Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 511/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 511
Ședința publică din 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta curte de Casație și Justiție B cu sediul în municipiul bucurești,-, sector 5, Ministerul Finanțelor Publice B - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B cu sediul în Municipiul B, nr. 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B cu sediul în Municipiul B, nr. 1-3 și chemații în garanție Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu sediul în Municipiul S,-, Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B cu sediul în municipiul B, nr. 5, împotriva sentinței nr. 39 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic pentru chematul în garanție recurent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, lipsă fiind pârâții recurenți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Ministerul Finanțelor Publice B - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, chemații în garanție recurenți Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, pârâtul intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, reclamanții intimați, C, R, -, (), G, -, G, -, -., G, și intervenienții în nume propriu intimați,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, consilier juridic, pentru chematul în garanție recurent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, depune la dosar delegație de reprezentare și Ordinul nr. 526/3.03.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului de către Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B și acordă cuvântul la dezbateri atât pe fondul cauzei cât și cu privire la excepția invocată.
Consilier juridic, pentru chematul în garanție recurent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, solicită respingerea, ca tardiv, a recursului declarat de către Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului declarat de chematul în garanție recurent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, modificarea în parte a sentinței civile în sensul admiterii, în parte, a acțiunii formulate; pentru perioada anilor 2000 - 2004, acțiunea este prescrisă, iar pentru plata pe viitor solicitată există precizări în Ordinul nr. 526/3.03.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, depus astăzi la dosar și admiterea recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B; de asemenea, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată că prin cererea adresată Tribunalului Botoșani și înregistrată sub nr. 2710/2.06.2008, reclamanții -, -, C, -, R, -, -, -, -, --, -, -, () -, -, G, -, -, G, -, -, -., -, G, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada octombrie 2000 - 1 septembrie 2004 și respectiv începând cu februarie 2007 la zi și pe viitor, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății, cu obligarea pârâților de a efectua mențiuni corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în art. 47 din legea nr. 50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar".
Acest text de lege a fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
În temeiul art. 41 alin. 2 din Constituția României, republicată, "Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege".
Potrivit art. 53 din Constituția României, republicată (art. 49 la data abrogării, preluat întocmai după revizuire) "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav", pentru ca, alin. 2 al aceluiași articol, să statueze că "restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică; măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Sporul de 50% din salariul de bază brut lunar "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică" de care beneficiau magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României, precum și ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi. De altfel, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 și 241 pct. 1 lit. "d" din Codul muncii, prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinări, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca prescrisă, pentru perioada 1.10.2000 - 1.09.2004 și, ca neîntemeiată, pentru restul perioadei.
Pe fondul cauzei, a invocat decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5/2008.
A formulat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Prin încheierea din data de 30.06.2008, dată în dosarul nr-, în temeiul dispozițiilor art. II al. 2 din OUG 75/2008 cauza a fost scoasă de pe rol și a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Suceava.
La Curtea de Apel Suceava cauza a fost înregistrată sub nr. 2710/40/29.07.2008.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
A arătat pârâtul că obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuieli de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite, revine ordonatorilor de credite.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive, pentru aceleași considerente.
Pentru termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2008 fost depusă cerere de intervenție în interes propriu formulată de și, prin care aceștia au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizat în raport de indicele de inflație la data plății, începând cu data de 11.02.2008, respectiv 1.07.2008 și pe viitor.
Prin sentința civilă nr. 39 din 20 noiembrie 2008 Curtea de Apel Suceava - Secția Conflicte de Drepturi și Asigurări Sociale, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune;
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor;
A admis acțiunea reclamanților și, în consecință:
A obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru perioadele octombrie 2000 - 1.09.2004 și, respectiv 1.02.2007 la zi și pentru viitor, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății, pentru timpul efectiv lucrat de fiecare dintre reclamanți;
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Ministerul Finanțelor Publice;
A obligat pârâții să plătească intervenientului, începând cu data de 1.07.2008 la zi și în continuare, iar intervenientei, începând cu data de 11.02.2008 la zi și în continuare, drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății;
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că pentru a interveni sancțiunea prescripției extinctive este necesar ca pentru titularul dreptului la acțiune să existe pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de aof ace, ori aceasta din urmă a apărut la data pronunțării deciziei nr. 21 din 10 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite; că, urmare a admiterii recursului în interesul legii, s-a statuat fără echivoc că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculată la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, pentru timpul efectiv lucrat în cadrul sistemului judiciar și că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a coordona acțiunile, care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, împrejurare de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestuia în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivarea recursului, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, față de prevederile art. 16-22 din OG nr. 137/2000, citarea în proces a acestuia fiind obligatorie în calitate de expert în domeniul nediscriminării, de monitor al acestor cazuri și de organ care aplică legislația antidiscriminare în România, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare, potrivit art. 27 din același act normativ, CNCD - ul nelezând în nici un fel drepturile salariale ale reclamanților și neputând fi obligat la plata sporurilor solicitate de aceștia.
Motivându-și recursurile, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani au arătat, în esență, că indicarea de către prima instanță a Deciziei în interesul legii nr. XXI/2008 ca temei pentru neaplicarea dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 este nelegală, față de caracterul neretroactiv al efectelor acesteia; că prima instanță, a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților; că și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând fără temei, plata drepturilor solicitate și pe viitor, prin adăugare la legea specială de salarizare a magistraților și a personalului auxiliar de specialitate respectiv, OG nr. 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247 din 12 iunie 2007, care abrogă expres dispozițiile Legii nr. 50/1996 și că, Ministerul Public, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, este în imposibilitate obiectivă de a achita reclamanților pretențiile bănești solicitate, actualizate conform indicelui de inflație.
De asemenea, în cauză a declarat recurs și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în motivarea căruia a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive,invocând neîndeplinirea calității de ordonator principal de credite bugetare.
Cu referire la acest din urmă recurs, la termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării căii de atac de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu privire la care a rămas în pronunțare.
Criticile invocate de ceilalți recurenți se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 5 și 9 Cod procedură civilă, însă se dovedesc a fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Este cunoscut că părțile acțiunii civile sunt titularul dreptului subiectiv încălcat sau contestat (reclamant) și cel despre care se pretinde că l-a împiedicat pe titular în exercițiul normal al dreptului (pârât), respectiv persoanele între care se derulează raportul juridic litigios.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății, față de care reclamatul își poate satisface pretenția, interesul.
Nu mai puțin, literatura și practica judiciară acceptă existența unor situații în care, din diverse rațiuni, legiuitorul recunoaște legitimare procesuală și altor persoane sau organe decât titularilor raportului juridic conflictual, în virtutea relației specifice existente între aceștia.
Ori, în conformitate cu prevederile art. 27 din OG nr. 137/2000 republicată, în procesele demarate la inițiativa potențialelor victime ale unei fapte de discriminare este obligatorie citare CNCD, în calitate de expert în domeniul discriminării, de monitor al acestor cazuri și de organ care aplică legislația antidiscriminare în România, în scopul de a-și preciza poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare într-un anume caz, în aplicarea prevederilor art. 16-22 din același act normativ.
În consecință, deși între reclamanți și recurentul CNCD nu există raporturi juridice obligaționale, prin maniera de redactare a dispozitivului sentinței recurate - care obligă pârâții în bloc și în solidar la plata drepturilor salariale restante - se reține, implicit, o atare obligație și în sarcina CNCD - ului, cu încălcarea prevederilor imperative ale OG nr. 137/2000, aspect de natură să configureze nelegalitatea soluției și să justifice admiterea recursului și modificarea acesteia, în sensul înlăturării obligației de plată pentru recurentul CNCD din România, cu păstrarea cadrului procesual inițial.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la omisiunea instanței de a se pronunța asupra capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților, se reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității care lasă la latitudinea părților fixarea cadrului procesual și a limitelor investirii, iar afirmarea drepturilor subiective trebuie dublată de justificarea unui interes legitim, circumscris unui prejudiciu real ori potențial.
Astfel, cum pe de o parte, reclamanții nu au înțeles să recureze sentința primei instanțe, invocând aducerea unui prejudiciu prin nepronunțarea asupra respectivului capăt de cerere (aspect ce echivalează cu o achiesare la soluția pronunțată), iar pe de altă parte, potrivit art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, "minus petita" nu poate constitui motiv de recurs, partea interesată putând opta între instituția "completării hotărârii", în condițiile art. 2812Cod procedură civilă și cea a revizuirii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acest motiv nu poate fi primit.
Cu referire la excepția prescripției extinctive, Curtea reține că potrivit art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție" dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani stabilit de lege" (art. 283 alin. 1 lit. "c" din Codul muncii ), iar conform art. 7 alin. 1 din același act normativ "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune".
În speță, cum corect a reținut prima instanță, dreptul la acțiune al reclamanților pentru valorificarea drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 și abrogat expres de art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000, s-a născut, în mod evident, la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, însă cursul prescripției acestui drept a fost suspendat până la intervenirea deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, când posibilitatea acestora de a se adresa instanțelor competente pentru ocrotirea intereselor legitime, s-a transformat din una teoretică și iluzorie în una reală, efectivă.
Altfel spus, caracterul neconstituțional al abrogării art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin OG nr. 83/2000, echivalează cu un caz de forță majoră, ce a împiedicat pe reclamanți să facă acte de întrerupere, împrejurare de natură a suspenda cursul prescripției extinctive, potrivit art. 12 alin. 2 litera "a" din Decretul nr. 167/1958.
Așadar, în cauză nu se poate vorbi despre retroactivitatea efectelor deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci de nașterea interesului legitim al reclamanților, la data apariției acesteia, în afirmarea și justificarea drepturilor subiective pretinse, apreciate ca valori patrimoniale, deci ca bunuri, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit practicii CEDO.
După cum s-a arătat, măsura eliminării sporului de risc și suprasolicitare nervoasă pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu se justifică, întrucât limitarea drepturilor nu este necesară pentru a garanta drepturile și libertățile altora, sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
Cum, la data stabilirii acestui drept prin art. 47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, caracterizată ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică și care în prezent nu s-au schimbat ci, dimpotrivă, s-au acutizat odată cu aderarea României la Uniunea Europeană (crescând cerințele înfăptuirii actului de justiție, în condiții de calitate și eficiență sporite), în mod corect prima instanță a apreciat îndreptățirea reclamanților și a intervenienților în interes propriu la acordarea și pentru viitor a acestui drept, nefiind întrunite în speță cazurile speciale de limitare anterior menționate, cu atât mai mult cu cât, această pretenție a fost recunoscută prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant existența unei discriminări în condițiile în care, diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României), în sensul dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Constituție, ale OG nr. 137/2000 și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenție. Față de cele ce preced, incidența în cauză a prevederilor art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă nu poate fi reținută.
În ceea ce privește actualizarea creanței, se reține că în spiritul prevederilor Convenției și care prevalează în raport cu legislația națională, dreptul câștigat în justiție de reclamanți și intervenienții în interes propriu, trebuie să fie unul efectiv și nu derizoriu, iar repararea prejudiciului suferit de aceștia, prin neexecutarea obligației de plată a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale restante, trebuie să fie una reală și integrală, în aplicarea principiului fundamental de drept IN (art. 1073, 1082 și 1084 Cod civil).
Ori, acesta se circumscrie și conceptului de beneficiu nerealizat, aferent perioadei de referință, ce poate fi acoperit efectiv în varianta actualizării valorii creanței, funcție de indicele de inflație la data plății, față de specificul și dinamica pieței monetare naționale, caracterizată prin inflație și devalorizarea leului și nu prin stabilitate și predictibilitate, aspecte de natură să atragă o diminuare a beneficiului.
Din această perspectivă, este lipsită de relevanță apărarea pârâtului - recurent Ministerul Public, în sensul că acesta nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin legea bugetului de stat, aspectele legate de executarea obligației neputând aduce atingere sferei dreptului recunoscut respectiv, întinderii prejudiciului dovedit.
În ceea ce privește recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, excepția tardivității acestuia apare ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, prevede prin norme imperative, termenul în care poate fi exercitată calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond respectiv, 10 zile de la data comunicării acesteia.
Cum, în speță, sentința civilă nr. 39 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava - Secția de Conflicte de Drepturi și Asigurări Sociale, a fost comunicată recurentului la data de 24 decembrie 2008 (fila 488 dosar fond), recursul formulat de acesta la data de 7 ianuarie 2009, data poștei (fila 3 dosar recurs), cu depășirea termenului legal de 10 zile calculat potrivit art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, apare ca tardiv, fiind date prevederile art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă referitoare la sancțiunea decăderii.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă,
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței nr. 39 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de drepturi și asigurări sociale în dosar nr-.
Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B împotriva sentinței nr. 39 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de drepturi și asigurări sociale în dosar nr-.
Modifică, în parte, sentința civilă nr. 39/20.11.2008 a Curții de Apel Suceava - Secția conflicte de drepturi și asigurări sociale, în sensul că înlătură obligația de plată stabilită în sarcina acestui pârât.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinței nr. 39 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de drepturi și asigurări sociale în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 29 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru judecător pensionat pentru grefier aflat în
semnează președintele instanței semnează prim-grefier
Red.
Tehnored.
2 ex./29.05.2009
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela
