Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 55/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 55
Ședința publică de la 03 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi Aneta
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind pe reclamanții, IA, I, G, R, -, ( ), ROMI, I, I, I, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, B, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE I, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VASLUI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 30 septembrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 3 octombrie 2008.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr.2076/99/24.04.2008, reclamanții, () -, -, -, -, -, I, ROMI, I, -, IA, -, -, I, -, R -, G, (), ( ), au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Direcția Națională Anticorupție, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui solicitând obligarea la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, pe perioada decembrie 2004 și în continuare, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective a acestora, obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, să li se acorde 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii prezentei acțiuni, precum și cu trei ani înaintea acestei date.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că, deși din anul 2003 lucrează numai la calculator toate cele 8 ore, nu au primit drepturile aferente acestei munci, așa cum sunt recunoscute altor salariați din alte domenii sau din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, susțin reclamanții, sporul de calculator este încasat de către:
- personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - serviciul contabilitate și informatică (conform unui ordin intern);
- salariații Ministerului d e Justiție (conform unui ordin intern);
- salariații din domeniul sanitar (ordinul ministrului sănătății nr.414/2006 pentru aprobarea reglementărilor contabile specifice domeniului sanitar - anexa din 17.04.2006);
- salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice (conform art.50 (4) din contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică).
Nici împrejurarea că li se plătește un alt spor (condiții grele - ) nu poate fi o explicație, deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept, distinct.
Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare (conform Hotărârii Guvernului nr.1028/2006).
Deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător acestor condiții, totuși nu beneficiază de cele cel puțin 3 zile în plus la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut în art.142 din Codul muncii.
Conform dispozițiilor prevăzute în art.40 pct.2 lit. c din Codul muncii pârâta "are obligația de a acorda toate drepturile ce decurg din lege".
În drept, au fost invocate dispozițiile art.6 alin.2, art.40 pct.2 lit. c, art.142 și 269 din Codul muncii, art.48 alin.1 din Legea 50/1995 și art.14 alin.1 din Legea 56/1996.
Alăturat acțiunii au fost depuse înscrisuri: informări privind situația îmbolnăvirilor în context profesional la personalul angajat la Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Judecătoria Iași, Judecătoria Pașcani, Judecătoria Hîrlău, Judecătoria Răducăneni în anul 2007, tabele cu funcțiile reclamanților.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția Națională Anticorupție solicită respingerea acțiunii.
Susține pârâta că, prin art.7 alin.1 din OUG 27/2006, s-a acordat judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Ca atare, consideră că acest spor include toate condițiile deosebite de muncă, inclusiv lucrul la calculator, acțiunea reclamanților fiind fără obiect.
Referitor la acordarea de 3 zile în plus la concediul de odihnă arată că, prin art.142 din Codul muncii, s-a stabilit o suplimentare a limitei minime a zilelor de concediu de odihnă acordate prin art.140 alin.1, de 20 zile lucrătoare, ori reclamanții beneficiază de un concediu de odihnă de 35 zile lucrătoare.
Referitor la pretinsa discriminare invocată în acțiune (atât cu privire la sporul pentru lucru la calculator, cât și în privința celor 3 zile de concediu de odihnă suplimentar) precizează pârâta că susținerile reclamanților privind respectarea egalității între cetățeni prin excluderea discriminării nu subzistă, întrucât această egalitate de tratament se referă la "salariu egal, pentru muncă egală".
De altfel, sistemul de salarizare a personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu se caracterizează printr-o uniformitate salarială, existând diferențieri ale salariilor de bază în funcție de coeficienții de multiplicare, gradele și treptele profesionale, funcția deținută, nivelul studiilor, vechimea în specialitate, precum și nivelul instanței sau al parchetului.
Principiul egalității de tratament nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care invocă excepțiile prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.12.2004 - 29.04.2005 și necompetenței materiale a instanței. Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Susține pârâtul că, în raport de dispozițiile art.27 alin.1 din OG 137/2000, acțiunea este de competența instanței de drept comun, respectiv Judecătoria Iași.
Față de dispozițiile art.1 alin.1 și art.3 alin.1 din Decretul 167/1958 și data formulării cererii de chemare în judecată, susține pârâtul că dreptul la acțiune pentru perioada 1.12.2004 - 29.04.2005 este prescris.
Pe fondul cauzei, pârâtul arată că reclamanții solicită un spor neprevăzut de legislația în vigoare; mai mult, ei primesc deja un spor de 15% din indemnizația brută lunară pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase. Cât privește acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă, consideră pârâtul că solicitarea reclamanților este nejustificată și chiar abuzivă, atât timp cât aceștia beneficiază de un concediu de odihnă mai mare decât cel prevăzut de art.140 alin.1 Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, în temeiul art.60-63 Cod procedură civilă, solicitând ca, în cazul admiterii cererii reclamanților, să se dispună obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să adopte un proiect de modificare a bugetului Ministerului Public, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele pretinse mai vechi de 3 ani.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Arată că prin cererea cu care reclamanții au înțeles să investească instanța se face trimitere la anumite categorii socio-profesionale care beneficiază de acest spor, precum personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și anume serviciul contabilitate și informatică, salariații Ministerului d e Justiție, salariații din domeniul sanitar, salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice.
Sunt invocate generic ca și temeiuri juridice pentru categoriile socio-profesionale despre care s-a făcut vorbire anterior, ordine interne, ordine ale miniștrilor și dispoziții din contractul colectiv de muncă, precum și prevederi ale Codului muncii.
Precizează că salarizarea magistraților se face în temeiul legilor speciale de salarizare (în prezent nr.OG27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007), drepturile salariale pretinse de către reclamanți cu titlu de spor de lucru pentru calculator nefiind prevăzute în nici un act normativ în favoarea magistraților, nici pentru trecut, nici pentru prezent, cu atât mai puțin pentru viitor.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanții solicită acordarea a trei zile în plus la concediul de odihnă, prevalându-se sub acest aspect de dispozițiile art.142 din Codul muncii, arată pârâtul că textul exclude de la aplicabilitatea sa pe reclamanți.
În calitatea lor de magistrați, acestora li se aplică, de asemenea cu caracter special, dispozițiile art.79 din Legea 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la concediul de odihnă anual și la alte categorii de concedii de care aceștia beneficiază.
Cât privește pretinsa discriminare, arată că nu poate fi reținută, deoarece drepturile salariale ale magistraților sunt expres stabilite prin lege specială, în considerarea statutului magistratului, diferit de cel al altor categorii socio-profesionale.
Prin încheierea de ședință din 25.06.2008, în temeiul dispozițiilor art. II pct.2 din OUG 75/2008, Tribunalul Iașia trimis cauza spre soluționare Curții de APEL IAȘI, unde a fost înregistrată sub nr-.
Prin notele de ședință depuse la dosar, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat decizia nr.821/3.07.2008 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și 11, precum și dispozițiile art.27 din OG 137/2000 sunt neconstituționale.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a trimis instanței un punct de vedere, prin care arată că un text de lege nu poate fi criticat sub aspectul modului în care acesta este interpretat ori aplicat, atât timp cât dispozițiile sale nu contravin Constituției.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, conform art.137 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată, în primul rând, că excepția necompetenței materiale invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este neîntemeiată.
Astfel, reclamanții au investit instanța cu o acțiune privind plata drepturilor salariale reprezentând sporul de lucru la calculator în cuantum de 15% din salariul de bază brut. Chiar dacă, în speță, se invocă discriminarea în raport de alte categorii de salariați bugetari, sunt aplicabile dispozițiile art.284 Codul muncii și art.2 pct.1 lit. c Cod procedură civilă, cu referire la art.166 și 283 lit. c Codul muncii, competența revenind tribunalului ca instanță de drept comun în materia conflictelor de muncă. Competența prevăzută de art.27 din OG 137/2000 se referă la situația în care obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie despăgubirile solicitate în temeiul acestui act normativ, altele decât drepturile salariale.
Ca atare, Curtea de Apel va respinge excepția necompetenței materiale.
În al doilea rând, Curtea de Apel constată că excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile salariale solicitate pe perioada decembrie 2004 - martie 2005 este fondată.
Potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art.166 alin.1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art.12 din Decretul 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate.
Raportat acestor considerente și având în vedere data introducerii acțiunii (30.04.2008), Curtea de Apel constată că dreptul la acțiune în ceea ce privește plata drepturilor salariale reprezentând spor de lucru la calculator pe perioada decembrie 2004 - martie 2005 este prescris, cererea reclamanților urmând a fi respinsă pentru această perioadă prin admiterea excepției prescripției invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel constată că acțiunea reclamanților este nefondată, din considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții au calitatea de procurori și personal auxiliar de specialitate la parchetele din județul
Salarizarea procurorilor în perioada 2004 - 2008 fost reglementată prin OUG 177/2002, OUG 43/2002, Legea 508/2004 și OUG 27/2006, iar a personalului auxiliar de specialitate prin Legea 50/1996 și OG 8/2007. Nici unul dintre aceste acte normative nu a prevăzut acordarea unui spor de 15% pentru lucrul la calculator.
Discriminarea invocată de reclamanți nu poate fi reținută.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art.14 din CEDO referitor la discriminare, cât și Curtea Constituțională au stabilit că egalitatea în drepturi între cetățeni nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când acestea se justifică în mod rațional și obiectiv. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori asemănătoare, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite nu reprezintă nici privilegii, nici discriminare.
Dimpotrivă, legiuitorul poate să țină seama de anumite particularități care impun, în mod necesar și rațional, un tratament diferențiat. Ca urmare, este posibilă diferențierea salarizării, fără a fi vorba de discriminare, în funcție de folosirea unor cunoștințe și drepturi profesionale similare sau egale, depunerea unei cantități egale ori similare de efort intelectual și/sau fizic, importanța și complexitatea muncii prestate, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, condițiile de muncă etc.
Ori, statutul procurorilor și personalului auxiliar de specialitate diferă de al altor categorii profesionale sub aspectul atribuțiilor, competențelor, condițiilor de acces, al incompatibilităților și, pe cale de consecință, al salarizării. Modalitatea de salarizare a reclamanților este motivată de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru aceste categorii profesionale.
Astfel, lipsa beneficiului unui drept de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune automat discriminare, ci este justificată de situațiile diferite în care se află și care impun în mod rațional și obiectiv soluții diferite ale legiuitorului în privința salarizării, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității prevăzut de Constituție și art.6 alin.2 Codul muncii.
Mai mult, nu a fost dovedită existența ordinelor interne la care s-a făcut referire, iar textele invocate (art.14 alin.1 din Legea 56/1996 și art.48 alin.1 din Legea 50/1996 și nu Legea 50/1995, cum greșit s-a arătat în acțiune) fac referire la sporul de 15% acordat pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Ori, atât procurorilor, cât și personalului auxiliar de specialitate le este recunoscut și acordat sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, prin dispozițiile art.7 alin.1 din OUG 27/2006, respectiv art.22 alin.1 din OG 8/2007.
Cât privește dispozițiile art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii, acestea obligă angajatorul să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă; ori, în speță, reclamanților le-au fost acordate toate drepturile prevăzute de legislația specifică.
Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică, invocat prin acțiune, nu poate fi aplicabil reclamanților.
Potrivit art.12 din Legea 130/1996 și art.3 alin.2 din 2895/2006, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Ori, așa cum s-a arătat anterior, reclamanții sunt salarizați potrivit unor dispoziții legale speciale (OUG 27/2006 și OG 8/2007).
Nu se poate susține nici o reglementare discriminatorie a drepturilor salariale de care beneficiază reclamanții și angajații unităților din industria chimică și petrochimică.
Așa cum, de asemenea s-a reținut anterior, egalitatea de drepturi nu vizează și identitatea de tratament juridic, fiind nu numai admisibil un regim juridic diferit față de anumite categorii de personal, dar și necesar.
Ori, procurorii și personalul auxiliar de specialitate sunt categorii profesionale distincte de cele ale salariaților din industria chimică și petrochimică, prin conținutul concret al atribuțiilor, prin modalitățile de recrutare specifice prevăzute de lege, precum și prin reglementări diferite de salarizare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel reține că este neîntemeiată cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata sporului pentru lucru la calculator.
De asemenea, instanța reține că este neîntemeiat și capătul de cerere privind acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă.
Este adevărat că prin art.142 din Codul munciis -a prevăzut că salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare. Însă, acest text trebuie coroborat cu cel al art.140 alin.1 din Codul muncii, conform căruia durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 zile lucrătoare.
Potrivit dispozițiilor art.79 alin.1 din Legea 303/2004, procurorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 zile lucrătoare, iar potrivit art.65 alin.1 din Legea 567/2004, personalul auxiliar de specialitate beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare. Aceste legi, fiind legi speciale, se aplică cu prioritate față de dispozițiile Codului muncii, în virtutea principiului "specialia generalibus derogant", cu atât mai mult cu cât conțin prevederi mai favorabile reclamanților.
Ca urmare, Curtea de Apel va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților privind plata privind plata drepturilor salariale constând în sporul de lucru la calculator pe perioada aprilie 2005 și în continuare, precum și acordarea a trei zile în plus la concediul de odihnă.
Pe cale de consecință, va fi respinsă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Raportat dispozițiilor art.298 din Codul muncii (modificat prin OUG 55/2006), precum și dispozițiilor Decretului 92/1976 și art.165 Cod procedură civilă, instanța va disjunge capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă și va declina competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Iași.
Conform art.27 din OG 137/2000, prezenta hotărâre este opozabilă expertului în discriminare Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția necompetenței materiale invocată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii.
Respinge cererea reclamanților privind plata drepturilor salariale constând în sporul de lucru la calculator pe perioada decembrie 2004-martie 2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, () -, -, -, -, -, I, ROMI, I, -, IA, -, -, I, -, R -, G, (), ( ), cu domiciliul ales la PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, cu sediul în I- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, cu sediul în I-, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, cu sediul în I-, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B--4, sector 3, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B--81, sector 1, B, cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B calea nr.141 B, sector 6, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B- sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VASLUI, cu sediul în V,-, privind plata drepturilor salariale constând în sporul de lucru la calculator pe perioada aprilie 2005 și în continuare, precum și acordarea a trei zile în plus la concediul de odihnă.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție.
Disjunge capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă și declină competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Iași.
Prezenta hotărâre este opozabilă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASIST.JUD. ASIST.JUD.
Grefier,
Red.
Tehnored.
27.10.2008 - 2 ex
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Nelida Cristina Moruzi Aneta
