Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 548/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 548
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Sas Laura
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 61 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului-recurent, pârâților-intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Guvernul României, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, Ministerul Finanțelor Publice - prin S și reclamanții-intimați, I, -, -, a, a, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 7203/86/4.12.007 reclamanții:, a, a, I, -, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, Curtea de APEL SUCEAVA, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminări, obligarea primilor patru pârâți la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006; de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Ordonanțele Guvernului nr. 6, 10, 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, personalului salarizat potrivit nr.OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și pentru personalul didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Așadar, prin toate aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, astfel că, prin excluderea lor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar s-a creat un caz de discriminare.
Prin Ordonanța nr. 8 din 24 ianuarie 2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și în cadrul altor unități din sistemul justiției, Guvernul nu a făcut altceva decât să reglementeze salarizarea și alte drepturi ale personalului de specialitate criminalistică și ale personalului care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, precum și ale personalului de instruire fără specialitate juridică și ale personalului care ocupă funcții auxiliare din cadrul Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri, prin inițierea unei modalități de salarizare, aprobată ulterior prin lege, fapt ce a făcut să abroge în totalitate Legea 50/1996, cu modificările ulterioare, lege ce reglementa salarizarea personalului sus-amintit.
Astfel, Ordonanța nr. 8 stabilește salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pe baza valorii de referință sectorială cuprinsă în art. 39 din nr.OUG 27 din 29.03.2006, în cuantum de 280,64 RON, nemodificată până în prezent și a coeficientului de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul stadiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului, astfel modificându-se doar coeficienții de multiplicare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 21 al. 1 din OG137/2000, modificată și completată.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, motivat de faptul că legiuitorul a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007.
Pârâtul Guvernul României a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, precizând că instanța de contencios administrativ a Curții de Apel este competentă să soluționeze prezentul litigiu.
Totodată, a mai invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece acest organ colegial nu are capacitate juridică civilă și nu poate figura ca parte în litigiul dedus judecății, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu are calitate de ordonator de credite și, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
Prin încheierea din data de 23.06.2008 dată în dosarul -, în temeiul dispozițiilor art. II al. 2 din OUG75/2008, cauza a fost trimisă Curții de APEL SUCEAVA spre competentă soluționare.
La Curtea de APEL SUCEAVA, cauza a fost înregistrată sub nr. 7203/86/2.07.2008.
Prin sentința nr. 61 din 4 decembrie 2008 Curtea de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a hotărât următoarele:
- a espins excepția necompetenței materiale a instanței formulată de pârâtul Guvernul României;
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României și a respins acțiunea reclamanților față de acesta, ca inadmisibilă;
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea reclamanților față de acesta ca inadmisibilă;
- a admis acțiunea reclamanților, a, a, I, -, -, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava, la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor de 5% începând cu 1.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, 2% începând cu 1.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și 11% începând cu 1.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, aplicate la valoarea de referință sectorială, actualizate la rata inflației.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, a apreciat că este dată în cauză, întrucât chemarea în garanție a acestuia, față de perioada pentru care s-au solicitat drepturile salariale, nu mai este de actualitate.
În ce privește excepția necompetenței materiale, instanța a reținut că reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, obligarea pârâtului la plata unor drepturi salariale, însă nu au atacat un act emis de această autoritate publică centrală, situație în care și-ar fi găsit aplicarea dispozițiile art. 1 și 3 din Legea 554/2004.
Or, potrivit dispozițiilor art. I al. 1 din OUG75/2008, cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit OUG27/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea 45/2007, precum și potrivit OG8/2007, aprobată cu modificări prin Legea 247/2007, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României s-a constatat a fi întemeiată întrucât acesta nu are raportat la obiectul acțiunii și statutul reclamanților nici una din calitățile impuse de art. 282 lit.a,d din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate -, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din același act normativ, "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile".
Ordonanța Guvernului 10/2007, în art. 1, prevede majorarea în 3 etape a salariilor de bază, personalului bugetar salarizat potrivit OG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din OG16/2007: "În anul 2007, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele 1 și 2 din Legea 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate - se majorează în 3 etape, după cum urmează:
a) cu 2,5% începând cu 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
b) cu 2,5% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 8% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007."
Prin OG27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 la Curtea de Conturi a României, se prevede, de asemenea, majorarea în aceleași trei etape cu procente de 2%, 5%, respectiv 11% a coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru controlorul financiar.
Reclamanții, personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești, nu au beneficiat de aceste majorări salariale, fiind discriminați în raport de celelalte categorii de salariați ai statului, astfel cum au fost menționate anterior. Aceasta, cu atât mai mult cu cât majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au avut în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai, ca urmare a inflației, efectele negative ale acestora fiind resimțite de către fiecare salariat al statului și nu numai de categoriile care au beneficiat de aceste majorări.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, pentru motivele prev de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
Cât privește motivul prev. de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, recurenta a susținut că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare prin acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei sociale din care fac parte reclamanții.
Instanța admis acțiunea în temeiul art. 27 din OG137/2000 deși la momentul pronunțării Curtea Constituțională stabilise prin deciziile 818, 819, 829 și 821 că " prevederile art. 1, art. 2 al. 3 și art. 27 al. 1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Privitor la ce de-al doilea motiv de recurs a arătat că reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale; drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază sunt stabilite exhaustiv în cuprinsul acesteia, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate.
Chiar acceptând teza potrivit căreia, creșterile salariale acordate prin nr.OG 10/2007 anumitor categorii de salariați din sistemul bugetar au avut scopul de a acoperi parțial nivelul inflației, personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2007 prin majorarea coeficienților de salarizare în aceleași tranșe, respectiv începând cu 1 ianuarie 2007, 1 aprilie 2007 și 1 octombrie 2007.
Analizând sentința recurată în limitele motivelor invocate, curtea apreciază că recursul este nefondat.
În completarea considerentelor pe care le cuprinde sentința, curtea mai reține următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, nu pot fi reținute susținerile privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, instanța de fond analizând acțiunea reclamanților și în raport de prevederile art. 21 din OG 137/2000, iar în cauză sunt incidente și disp. art. 5 și 6 din Codul muncii, reglementări legale care sunt în concordanță și cu prevederile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Curtea mai reține că potrivit art. 48 din Codul muncii aprobat prin Legea 53/2003, drepturile persoanelor încadrate în muncă sunt apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Dreptul la acordarea indexărilor legale constituie un drept derivat dintr-un raport de muncă care urmare a ratei inflației ce nu poate fi înlăturat, în cauză având incidență și disp. art. 53 din Constituția României, potrivit cărora exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai prin lege, neputând aduce atingere existenței dreptului sau libertății.
De asemenea, că disp. art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale prevăd că exercitarea dreptului și libertăților recunoscute de convenție trebuie asigurată fără nici o deosebire bazată pe rasă, sex, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, originea națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Acest text se raportează la toate drepturile stabilite prin Convenție, iar în cauză dreptul încălcat rezultă din art. 1 din Protocolul nr. 1, jurisprudența CEDO, stabilind în ceea ce privește noțiunea de bun, că dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport juridic de muncă reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul enunțat.
Totodată, prin art. 1 privind interzicerea generală a discriminării astfel cum a fost reglementat prin Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - protocol ratificat de România prin Legea nr. 103/2006, publicată în 375/2006, "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare, bazată în special pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație", textul alin. 2 al art. 1 stabilind în mod expres că "nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful 1".
Cât privește declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 27 din nr.OG 137/2000, republicată, se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 și 6 din Codul muncii, dar și dispozițiile cuprinse în reglementările internaționale la care România este parte, iar în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, conform căruia "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a drepturilor omului cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar dacă există neconcordanță între pactele și tratatele la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale".
În condițiile în care reclamanții, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Fălticeni, nu au beneficiat de majorările salariale solicitate în prezenta cauză, au fost discriminați în raport de celelalte categorii de salariați ai statului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât majorările salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au avut în vedere atribuțiile specifice fiecărei funcții în parte, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai ca urmare a inflației, efectele negative ale acestora fiind resimțite de către fiecare salariat al statului și nu numai de categoriile care au beneficiat de aceste majorări.
Acestea nu au fost stabilite în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție sau mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane.
În aceste cazuri, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității reglementat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale.
Or, în condițiile în care nu au fost avute în vedere aceste criterii, ci deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai, resimțite de fiecare categorie profesională, indiferent de nivelul salariului sau de creșterile salariale de care ar fi beneficiat, în mod corect prin hotărârea primei instanțe au fost acordate reclamanților creșterile salariale prevăzute de OG10/2007.
Susținerile recurentei potrivit cărora prin OG8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007 au fost acordate personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007 nu pot fi primite, acordarea indexărilor salariale constituind o măsură de protecție socială a muncii, garantată prin Constituție, justificată de necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal, pentru a se atenua efectele inflaționiste, înregistrate în economie, acestea fiind stabilite pentru toate categoriile de salariați, situație confirmată și prin adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr. 21/C/31.01.2007 adresată Ministerului Economiei și Finanțelor prin care se califică neacordarea indexărilor magistraților și personalului din justiție ca un tratament diferențiat nejustificat.
Față de cele reținute, în temeiul art. 5 și 6 din Codul muncii, art. 23 din Declarația Universală a drepturilor omului, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 și art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, se constată că motivele invocate prin recursul Ministerului Justiției nu pot fi reținute, astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul acestuia va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței nr. 61 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/25.05.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Grapini Carmen, Sas Laura
