Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 549/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi salariale
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 549
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la Curtea de APEL SUCEAVA, împotriva sentinței nr. 604 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții-recurenți și reprezentanții pârâților intimați Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor Publice B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava la data de 6 martie 2008 reclamanții, au chemat în judecată pârâții Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se recunoască discriminarea, să se plătească despăgubirile constând în diferențele salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT, ținând seama și de funcțiile deținute de unii dintre reclamanți, echivalente cu cele similare din cadrul DIICOT și DNA începând cu luna aprilie 2006 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești precum și pentru viitor, actualizate la data plății efective, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și să fie obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că modul de selecție al procurorilor în cadrul DIICOT și DNA pe baza unui interviu la care poate participa orice procuror cu o vechime de doar 6 ani în funcția de procuror - în timp ce pentru a fi promovat în mod obișnuit la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vechimea minimă este de 8 ani - ridică aspecte de discriminare față de ceilalți procurori, din cadrul parchetelor obișnuite care, pentru a fi promovați la gradul de procuror de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să parcurgă toate treptele ierarhice.
Totodată, reclamanții au mai arătat că acest mod de selecție este discriminatoriu și în raport cu judecătorii de la curțile de apel și celelalte instanțe inferioare, care pentru a fi promovați la Înalta Curte de Casație și Justiție și pentru a beneficia de o indemnizație stabilită pornind de la coeficient de multiplicare 19, trebuie să parcurgă de asemenea toate treptele ierarhice, de la nivel de judecător de judecătorie, apoi de tribunal și curte de apel, cu respectarea condițiilor de vechime și de promovare a unor examene complexe.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât DIICOT reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție astfel încât salarizarea este identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive cu motivarea că nu poate figura în cauză în calitate de pârât întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 16 - 20 din OG nr. 137/2000 are calitatea de expert în domeniul nediscriminării, fiind chemat să-și spună părerea cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Suceava - Secția civilă, prin sentința nr.604/3.04.2008 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a respins ca nefondată acțiunea.
În motivarea sentinței instanța a invocat cu privire la respingerea excepției invocate, dispozițiile art.21 din OG nr.137/2000 conform cărora, în judecarea cererii pentru despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării (adresată în justiție), se citează în mod obligatoriu, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut în principiu că în cauză nu se poate reține existența unui tratament diferențiat în sensul art.2 din OG nr.137/2000 între categoriile de magistrați determinate prin acțiune, atâta timp cât, cu respectarea principiului egalității reglementat de art.16 din Constituția României, legiuitorul poate stabili drepturi diferite pentru categorii de personal, funcție de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte. A fost invocată în acest sens, Decizia Curții Constituționale a României nr.239/5.06.2003.
Împotriva sentinței pronunțată de tribunal, reclamanții au formulat recurs, acesta fiind înregistrat în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție B -.
În motivarea recursului, au fost reiterate motivele pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea la prima instanță. Reclamanții au invocat nelegalitatea sentinței pentru neanalizarea de către instanță a situației de discriminare invocate în domeniul salarizării între magistrați, în raport de actele normative enumerate prin acțiune: art.1-6 din OG nr.137/2000; art.5-6 din Codul muncii, art.14 din CEDO, Protocolul 12/2000, art.2 alin.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniu, art.11 din OUG nr.27/2006 raportat la Legea nr.508/2004, Legea nr.303/2004 și 304/2004 - Directiva nr.78/2000/EC/1978.
S-a învederat în recurs că discriminarea magistraților prin aplicarea diferențiată a criteriilor de salarizare a condus la un sistem dublu de salarizare. Reclamanții au precizat în recurs că, însăși instanța supremă - ICCJ B - a statuat că sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial între diferite categorii de magistrați.
În același sens, reclamanții au invocat Hotărârea nr.185/2006 a și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor omului.
Cu referire la Decizia nr.239/2003 a Curții Constituționale, invocată de instanță în motivarea sentinței, reclamanții au precizat că aceasta are efecte doar " partes" astfel că nu le este opozabilă nici lor, nici instanței, care era obligată astfel, să se pronunțe acordând prioritate dispozițiilor art.14 CEDO, Protocolului 12 la CEDO, art.20 din Constituție, Directivei 2000/EC/1978, art.2 alin.2 din Convenția 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice (a se vedea memoriul de recurs 2-4 dosar).
Ministerul Justiției a solicitat prin "Note scrise", depuse în dosarul de recurs al Înaltei Curți de Casație și Justiție B, respingerea recursului ca nefondat, invocând decizia 818/2008 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial 537/16.07.2008.
Examinând recursul formulat de reclamanți, recurs ale cărui motive de critică fac trimitere la prevederile art.304 pct.9 cod procedură civilă, instanță constată că este nefondat (recursul a fost trimis spre soluționare conform deciziei 104/20.01.2009 a Curții Constituționale a României).
Motivele de recurs formulate de reclamanți vizează nelegalitatea sentinței sub aspectul încălcării dispozițiilor legale referitoare la salarizarea magistraților prin aplicarea discriminatorie a acestor dispoziții, diferitelor categorii de magistrați.
Aceste motive de nelegalitate prin aplicarea discriminatorie a legii, fac trimitere la verificarea modalității de aplicare a dreptului material și a principiului constituțional al egalității consacrat prin art.16 din Constituția României.
la o singură idee discriminarea invocată de reclamanți în aplicarea legii, se constată că aceasta vizează practic art. 1,2 al. 3 și art. 27 din OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care deși adoptată în scopul eliminării discriminărilor salariale pentru magistrați, a creat o situație discriminatorie în cadrul acestei categorii profesionale, eliminând practic corelația dintre nivelul instanțelor sau parchetelor, pentru o vechime în magistratură de numai 5 ani, stabilind un sistem dublu de salarizare prin încălcarea principiului constituțional al egalității de tratament în domeniu salarizării.
Decizia Curții Constituțională a României nr. 818/3.07.2008 (publicată în Monitorul Oficial 537/16.07.2008) invocată în întâmpinarea recursului de către Ministerul Justiției, face imposibilă însă, verificarea de către instanța de judecată, a caracterului discriminatoriu sau nu a unor acte normative cu putere de lege, instanței nefiindu-i permis să anuleze sau să refuze aplicarea pe acest motiv a lor pentru a le putea înlocui cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Astfel, prin decizia 818/2008 Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în câteva dosare ( ale Tribunalului Prahova, Tribunalul Iași și Curtea de Apel Bacău ) și a constatat neconstituționalitatea prev. art. 1,2 al. 3 și 27 al. 1 din OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în măsura în care acestea duc la concluzia că instanțele judecătorești au competența de a anula ori refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege ca discriminatorii, cu consecința înlăturării lor cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Este și situația recursului de față în care reclamanții invocă discriminarea prin încălcarea prevederilor OG 137/2000.
Ori decizia Curții Constituționale a României este "definitivă și general obligatorie", fiind publicată în Monitorul Oficial 537/16.07.2008, ulterior pronunțării sentinței recurate și anterior pronunțării prezentei decizii.
Cât privește decizia Curții Constituționale nr. 239/5.06.2003 prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a art. 15 al. 2 - OUG 177/2002 (față de disp. art. 16 al. 1 și 20 al. 1 din Constituție, cu raportare la art. 14 CEDO, excepție motivată pe discriminarea pe care textul ar face- diferitelor categorii de magistrați: consultanți și magistrați), aceasta nu are relevanță în cauză, vizând tocmai posibilitatea salarizării diferite, funcție de complexitatea muncii, fără a se încălca astfel, art. 16 din Constituția României.
De urmare, cum motivele de recurs formulate vizează nelegalitatea sentinței (prin constatarea aplicării discriminatorie a legii, ceea ce nu poate face obiectul recursului);
Cum la pronunțarea sentinței au fost respectate dispoziții legii;
Conform art. 316, 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la Curtea de APEL SUCEAVA, împotriva sentinței nr. 604 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/26.05.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Grapini Carmen, Timofte Cristina
