Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 508/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 508
Ședința publică din 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în Municipiul B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 641 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților B, pârâții intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și reclamanții intimați,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea înregistrată sub nr. 1403/40/12.03.2008, reclamantele și -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat obligarea primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante, reprezentând 10% din salariul brut pentru perioada 27 aprilie 2004-23 mai 2005 ( ) și, respectiv 27 aprilie 2004 - 01 octombrie 2005 ( ), actualizată în raport cu rata inflației, la data plății efective
În motivare au arătat că au îndeplinit funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoria Botoșani, că Art. 6 din Codul Muncii consacră principiul potrivit căruia pentru muncă și pregătire profesională egală, salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal; Art. 20 și 53 din Constituția României și art. 1 din OG137/2000 interzic de asemenea discriminarea salariaților, ori art. 19 pct. 3 din Legea 50/1996 a stabilit că "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura organizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară."
Prin urmare au fost tratate inegal din punct de vedere al salarizării, fără un criteriu obiectiv și rațional deoarece au calitatea de personal auxiliar de specialitate și prestează aceeași activitate ca și grefierii ce participă la efectuarea actelor enumerate de textul de lege.
Au invocat în drept dispozițiile art. 6 din Codul Muncii, OG137/2000, art. 20, 53 din Constituție și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Pârâtul Ministerul Justiției nu a depus întâmpinare la acțiunea reclamantelor, dar a formulat o cerere prin care a solicitat suspendarea soluționării cauzei, până la pronunțarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general având în vedere practica neunitară a instanțelor cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007.
Prin adresa nr. 1403/40 din 15 aprilie 2008 Tribunalul Botoșania comunicat că reclamantele nu au beneficiat de indemnizația lunară de 10% din salariul brut în perioada 27 aprilie 2004 - 01 octombrie 2005.
Prin sentința civilă nr. 641/21.04.2008, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a respins cererea privind suspendarea soluționării cauzei formulată de Ministerul Justiției;
A respins acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, pentru lipsa calității procesual pasive;
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu și a respins cererea formulată de reclamante pentru acordare drepturi salariale pentru perioada 27.04.2004- 28.02.2005, ca prescrisă;
A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantele și, cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani;
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani să plătească:
- reclamantei diferența de drepturi salariale dintre salariile calculate prin includerea sporului de 10 % calculat la salariul brut pentru perioada 01.03.2005-23.05.2005 si drepturile salariale încasate pentru această perioadă, diferențe ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective;
- reclamantei diferența de drepturi salariale dintre salariile calculate prin includerea sporului de 10 %, calculat la salariul brut pentru perioada 01.03.2005-01.10.2005 si drepturile salariale încasate pentru aceasta perioada, diferențe ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație de la data scadenței, până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că litigiile de muncă se soluționează în regim de urgență, că pretențiile reclamantelor aferente perioadei 27 aprilie 2004-28 februarie 2005 sunt prescrise, față de prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 din 1958 și art. 283 alin. 1 litera "c" din Codul Muncii; că activitatea desfășurată în cadrul ședințelor de judecată de către grefieri nu poate fi apreciată mai puțin importantă decât cea desfășurată de grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, actelor de executare penală și civilă și cărora le sunt incidente prevederile Legii nr. 50/1996 privind indemnizația lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste compartimente și că, prin actul normativ citat, nu s-a stipulat existența unor criterii obiective care să justifice o diferențiere salarială astfel încât acestea apar discriminatorii în raport de prevederile art. 2 alin. 3 din nr.OUG 137/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, în motivarea căruia a arătat, în esență, că problema de drept incidentă în cauză a fost tranșată prin Decizia XXIV din 12 mai 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în raport de care hotărârea tribunalului apare esențialmente nelegală, că aceasta a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și că, incidența conceptului de discriminare, în sensul prevederilor Ordonanței nr. 137/2000, acceptat de jurisprudența CEDO în materie poate fi reținută "numai atunci când, autoritățile statale introduc distincții între situațiile analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă ".
Criticile formulate se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d procedură civilă și se dovedesc a fi întemeiate pentru următoarele considerente:
, reclamantele și au îndeplinit în perioada 27 aprilie 2004 - 1 octombrie 2005 funcția de grefier - personal auxiliar de specialitate - în cadrul Judecătoriei Botoșani.
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, "(3) care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități; de aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Așa cum rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior, beneficiază de procentul de 10% din salariul brut lunar numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
Totodată, prin art. 38 alin. (2), art. 42 alin. (2) și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, se dispune că: "Personalul este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției, de către președintele secției;
Atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor;
Președintele instanței stabilește, prin ordin de serviciu, repartizarea personalului pe secții, în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia".
legale enunțate au caracter imperativ, fiind de strictă interpretare și aplicare, astfel încât, în condițiile în care reclamantele nu au participat în perioada pretinsă la activitățile prevăzute anterior, nu pot fi beneficiarele indemnizației în discuție.
Salarizarea diferențiată nu contravine principiului acordării de drepturi salariale egale pentru muncă egală (art. 6 alin. 2 din Codul Muncii ), câtă vreme este vorba de prestarea unei munci inegale de către reclamanți și în defavoarea lor privind salariul, comparativ cu munca depusă de grefierii la care se referă în mod expres legea, și cărora li se acordă sporul lunar la salariu în discuție, pentru o muncă desfășurată în alte condiții specifice de responsabilitate, complexitate și volum.
Totodată, se reține că prin decizia nr. XXIV din 12.05.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că, dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și ale art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor, se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază, nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
În considerentele ample ale acestei decizii s-a arătat, între altele, că numai legiuitorul poate stabili dacă și în ce măsură anumite categorii de salariați beneficiază de sporuri și alte indemnizații salariale, singura condiție fiind aceea ca de aceste majorări de salarii să beneficieze toți salariații aflați în situații identice. Instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, nu contravine principiului constituțional "pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală", deoarece art. 41 alin. 4 din Constituția României vizează doar excluderea oricărei discriminări în materia stabilirii sau modificării salariilor categoriilor de personal care au același specific al muncii, aceleași cerințe și condiții de muncă și aceleași atribuții de serviciu, nu și identitatea de tratament juridic. Ca atare, se justifică nu numai existența unui regim juridic diferit față de anumite categorii de personal, dar și necesitatea lui, deoarece respectarea principiului constituțional amintit nu presupune o uniformitate, respectiv o egalitate de tratament juridic.
În plus, dacă legiuitorul ar fi înțeles să acorde indemnizația în discuție tuturor grefierilor din cadrul instanțelor judecătorești ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.
Față de aceste cerințe, prevederile legale aplicabile unei anumite categorii de grefieri, nu se puteau extinde și asupra celorlalți grefieri care nu făceau parte din categoriile expres și limitativ prevăzute de lege, astfel încât indemnizația lunară de 10% din salariul de bază s-a putut acorda până la data de 15 aprilie 2008 numai grefierilor menționați la art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007, pentru perioada în care aceste dispoziții au fost în vigoare.
Din această perspectivă, întemeierea de către prima instanță a soluției pronunțate pe conceptul discriminării apare ca neavenită în condițiile în care, prin Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională României a statuat fără echivoc că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale artificială sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Fiind cunoscut că instanțele exercită atribuțiile puterii judecătorești, înfăptuind justiția, atunci când interpretează și aplică dispozițiile legale, desființarea sau crearea, pe cale artificială, incidentală, de către acestea a unor acte normative, echivalează cu încălcarea principiului separației puterilor într-un stat de drept, aspect de natură să atragă într-adevăr, incidența în cauză a prevederilor art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă.
Față de cele ce preced, Curtea, văzând că sunt date motivele de nelegalitate invocate, în temeiul art. 312 alin. 1-3 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul și va modifica parțial sentința, în sensul respingerii, ca nefondate, a pretențiilor reclamantelor pentru perioadele 1 martie 2005- 23 mai 2005 respectiv, 1 martie 2005- 1 octombrie 2005, cu menținerea celorlalte dispoziții, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
D E CI DE:
Admite recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței nr. 641 din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Modifică parțial sentința, în sensul că respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantele și - împotriva pârâților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava pentru obligarea la plata diferenței dintre drepturile salariale calculate prin includerea sporului de 10% din salariul de bază brut și drepturile încasate în perioada 1.03.2005 - 23.05.2005 de reclamanta și în perioada 1.03.2005 - 1.10.2005 de reclamanta, actualizate în funcție de rata inflației, de la data scadenței la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru jud. -
pensionată, semnează
președintele instanței
Red.
Tehnored.
2 ex./29.05.2009
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela
