Drepturi salariale (banesti). Decizia 526/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 526
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la sediul Primăriei comunei Sadova nr. 574, județul S, împotriva sentinței nr. 406 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat reclamanta-recurentă și reprezentanții-intimați Primăria comunei Sadova și a intimatului - pentru opozabilitate - Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamanta-recurentă a cerut admiterea recursului așa cum a fost formulat. A precizat că este bibliotecară și că au beneficiat de sporul solicitat paznicul și femeia de serviciului din cadrul primăriei.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ, înregistrată sub nr- la data de 13.11.2008 reclamanta a chemat în judecată pârâta Primăria comunei Sadova solicitând obligarea pârâtei la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, calculată la salariul de bază începând cu data de 1.11.2005 și până la data de 31.10.2008 sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației, calculată de la data scadenței sporului și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că atribuțiile salariaților din cadrul primăriei și al serviciilor publice locale subordonate, se regăsesc în art.3 alin. l lit. a pct. 4 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA, iar în plus Ministerul Internelor și Reformei Administrative este cel care emite ordine și instrucțiuni ce îi stabilesc competențele, sarcinile și obligațiile.
De asemenea, prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496 din 28 iulie 2003, ca urmare a modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice, generate de reorganizarea guvernului, s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două domenii ale internelor cu cel al administrației publice. Astfel, ar fi avut loc o "reașezare" a salarizării funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică, după normele care anterior reorganizării ministerului erau aplicabile doar salariaților din domeniul internelor.
Or, conform acestui ordin, personalul civil din minister ar beneficia de toate drepturile stabilite prin lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din Legea nr. 138/1999, adică tocmai de indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază.
De altfel, art. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 ar prevedea că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Or, în prezent indemnizația de dispozitiv ar fi acordată, în mod discriminatoriu, doar angajaților prefecturilor, Oficiului Național de cadastru și Publicitate Imobiliară, precum și celor din domeniul evidenței informatizate a persoanelor, inclusiv din agenția Națională a Funcționarilor Publici, deși salarizarea acestora se efectuează tot în baza OG nr. 10/2007, asemenea reclamanților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 al MAI, art. 47 și 13 din Legea nr. 138/1999, OUG nr. 137/2000.
La termenul de judecată din data de 8.01.2009, Tribunalul Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență funcțională a acestei secții și a trimis cauza pe cale administrativă la Secția civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției civile - complet specializat litigii muncă a Tribunalului Suceava la data de 16.01.2009.
Pârâta, prin reprezentanta sa, la ultimul termen dce judecată, prin reprezentantul său, a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii formulată de reclamantă.
Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 406 din 9 martie 2009 a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Sadova, județul S, pentru opozabilitate Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a arătat că în cauză, onform art. l din Legea nr. 138/1999 - "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit prevederilor art. 47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. l, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr. 496 din 28.07.2003.
Conform punctului 9.2, introdus prin Ordinul modificator: " Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor".
Aceștia "beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 13 8/1999.
Or, reclamanții, ca angajați în cadrul primăriei pârâte fac parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel ca ordinul invocat, nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor, nu își are aplicabilitate în privința lor.
Această concluzie rezultă și din punctul VI al ordinului, care arată că măsurile de aplicare ale ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Și nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor. Consiliului local fiind, potrivit Legii nr. 215/2001, o autoritate publică locală autonomă.
În aceste condiții, ministrul administrației și internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării personalului din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul primăriei și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr. 138/1999, care nu fac nici o referite la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
De altfel, că este așa, o demonstrează și denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică a unităților militare) or, în mod evident, pârâta nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceea " de dispozitiv",demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Instanța a apreciat, de asemenea, că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că în drept, acordarea acestei indemnizații se întemeiază pe prevederile pct.9.2 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 prin care s-a urmărit cuprinderea personalului civil din domeniul administrației publice la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază și înlăturarea discrepanțelor în ceea ce privește drepturile de natură salarială, nefăcând distincție între administrația publică locală, respectiv administrația centrală.
Cuantumul indemnizației de dispozitiv este de 25% din salariul de bază conform art.13 din Legea nr.138/1999 iar la nivel național, în alte departamente administrativ - teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi ca urmare a prevederilor nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De asemenea, se poate invoca pct.9.2. și pct.31.1 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, art.13 din legea nr.138/1999, Ordonanța nr.137/2000, art.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
În acest sens a invocat recurenta sentința civilă nr.67/2008 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 648 din 14.05.2008 a Curții de APEL SUCEAVA.
Intimatele legal citate, nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs instanța reține următoarele:
Reclamanta în calitate de angajată cu contract individual de muncă la Biblioteca comunală Sadova a solicitat acordarea sporului de dispozitiv.
În cauză au fost invocate ca temei legal dispozițiile Legii nr.138/1999 și republicată, lege care însă reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizație de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prevederile acestui act normativ se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii - 1999 - privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerului Apărării Naționale, și Ministerului Justiției, așa cum prevede expres art.3 din Legea nr.138/1999.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări în sensul că a devenit Ministerul Internelor și Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context, a fost emis. nr. 496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt însă strict enumerate.
Deși au fost invocate și prevederile art. 9.2 din ordin, potrivit cărora "indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și s-a reținut că legiuitorul nu a făcut distincție între nivelele administrației publice și nici între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice", Curtea observă că un act normativ de punere în aplicare a unei legi, cum este și Ordinul nr. 496/2003, nu poate extinde sfera de aplicare a legii pe care este chemat să o aplice, principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative consacrat de dispozițiile art.4 din Legea nr.24/2000 excluzând fără echivoc această posibilitate.
Rezultă cu claritate din cuprinsul art.2,3 din Legea nr.138/1999 că sporul de dispozitiv este o remunerație specială întemeiată pe specificul raporturilor de muncă ale angajaților din instituțiile enumerate la art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus de Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Față de cele reținute, constatându-se că situațiile deosebite în care se găsesc diferite categorii de salariați determină situații deosebite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității, se constată că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu în raport de dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 406 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/04.06.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Grapini Carmen
