Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 566/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 566
Ședința publică de la 18 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 68/08.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
- obiectul cauzei - drepturi salariale ale personalului din justiție;
- stadiul procesual - recurs;
- recurenta a solicitat judecata în lipsă;
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 68/2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; a fost admisă excepția prescripției invocată de Ministerul Justiției și a fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a decide astfel, Curtea reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de APEL BACĂU sub nr-, reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Economiei și Finanțelor - chemat în garanție, solicitând obligarea la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu luna decembrie 2003 și până la 13.08.2004, reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective. A mai solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoarea în carnetul de muncă și a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plății drepturilor.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a îndeplinit funcția de grefier la Tribunalul Neamț și prin sentința civilă nr.971/C/29.11.2007, au fost obligați pârâții la plata sporului de 50% din indemnizația brută lunară în cuantum actualizat pentru perioada 13.09.2004 - 1.02.2007, precum și pentru viitor.
.-și cererea pe Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii, nr.21/2008, reclamanta a solicitat obligarea pârâților a plata acestui spor și pentru perioada anterioară, respectiv decembrie 2003 - până la 13.08.2004.
Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității sale procesuale pasive în litigiu.
Ministerul Justiției prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind prescrisă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului față de excepțiile invocate, a constatat următoarele:
Reclamanta a îndeplinit funcția de grefier la Tribunalul Neamț în perioada 10.11.2003 - 1.07.2007, când a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării.
Reclamanta a solicitat plata sporului de 50% pentru perioada anterioară datei de 13.08.2004 - dată de la care a beneficiat de acest spor, conform sentinței civile nr.971/C/29.11.2007 a Tribunalului Neamț.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar art.3 prevede că termenul de prescripție este de 3 ani. Totodată art.166 alin.1 din Codul muncii prevede că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de când acestea erau datorate, iar conform art.283 alin.1 lit.c cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariați.
În raport de aceste dispoziții generale cât și speciale, față de data promovării cererii - 21.07.2008, Curtea a admis excepția prescripției acțiunii.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a reținut că acesta are calitate în cauză, în considerarea calității sale ca fiind cel ce răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta, recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 15.12.2008.
Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere prevederile deciziei Curții Constituționale nr. 104 din 20 ianuarie 2009, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate dispozițiilor art. I și II din nr.OUG 75/2008, a trimis recursul spre soluționare Curții de APEL BACĂU.
În susținerea recursului, recurenta a invocat nelegalitatea hotărârii recurate ( art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă ) pentru admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Recurenta arată că nu se poate susține că termenul a început să curgă la data de 01.01.2000, în condițiile în care actul normativ, respectiv nr.OG 83/2000, avea vicii care nu puteau fi descoperite la o analiză normală.
Recurenta susține că culpa aparține organelor statului prin adoptarea unor acte normative fără a avea competența necesară, iar această culpă a statului nu trebuie să priveze cetățeanul de drepturile sale legale pe care le-ar fi obținut în lipsa culpei statului cu privire la legiferare.
În măsura în care actul normativ ar fi fost previzibil, arată recurenta, atunci s-ar fi putut aprecia că prescripția a început să curgă de la data adoptării acestui act normativ.
Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, examinând hotărârea recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată recursul nefondat.
Conform dispozițiilor art. 1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 " dreptul la acțiuni având un obiect patrimonial se stinge, prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar în art. 3 se dispune expres că termenul prescripției este de 3 ani".
Art. 7 din același act normativ stabilește " prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și cel care răspundea de ea".
În raport de aceste dispoziții nu pot fi reținute susținerile recurentei cu privire la lipsa de previzibilitate a legii întrucât paguba efectivă s-a produs de la data aplicării nr.OG 83/2000, când recurenta-reclamantă nu a mai primit sporul de 50%.
Față de dispozițiile Decretului nr. 167/1958 și ale art. 166 alin.1 din Codul muncii, Curtea constată hotărârea recurată ca fiind temeinică și legală, drept pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 68/08.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
GREFIER,
red.sent. /
red.dec. /12.06.
tehnored. /2 ex/12.06.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
