Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 57
Ședința publică de la 03 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi Aneta
Asistent Judiciar -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 30 septembrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 3 octombrie 2008.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr.1429/99/29.03.2008 pe rolul Tribunalului Iași și, în urma apariției nr.OUG75/11.06.2008, sub nr.614/45/28.07.2008 pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanții:, și au chemat în judecată pe pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant - agent procedural sau aprod - a sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.01.2000-31.12.2004, precum și a unei despăgubiri egale cu sporul de 50% pentru perioada 01.01.2005 și până la încetarea discriminării, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi. Pentru personalul contractual s-a solicitat plata unei despăgubiri egale cu sporul de 50% pentru perioada 01.01.2000 și până la încetarea discriminării, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care în art. 47 stabilea că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2001.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României, s- constatat îndreptățirea în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
Cu privire la termenul de promovare a acțiunii - arată reclamanții -, prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 s-a propus înlăturarea discriminării, capitolul 6, pct. 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar. Se constată, așadar, o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul publicării Strategiei - 01.04.2005, prin HG232/2005 - recunoaștere care are repercusiuni asupra termenului de prescripție a dreptului material la acțiune, conform art. 16 lit. "c" din Decretul nr. 167/1958.
Mai arată reclamanții că, sub imperiul Legii 50/1996, agenții procedurali și aprozii făceau parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, astfel încât beneficiau direct de prevederile art.47. Însă, după trecerea lor în categoria personalului conex, prin Legea 567/2004, consideră că sunt îndreptățiți la despăgubiri egale cu sporul de 50%, care era un drept câștigat. Astfel, susțin că sunt discriminați în raport cu personalul auxiliar, deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Cât despre șoferi și personalul contractual, susțin că, din cauza lipsei de personal, aceștia efectuează operațiuni în aceleași condiții de muncă, respectiv lucrează în arhive, manipulează dosare etc.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Justiției formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât că art. 47 din Legea nr. 50/1996 fost abrogat prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Astfel, Art. I pct.42 din actul normativ menționat prevede: "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18.11.1999, se modifică și se completează după cum urmează: 42. Articolul 47 se abrogă".
OG nr. 83/2000 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) și (3) din Constituția României, forma în vigoare la acea dată, și ale art. 1 lit. q pct.1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art. 114 alin.(1) din Legea fundamentală, Parlamentul putea adopta o lege specială de abilitare Guvernului pentru emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
OG nr. 83/2000 nu vizat nici unul dintre domeniile rezervate legii organice, expres stabilite de legea supremă întrucât salarizarea și alte drepturi ale personalului din sistemul autorității judecătorești nu sunt incluse în domeniul legii organice, delimitat extrem de clar de art. 72 din Constituția României, forma în vigoare la acea dată.
Pe de altă parte, susține că aprozii și agenții procedurali nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, astfel încât nu se pot raporta la Decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cât despre personalul contractual, acesta nu a beneficiat niciodată și nici nu poate beneficia de sporul prevăzut de Legea 50/1996, fiind salarizați în baza altor prevederi legale, respectiv OUG 24/2000.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, nefiind autoritate legiuitoare a statului, nu poate avea atribuții în repararea pagubelor produse prin discriminare.
A mai invocat pârâtul excepția prescripției dreptului la acțiune, invocând în acest sens dispozițiile art.1 alin.1, art.3 și art.7 din Decretul 167/1958, art.166 din Codul muncii. Cât despre HG232/2005, susține pârâtul că nu poate întrerupe prescripția, deoarece nu cuprinde referiri la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel încât nu poate produce efectele unei recunoașteri explicite a discriminării. Mai mult, arată pârâtul că la data adoptării acestui act normativ, cursul prescripției era încheiat.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor formulat întâmpinare și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ ( nr.HG 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să-i confere calitatea procesuală pasivă în cauză.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod proc.civ. Curtea de Apel reține că ambele sunt nefondate, urmând a fi respinse.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța o va respinge, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare. Se mai reține că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Justiției, instanța o va respinge, având în vedere aceleași prevederi ale HG 83/2005 și ale Legii 304/2004, precum și calitatea de ordonator principal de credite a pârâtului.
Nu se poate pune problema prescripției dreptului material la acțiune în condițiile dreptului comun, atât timp cât dreptul subiectiv a fost abrogat prin OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001; ori, exercitarea dreptului la acțiune în sens procesual presupune preexistența unor drepturi subiective recunoscute în dreptul pozitiv. În cazul de față, titularii dreptului subiectiv au fost într-o imposibilitate juridică de a-și exercita dreptul la acțiune pentru valorificarea dreptului subiectiv abrogat.
Așadar, instituția prescripției extinctive nu poate fi incidentă în ipoteza în care titularul dreptului subiectiv este privat de acesta ca urmare a abrogării normei care a recunoscut dreptul subiectiv respectiv. Abia de la declararea neconstituționalității normei prin care a fost abrogat dreptul subiectiv începe să curgă termenul de prescripție prevăzut de Decretul 167/1958 și Codul muncii.
În speță, prin Decizia 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat neconstituționalitatea normei de abrogare a art.47 din Legea 50/1996( reținându-se că, prin depășirea limitelor legii speciale de abilitare, au fost încălcate dispozițiile art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin 1 din Constituția României), conform art.329 Cod proc. civ. fiind obligatorie pentru toate instanțele de judecată. În raport de aceasta, termenul de prescripție a fost respectat.
Ca atare, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției va fi respinsă.
Analizând fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Conform tabelului depus la filele nr.74-75 dosar nr-, reclamanta are în perioada de referință calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Iași (aprod), iar reclamanții, (ultimul de la 28.07.2007) au calitatea de șoferi în cadrul Tribunalului Iași.
Reclamanta are, conform aceluiași înscris, calitatea de îngrijitor la Curtea de Apel Iași, iar reclamanții, (până la 28.07.2007), și au sau au avut calitatea de personal contractual (paznici, muncitori, fochiști) în cadrul Tribunalului Iași, nefăcând parte niciodată din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevedeau că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din indemnizația, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a reținut în motivarea deciziei că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 (art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ. Curtea de Apel constată că reclamanții - ce fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate - sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.11.2000 ( data abrogării art.47 din Legea 50/1996 prin OG83/2000) ori începând cu data de 23.01.2006 (data includerii șoferilor în categoria personalului auxiliar de specialitate prin art. I din Legea 17/2006), în timp ce reclamanții - ce nu au făcut și nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate - nu sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Nu se poate vorbi nici despre o discriminare a acestora în raport cu categoria personalului auxiliar de specialitate.
Pentru a ne afla în domeniul de aplicare a art. 2 alin. 1 din OG137/2000 ce consacră definiția discriminării, deosebirea, excluderea, restricția trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de către art. 2 alin. 1 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menționat anterior., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea prin înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Raportat la art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiective. Instanța europeană a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În același sens, a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fi tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Și Curtea Constituțională, prin decizia 106/2006 a reținut că,legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă", iar tratamentul juridic diferențiat, stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă privilegii ori discriminare.
Statutul corespunzător personalului auxiliar de specialitate diferă de cel al personalului contractual( cazul reclamanților) sub aspectul atribuțiilor, competențelor, al condițiilor de acces, de numire, al incompatibilităților și interdicțiilor și, pe cale de consecință, al salarizării.
În consecință, instanța va admite în parte acțiunea reclamantei ce are funcția de aprod și a reclamanților ce au funcția de șofer, acordându-le sporul solicitat începând cu data de 01.11.2000 (pentru ), 23.01.2006(pentru, și ), respectiv 27.08.2007(data dobândirii calității de șofer pentru ).
Având în vedere că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate la data de 01.11.2000, acțiunea formulată pentru perioada 01.01.2000-31.10.2000 este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Va fi respinsă și acțiunea formulată de reclamanții, și pentru perioada anterioară datei de 23.01.2006, data intrării în vigoare a Legii 17/2006, prin care șoferii au fost incluși în categoria conexă personalului auxiliar de specialitate, precum și pentru perioada anterioară datei de 27.08.2007(data dobândirii calității de șofer) în cazul reclamantului
Având în vedere că îngrijitorii, muncitorii, fochiștii și celelalte categorii de personal contractual nu au făcut niciodată parte din categoria personalului auxiliar al instanțelor, raportat și la decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează să se respingă acțiunea formulată de reclamanții, și
Hotărârea este opozabilă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, conform art. 27 din OG137/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, cu domiciliul ales la Tribunalul Iași, str. - nr.25, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Iași, cu sediul în I, str. - nr.25, și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Iași să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizat în raport de rata inflației la data plății efective, după cum urmează:
: începând cu data de 01.11.2000 și în continuare;
, și: începând cu data de 23.01.2006 și în continuare;
: începând cu data de 27.08.2007 și în continuare.
Respinge cererea reclamantei privind plata sporului de risc și suprasolicitare pentru perioada 01.01.2000 - 31.10.2000.
Respinge cererea reclamanților, și privind plata sporului de risc și suprasolicitare pentru perioada 01.01.2000-22.01.2006, iar a reclamantului pentru perioada 01.01.2000-26.08.2007.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și, cu domiciliul ales la Tribunalul Iași, str. - nr.25, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Iași, cu sediul în I, str. - nr.25, și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2008.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari,
cu opinie în sensul prezentei hotărâri
Grefier,
Red./Tehnored.:
2 ex. - 31.10.2008
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Nelida Cristina Moruzi Aneta
