Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 498/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - dr. salariale ale pers. din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 498
Ședința publică din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantele, cu domiciliul ales la Judecătoria Săveni, str. -. - nr. 1, județul B, împotriva sentinței nr. 34 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamantele, pârâții intimați Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța din oficiu a invocat excepția tardivității recursului.
După deliberare, instanța a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Curții de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantele, au chemat în judecată pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Consiliul național pentru combaterea discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale constând în diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut de anexa 1 lit. a pct. 6-13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare reclamantă, începând cu data intrării în vigoare a OUG 26/2006 până la zi și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație la data executării efective. Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în judecată pentru a asigura sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, prin hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005, Consiliul național pentru combaterea discriminării a constatat că prevederile art. 28 alin. 4 din OUG nr. 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și ale art. 24 din Legea nr. 508/2004, au instituit o discriminare directă între magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul Direcției naționale anticorupție și a Direcției de investigare a infracțiunilor de criminalitate și terorism, iar prin decizia nr. 6 din 15 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat un recurs în interesul legii, concluzionând că drepturile salariale prevăzute de art. 28 al. 4 din OUG 24/2004 modificată prin Legea nr. 601/2004 invocate de reclamante se cuvin tuturor magistraților.
Deși dispozițiile legale au fost modificate, prin OUG nr. 27/2006, modificată prin Legea nr. 45/2007, nu s-a sistat această discriminare directă, ci a fost accentuată prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din cele două parchete speciale, cu toate că în expunerea de motive preliminare se menționează ca obiectiv principal eliminarea oricărei forme de discriminare între magistrați. Actul normativ a fost criticat în sensul că supraevaluează în mod nejustificat importanța și calitatea activității procurorilor din cadrul Direcției naționale anticorupție și Direcției de investigare a infracțiunilor de criminalitate și terorism, neexistând nici un criteriu obiectiv în raport de care să se poată justifica drepturile de care beneficiază în plus această categorie de magistrați. Discriminarea directă este menținută în mod evident în raport de toți judecătorii, dar în special în raport de judecătorii care soluționează cauzele instrumentate de procurorii ce beneficiază de salarii majorate.
Prin sentința nr. 34 din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Suceavaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor, respingând ca nefondată acțiunea formulată de reclamante.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin decizia nr. 818 din 3 iulie 2008 Curtea Constituțională a reținut ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 în măsura în care instanțele chemate ca, în scopul restabilirii situației de echilibru dintre subiectele de drept să anuleze o dispoziție legală considerată discriminatorie, sunt competente și să acorde drepturi salariale stabilite prin lege în favoarea altor categorii de personal. Față de cuprinsul acestei decizii, care este obligatorie de la data publicării, constatând că reclamantele tind la obținerea unor drepturi salariale prevăzute în mod expres de actele normative în vigoare doar pentru magistrații procurori din cadrul Direcției naționale anticorupție și Direcției de investigare a infracțiunilor de criminalitate și terorism, instanța a apreciat că acțiunea reclamantelor nu este întemeiată. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că pentru realizarea dreptului la plata despăgubirilor solicitate de reclamantă ar fi necesară alocarea de către pârât a sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, astfel că nu poate fi reținută această excepție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele care au susținut că în cauză este dată discriminarea invocată, alături de dispozițiile OG nr. 137/2000 invocând obligativitatea aplicării Directivei nr. 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare. Reclamantele au susținut că diferențele de ordin salarial trebuie să fie corelate cu existența unor aspecte obiective în ceea ce privește activitatea desfășurată, elementele care ar putea duce la o astfel de diferențiere putând fi legate de nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. În prezenta cauză s-a invocat ca nefiind dată nici o condiție obiectivă de natură a justifica diferența salarială dintre magistrații judecători și procurorii din cadrul Direcției naționale anticorupție și Direcției de investigare a infracțiunilor de criminalitate și terorism, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 pct. 2 din Declarația universală a drepturilor omului, respectiv îngrădirea exercițiului dreptului reclamantelor nefiind justificată de satisfacerea cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică, dispoziții a căror aplicare trebuie realizată de către instanțele interne, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Constituția României.
Prin întâmpinarea depusă, Ministerul justiției și libertăților cetățenești a formulat apărări cu privire la fondul cauzei, susținând că între situația procurorilor din cadrul Direcției naționale anticorupție și Direcției de investigare a infracțiunilor de criminalitate și terorism și cea a judecătorilor de la alte instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, există diferențe legate de activitatea desfășurată, astfel încât nu se poate reține existența unei situații comparabile sau analoge între cele două categorii de magistrați, nefiind vorba de discriminare.
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța îl constată a fi tardiv formulat.
Reclamantelor recurente le-a fost comunicată sentința atacată la data de 16 ianuarie 2009, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul primei instanțe (filele 74-76).
Conform dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs în cazul litigiilor având ca obiect conflictele de drepturi este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
În prezenta cauză cererea de recurs, deși datată de către recurente 26 ianuarie 2009, a fost înregistrată la Curtea de Apel Suceava la data de 29 ianuarie 2009, fiind transmisă prin fax la data de 29 ianuarie 2009. Față de dispozițiile legale menținonate anterior, instanța constată că înregistrarea cererii de recurs s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru declararea căii de atac, astfel că în baza art. 103 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca tardiv prezentul recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamantele, cu domiciliul ales la Judecătoria Săveni, str. -. - nr. 1, județul B, împotriva sentinței nr. 34 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/12.05.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
