Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 555/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale personalului din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 555
Ședința publică de la 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier: - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 67 din 08 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-.
Dezbaterile în fond asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din data de 30 aprilie 2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 6 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Reclamanții, -, -, -, -, - și au chemat în judecată Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA, solicitând ca pe baza probelor administrate în proces, prin sentința ce se va pronunța, aceștia să fie obligați la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, pentru perioadele de activitate, astfel:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG 10/2007.
În motivare, relevă că au calitatea de magistrați, iar în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 50/1996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Potrivit art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Art. 9 din această lege menționează că "prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referință sectorială, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile anexei nr. III din același act normativ.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din nr.OUG 134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală, iar această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Mai arată reclamanții că potrivit art. 11din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Alineatul 2 din același act normativ prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie bază de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare, grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte funcții de execuție".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V - VIII din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Potrivit art. 2 alin. 1 din acest act normativ "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 din nr.OUG 9/2005 "indemnizațiile lunare pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoane care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 sunt cereri prevăzute în anexele nr. VIII și IX".
Anexa 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 fixează valoarea de referință sectorială la suma de 257 lei. Ori, stabilirea altor valori de referință sectorială, decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, sub acest aspect, apare nelegală.
Precizează reclamanții că drepturile cu privire la salarizare, care au fost recunoscute de lege, illo tempore, nu pot fi diminuate unilateral altminteri, este nesocotită teoria drepturilor salariale câștigate. În fine, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări.
Din examinarea Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, precum și a titlului Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, nu rezultă nici o investire pentru abrogarea unor dispoziții legale, sub aspectul examinat, fiind încălcate atât dispozițiile art. 108 din Constituție, cât și textul literei Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000. De asemenea, a fost nesocotit și art. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative obligatorii. Înlăturarea dreptului dedus judecății ar contraveni și art. 49 (art. 53 din Constituția revizuită) privind cazurile în care poate fi respinsă acordarea unui drept, precum și prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative, executive și judecătorești pentru perioada respectivă sunt: Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 123/2003, Ordonanța Guvernului nr. 9/2005, Ordonanța Guvernului nr. 3/2006 și Ordonanța Guvernului nr. 10/2007.
În concluzie, susțin reclamanții, la discrepanța dintre actele normative menționate s-a ajuns doar printr-o interpretare și aplicare greșită a legii.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a ridicat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară lunii iunie 2005.
Pe fond, acesta susține că pretențiile reclamanților sunt nefondate și invocă decizia nr. 818 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale, care statuează că instanța de judecată nu are căderea să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții din alte acte normative incidente altor subiecte de drept.
că prin Legea nr. 347/2003 a fost aprobată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, iar art. 2 dobândit următorul conținut: "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență".
Mai susține același pârât că Ordonanțele de Urgență nr. 177/2002 și nr. 27/2006 nu contravin prevederilor art. 73 din Legea nr. 303/2004 care consacră principiul potrivit căruia "drepturilor salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", însă în teza următoare se precizează că salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.
Ulterior, reclamanții și-au completat acțiunea, solicitând obligarea pârâților la plata respectivelor diferențe salariale și în continuare, precum și obligarea pârâților la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă. Prin concluziile scrise reclamanții au învederat că nu înțeleg să se prevaleze de Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 și, deci, trimiterea la jurisprudența Curții Constituționale în materie (deciziile nr. 818 - 821 din 3 iulie 2008) nu este justificată.
Prin sentința nr. 67 din 8.12.2008, Curtea de APEL SUCEAVAa respins ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune, ridicată de Ministerul Justiției, pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 1 iunie 2005.
A fost admisă acțiunea civilă pentru drepturi salariale (valoare de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică), așa cum a fost completată ulterior, promovată de reclamanți și, în consecință, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale (indemnizație) calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate cu evoluția prețurilor de consum, pentru perioadele de activitate, precum și în continuare, raportate la următoarele sume (RON):
- 264,7 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, conform nr.OG 9/2005;
- 297,4 lei, pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, conform nr.OG 9/2005;
- 312,3 lei, pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, conform nr.OG 3/2006;
- 331 lei, pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, conform nr.OG 3/2006;
- 358 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 martie 2007, conform nr.OG 10/2007;
- 365 lei, pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, conform nr.OG 10/2007;
- 405 lei, pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, precum și în continuare, actualizate cu indicele de inflație, calculat până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru intervalul 1 ianuarie 2005 - 1 iunie 2005, ridicată de pârâtul Ministerul Justiției, că în cauza dedusă judecății, termenul de prescripție (prevăzut de art. 166 al. 1 și art. 283 al. 1 lit. c din Codul muncii ) s-a întrerupt prin recunoașterea debitorului (art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958).
Astfel, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 903 din 28 martie 2003 s-a constituit la nivelul acestui minister Comitetul mixt de soluționare a problemelor de natură salarială ale magistraților, solicitându-se de nenumărate ori alocarea de fonduri de către Ministerul Finanțelor Publice pentru plata drepturilor de personal datorate magistraților și personalului auxiliar din organele autorității judecătorești, chiar și pentru cei care nu dețineau titlu executoriu, fiind emis în acest sens și Ordinul Ministrului Justiției nr. 3 din 11 ianuarie 2005.
Totodată, la inițiativa Ministerului Justiției, prin Hotărârea Guvernului nr. 232/2005 privind aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pentru anii 2005 - 2007, s-a stabilit ca măsură sine qua non eliminarea discriminărilor salariale existente în sistemul de salarizare a magistraților și plata drepturilor salariale restante, precum și asigurarea salarizării adecvate a magistraților și personalului auxiliar, iar scadența de plată a acestor drepturi salariale a fost fixată în luna decembrie 2005. O atare măsură a fost preluată și în Angajamentul, cu ocazia încheierii negocierilor pentru aderarea României la Uniunea Europeană.
Așadar, conchide prima instanță, cel în folosul căruia a curs prescripția, a recunoscut dreptul despre care este vorba în cauza dedusă judecății, situație în care prescripția dreptului la acțiune pentru plata diferențelor de drepturi salariale a început să curgă din ziua următoare datei fixate de pârâtul Ministerul Justiției ca termen de scadență - decembrie 2005 - respectiv de la 1 ianuarie 2006, așa încât acțiunea reclamanților a fost promovată înăuntrul termenului legal de prescripție.
Cu privire la fondul cauzei s-a reținut, în esență, că potrivit art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar", iar conform art. 3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Art. 9 din această lege menționează că "prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referință sectorială, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile anexei nr. III din același act normativ.
S-a reținut că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din nr.OG 134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală, valoare care se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art. 11din nr.OG 83/2000, reține instanța de fond, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive, iar această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Alineatul 2 din același act normativ prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la al. 1 constituie bază de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte funcții de execuție".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 care stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților, în art. 2 alin. 1 prevede că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".
Art. 2 alin. 2 statuează că "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX".
Prevederea din anexa I la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, potrivit căreia valoarea de referință sectorială este de 257 lei, derivă dintr-o necorelare legislativă, de vreme ce magistratul exercită o funcție de demnitate publică numită, în accepțiunea Legii nr. 154/1998.
De altfel, nr.OUG 27/2006 se află în contradicție cu prevederile art. 3 alin. 4 din Constituție precum și cu art. 74 din Legea 303/2004, care consacră principiul potrivit căreia drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazuri anume prevăzute de acest act normativ, încălcând și principiul ierarhiei actelor normative, prevăzut de Legea nr. 24/2000.
Prin art. 1 pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 au fost încălcate atât normele legale de principiu cu privirea la delegarea legislativă (Legea nr. 125/2000), cât și dispozițiile tehnică legislativă, cu referire la actul normativ menționat anterior.
Ori, încălcarea acestor acte nu poate fi acoperită prin Legea nr. 334/2001 de vreme ce ea are în vedere doar modificările și completările Legii nr. 50/1996.
Înlăturarea acestui drept ar contraveni și dispozițiilor art. 49 (art. 53 din Constituția revizuită) privind cazurile în care poate fi restrânsă acordarea unui drept, prevederilor art. 1 și 14 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și Protocolului adițional nr. 1 la aceeași convenție.
În concluzie, conchide instanța de fond, stabilirea prin ordonanțe care reglementează salarizarea magistraților a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcții de demnitate publică numite, cu nesocotirea Legii nr. 303/2004, sub aspectul examinat, nu este susceptibilă de vreun efect juridic.
Pentru obligația de plată în legătură cu care s-a împlinit termenul - deci pentru întârzierea plății acestui drept - s-a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la actualizarea creanței respective, în raport cu indicele de inflație (de la data scadenței fiecărei sume și până la efectuarea plății), potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, finalitatea nefiind alta decât asigurarea reparării integrale a prejudiciului cauzat magistraților.
Obligarea în continuare, în temeiul art. 110 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, raportat la art. 291 din Codul muncii, se justifică pentru că este vorba de drepturi salariale (prestații periodice), iar cererea înainte de termen pentru executarea la termen a acestei obligații are scopul de a preîntâmpina o pagubă însemnată pe care reclamanții ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului (pentru promovarea unei noi acțiuni).
Potrivit art. 1 alin. 2, art. 11 și art. 20 din Decretul nr. 92/1976, a fost admis capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, în motivarea căruia a arătat următoarele:
- Instanța de fond a admis acțiunea reclamanților în baza unor texte de lege care se aplică altor categorii de personal din sectorul bugetar, fiind incident motivul de casare reglementat de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă.
- Hotărârea pronunțată este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că potrivit art. 11 din Legea nr. 50/1996 "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi"
Din analiza anexelor 1 și 2 din actul normativ menționat rezultă că magistrații și personalul auxiliar au avut aceiași valoare de referință sectorială, respectiv 1.140.800 lei, existând diferențe numai în ceea ce privește coeficientul de multiplicare.
De asemenea, în temeiul art. 2 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, indemnizațiile acestora au fost stabilite în baza valorii de referință sectorială prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Însă, prin Legea nr. 347 din 10.07.2003, prin care a fost abrogată nr.OUG 177/2002, articolul 2 fost modificat, având următorul conținut "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență".
Totodată, art. 3 din nr.OUG 27/2006 prevede "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 au fost abrogate dispozițiile art. 11 și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și orice alte dispoziții contrare.
De asemenea, prin nr.OUG 27/2006 a fost abrogată OUG177/2002 a fost abrogată nr.OUG 177/2002, prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție din Legea nr. 56/1996, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secție și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 154/1998, art. 56 din Legea nr. 317/2004, precum și orice alte dispoziții contrare.
Prin urmare, conchide recurentul, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, care a modificat art. 2 din nr.OUG 177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin nr.OUG 177/2002, nr.OG 23/2005 și nr.OUG 27/2006.
- A fost reiterată excepția prescripției dreptului la acțiune, în considerarea Decretului nr. 167/1958 și art. 283 din Codul muncii.
Examinând recursul, prin prisma motivelor formulate, a actelor și înscrisurilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune este fondată.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Potrivit art. 3 din același act normativ "termenul prescripției este de 3 ani" dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii - cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat". De asemenea, art. 166 alin. 1 din Codul muncii prevede că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
În aceste condiții, în raport cu data introducerii acțiunii (18.07.2008), precum și în considerarea prevederilor art. 12 din decretul menționat mai sus potrivit cărora "în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită", reținându-se și aspectul că în cauză nu a operat întreruperea cursului prescripției conform dispozițiilor art. 16 din Decretul 167/1958 și art. 166 alin. 2 din Codul muncii, se conchide că dreptul material la acțiune al reclamanților în ceea ce privește plata drepturilor salariale solicitate este prescris pentru perioada anterioară lunii iulie 2005.
Motivul de recurs vizând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se reține că este întemeiat, cu privire la drepturile salariale solicitate de reclamanți pentru perioada ulterioară lunii iulie 2005.
Prin art. 50 din OUG177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților au fost abrogate dispozițiile art. 11precum și celelate dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilată, potrivit legii, acestora, din Legea 50/1996, precum și orice alte dispoziții contrare.
Art. 11din Legea 50/1996 prevedea că "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prevederilor prezentei legi".
De asemenea, art. 2 alin. 1 din OUG177/2002 dispunea că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă".
Prin Legea nr. 347/2003 pentru aprobarea OUG177/2002 alin. 1 al art. 2 din OUG177/2002 a fost modificat în sensul că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1".
Prin OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției au fost abrogate OUG177/2002, prevederile referitoare la salariazarea și alte drepturi ale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale magistraților asistenți cuprinse în Legea nr. 56/1996 și dispozițiile privind salarizarea președinetelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinse în Legea nr. 154/1998 precum și orice alte dispoziții contrare (art. 41 din nr.OUG 27/2006).
Față de aceste considerente reține instanța că dispozițiile legale care prevedeau că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă au fost abrogate.
Art. 74 alin. 2 din Legea 303/2004, privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, prevede că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege, iar salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.
Actul normativ special prin care au fost stabilite drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor este nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea 45/2007.
De asemenea, principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească, în cadrul democrației constituționale, consacrat de Constituția României nu implică o salarizare egală a reprezentanților acestor trei puteri.
Pe de altă parte, prin decizia nr. 818 din 3.07.2008 a Curții Constituționale s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OUG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pentru considerentele reținute, Curtea, în baza art. 304 pct. 9 raportat la dispozițiile art. 312 al. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în totalitate sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea, astfel cum a fost completată, ca prescrisă pentru perioada anterioară lunii iulie 2005 și ca nefondată pentru perioada ulterioară.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 67 din 08 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-.
Modifică în totalitate sentința nr. 67/8.12.2008 a Curții de APEL SUCEAVA, în sensul că:
Respinge acțiunea, astfel cum a fost completată, ca prescrisă pentru perioada anterioară lunii iulie 2005 și ca nefondată pentru perioada ulterioară.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond. /
Tehnored.
Ex. 2
2.06.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Timofte Cristina
