârâta, rezultă că reclamanții creditori ai unor obligații având ca obiect o sumă de bani, ar putea pretinde drept echivalent al prejudiciului numai dobânda stabilită de lege, iar nu actualizarea sumelor, dobânda legală fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea acestui spor și pe viitor, pârâta arată că acest capăt de cerere este inadmisibil întrucât se referă la un drept pe viitor, drept care nu s-a născut încă.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
La termenul din 8.08.2008 Tribunalul Neamț în temeiul dispozițiilor art.II pct.2 din OUG75/2008 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia spre competentă soluționare acestei instanțe.
Prin sentința civilă nr.91/ 17.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
S-a respins acțiunea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a admis excepția prescripției invocată de Ministerul Justiției.
S-a admis în parte acțiunea precizată și completată, formulată de reclamanții, A, A, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL BACĂU, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect drepturi bănești.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la îndemnizația brută de încadrare, pe perioada 8 iunie 2004 - 8 iunie 2007, precum și pe viitor, de la data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate la data plății efective, în raport cu indicele de inflație.
S-a respins ca prescrisă acțiunea pentru restul perioadei solicitate.
A fost obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale acordate.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu 1.10.2000 - până la zi și pe viitor.
Asupra dreptului material în sine Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.21/2008 s-a pronunțat, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, arătând că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, se constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea 334/2001."
Având în vedere dispozițiile art.329 (3) ultima teză din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin soluționarea recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanță, apare nesemnificativă examinarea pe fond a dreptului pretins de reclamanți.
Este discutabilă perioada acordării acestui drept.
Sub acest aspect curtea a constatat întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.10.2000/8 iunie 2004, având în vedere atât dispozițiile Decretului 167/1958 cât și cele ale art.283 din Codul Muncii.
Art.1 din Decretul 167/1958, prevede că "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu există alte prevederi derogatorii", iar art.283 din Codul Muncii prevede la alin.1 lit.c că cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
În raport de aceste prevederi, precum și de dispozițiile art.12 din Decretul 167/1958 potrivit cărora în cazul când debitorul este obligat la prestații succesive dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită, Curtea a admis excepția și a respins, ca fiind prescrisă acțiunea formulată pentru perioada 1.10.2000-8 iunie 2004.
În ceea ce privește restul perioadei se impun următoarele precizări:
Sporul de 50% în discuție, constituie un drept de creanță, respectiv un bun ce intră sub incidența art.1 din Primul Protocol Adițional la.
Rațiunea pentru care legiuitorul român a considerat că reclamanților li se cuvine acest drept, este actuală, deoarece cerințele impuse de înfăptuirea actului de justiție presupune și creșterea factorilor de risc, astfel încât a înțeles ca pe viitor să mențină reglementarea sa.
Față de aceste considerente se desprinde faptul că dreptul subzistă și după intrarea în vigoare a nr.OG27/2006, și se impune a fi acordat pe viitor.
Drepturile se impun a fi acordate în forma reactualizată la data executării cu indicele de inflație, pentru o justă și echitabilă dezdăunare a reclamanților și pentru respectarea principiului statornicit prin art.78 (2) din Codul Muncii, nefiind incidente sub acest aspect dispozițiile art.1088 Cod civil, așa cum susține pârâtul Ministerul Justiției.
Deși în cauză s-a efectuat o expertiză, instanța s-a pronunțat având în vedere că s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 10.2000-8 iunie 2004, în mod generic asupra drepturilor salariale pretinse urmând a se lămuri ce sume se cuvin în concret reclamanților în cadrul executării silite.
Asupra excepției invocate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.27 din OG137/2000, întrucât reclamanții nu și-au întemeiat acțiunea pe discriminare, drept pentru care a fost admisă excepția.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul justiției. recursul a fost motivat prin cererea de recurs.
În drept recurentul a invocat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs pârâtul a invocat următoarele apărări:
Instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamanților dispunând obligarea pârâților la plata sporului de risc de 50 %, în condițiile în care prin nr.OG8/2007 s-a abrogat Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Într-adevăr art.47 din Legea nr.50/1996 prevedea sporul de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate, dar textul de lege arătat a fost abrogat prin art.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Având în vedere că, din februarie 2007, intrat în vigoare noua lege de salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, OG nr.8/24.01.2007, pretențiile reclamanților după 1.02.2007 sunt nefondate. Instanța de fond în mod în mod neîntemeiat a dispus acordarea sporului solicitat și după 1.02.2007, arătând că dreptul subzistă și după intrarea în vigoare OG nr. 27/2006 în condițiile în care intimații-reclamanți au calitatea de personal auxiliar de specialitate și sunt salarizați conform OG nr.8/2007.
Prin art.30 din OG nr.8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În consecință, sporul de 50 % nu mai subzistă pentru personalul auxiliar de specialitate, începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Totodată, în privința modalității de actualizare, instanța de fond în mod eronat a dispusactualizareacu indicele de inflație până la data plății efective.
Intimații nu au depus întâmpinare la recurs.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând legalitatea sentinței recurate în limitele criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Este adevărat că prin art.30 din nr.OG8/2007 emisă în temeiul Legii nr.502/2006 s-a abrogat expres Legea nr.50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege însă în opinia Curții această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză deoarece este contrară în primul rând cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale astfel cum a fost definit de jurisprudența CEDO pentru considerentele ce succed:
Sporul de 50% solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță este, conform acestei jurisprudențe un bun în sensul art.1 din Protocol.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții care au calitatea de personal auxiliar de specialitate au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face potrivit art.1 din Protocol doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.8/2007 nu se poate desprinde vreun motiv obiectiv și rezonabil pentru care acești reclamanți să fie lipsiți de dreptul lor de proprietate asupra acestui spor de 50%.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituție dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, Curtea reține că există un conflict între art.30 din OG nr.8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 50%, urmând astfel a da prioritate acestui din urmă act normativ internațional.
legii interne contrare nu se confundă nici cu abrogarea legii și nici cu o altă sancțiune privind legile și anume neconstituționalitatea legilor.
unei norme legislative contrare unui tratat internațional în materia drepturilor omului se constată de jurisdicțiile și autoritățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii în timp ceabrogarea expresăse decide de organul legiuitor.
legilor intervine în cazul încălcării supremației tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în timp ce neconstituționalitatea operează în raport cu Constituția.
este de competența exclusivă a Curții Constituționale. În schimb Curtea Constituțională nu este competentăpe cale principalăîn ceea ce privește neconvenționalitatea legilor deoarece ea este exclusiv gardianul Constituției, iar nu și al tratatelor internaționale în materia drepturilor omului. Potrivit regulilor de drept comun instanța de contencios constituțional este competentă în această problemă caorice altă jurisdicție pe cale incidentală.
privind neconvenționalitatea legilor sunt de competența tuturor autorităților publice care interpretează și aplică legea ( în primul rând instanțelor judecătorești, dar și oricărei altei autorități publice inclusiv așa cum am arătat pe cale incidentală Curții Constituționale).
Dacă efectele declarării neconstituționalității se produc erga omnes, constatarea inaplicabilității unei dispoziții legislative contrare are efect exclusiv partes.
Art.1088 Cod civil nu este aplicabil în cauza de față deoarece reglementează daunele - interese moratorii nu daunele-interese compensatorii, or, actualizarea unei creanțe este menită să acopere prejudiciul creat creditorului pentru neexecutarea totală sau parțială a obligației de către debitor și nu prejudiciul pe care acesta îl suferă ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
Pentru considerentele expuse instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.91 din 17 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.04.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.- El./
red.dec.rec.- DO.
tehnored. - BC/ 2 ex/ 27.05.2009
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Romașcanu Sorina
