Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 55/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 55
Ședința publică de la 18 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Camelia Liliana
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil declarat de reclamant MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr. 173C/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU doamna procuror, lipsă fiind părțile.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- procedura de citare legal îndeplinită;
- obiectul cauzei - limitarea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate;
- stadiul procesual - apel, al II-lea termen de judecată;
- apelanta a solicitat judecata în lipsă;
- apelanta a înaintat la dosar dovada achitării taxelor de timbru;
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului parchetului.
Procurorul, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului și menținerea hotărârii de la prima instanță, care este temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 173/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte B, formulată împotriva pârâtului, cerere ce a avut ca obiect restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia.
Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.913/103/16.02.2009, reclamanta Direcția Generală de pașapoarte Bas olicitat, în temeiul art.38 lit."a" din Legea nr.248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia pe o durată de cel mult 3 ani pârâtului.
În motivare reclamanta a învederat următoarele: din documentele înaintate Direcției Generale de Pașapoarte de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră cu privire la numitul în vederea luării măsurilor conform competențelor și a dispozițiilor legale în vigoare, rezultă că în data de 25.09.2008 lucrătorii au întocmit pe numele acestuia înscrisul denumit - Talon- pe care fac mențiunea - Belgia - însoțit de declarația acestuia, ca urmare a măsurii dispuse de către autoritățile din Belgia.
România a încheiat cu stat belgian Acordul de readmisie, aprobat prin HG nr.825/1995, publicat în Monitorul Oficial nr.241/1995, care în art.1 prevede că:"Guvernul României readmite intrarea pe teritoriul său, la cererea Guvernului Belgiei, al sau al de și fără formalități, a oricărei persoane care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere, aplicabile pe teritoriul Belgiei, sau de ".
În temeiul dispozițiilor art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu OG nr.5/2006"Restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
Conform art.5 din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate cu modificările și completările ulterioare," pe perioada șederii lor în străinătate,cetățenii români au următoarele obligații:
a) să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale;
b) să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România."
Dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În art.2 din Protocolul Adițional nr.4 la. pct.3 și 4, se prevede că:
"Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Drepturile recunoscute pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică".
România trebuie să își probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală, iar prezența, fără respectarea condițiilor legale de intrare și ședere, a pârâtului(ca și a altor persoane aflate în situații similare) pe teritoriul unor state străine ar dovedi exact contrariul,cu repercusiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat cetățenilor români.
Însuși pârâtul precizează următoarele în declarația sa dată în punctul de trecere a frontierei:"- 13.07.2008 - am fost arestat pentru complicitate la furt. Am fost judecat și condamnat la o pedeapsă de 4 ani, dintre care 11 luni suspendare".
În dovedire a depus la dosar, în copii, o declarație a pârâtului și un talon de călătorie.
Pârâtul legal citat nu s-a prezentat în instanță.
Examinând cererea reclamantei în raport de susținerile acesteia precum și de dispozițiile legale în materie, atât cele naționale cât și cele din dreptul comunitar, tribunalul a constatat:
România este membră a Uniunii Europene și, în consecință, urmează a aplicate în cauză dispozițiile dreptului comunitar care reglementează dreptul cetățenilor unui stat membru de a circula pe teritoriul altor state membre UE și care, în virtutea principiului aplicării directe a normelor comunitare,au prioritate față de dispozițiile Legii nr.248/2005.
Dreptul la liberă circulație și de rezidență pe teritoriul statelor membre este prevăzut de Directiva 2004/38/
Dispozițiile cap. VI din directivă intitulat:" Limitarea dreptului de intrare și de ședere pentru motive de ordine publică,de securitate publică sau sănătate publică",reglementează circumstanțele în care statele membre pot limita dreptul cetățenilor la circulație și ședere pe teritoriul statelor membre.
Astfel, cetățenilor Uniunii li se poate restricționa dreptul la liberă circulație și rezidență pe teritoriul altui stat membru numai din motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică constatate printr-o decizie de expulzare.
Dispozițiile art.28 intitulat: "protecția împotriva expulzării", prevăd că: " înainte de a lua o decizie de expulzare de pe teritoriul său din motive de ordine publică sau siguranță publică, statul membru gazdă ia în considerare diverși factori precum: durata șederii individului respectiv pe teritoriul său, vârsta acestuia, starea lui de sănătate, situația sa familială și economică, integrarea sa socială și culturală în statul membru gazdă și legăturile sale cu țara de origine".
Dispozițiile art.28 și 30. instituie, în scopul garantării drepturilor procedurale, obligativitatea notificării, în scris, a deciziei de expulzare persoanei în cauză și informarea acestuia, în mod complet și precis, în legătură cu motivele expulzării, cu instanța judecătorească sau autoritatea administrativă la care poate contesta decizia, termenul de contestare, astfel încât cel vizat să poată înțelege conținutul notificării și implicațiile acesteia.
În speță, reclamanta nu a depus la dosar vreo decizie de expulzare din care să rezulte motivele returnării pârâtului și dovada notificării acestuia.
Chiar dacă din declarația dată de către pârât(și depusă la dosar de reclamantă) rezultă că acesta ar fi fost condamnat de către autoritățile belgiene pentru săvârșirea unor fapte penale, în lipsa unor dovezi sau a unei decizii din care să rezulte dacă măsura expulzării s-a dispus potrivit dispozițiilor art. 33 din Directiva 2004/38/CE ca măsură accesorie a pedepsei privative de libertate sau ca o sancțiune luată pentru motive de ordine publică, siguranță publică, după evaluarea tuturor factorilor prevăzuți de art.28 din directivă și cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale sus-arătate, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Cum în conformitate cu dispozițiile art.18 și dispozițiile din capitolul VI din Directiva 2004/38,decizia de limitare a libertății de circulație a unui cetățean al Uniunii nu poate fi luată de un stat membru la simpla solicitare a autorităților statului din care un cetățean a fost expulzat, fără ca statul membru care adoptă această decizie să fi stabilit faptul că persoana în cauză reprezintă o amenințare, pentru ordinea publică sau securitatea publică, în sensul art.27 din directivă, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care a solicitat admiterea cererii învederând faptul că pârâtul a mai fost anterior returnat din Belgia la data de 27.04.2007și arătând că potrivit dispozițiilor art.38 lit.(a) din legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie, fără a fi condiționată de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Apelanta mai arată că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație a pârâtului pe teritoriul Belgiei are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat, iar acest scop este circumscris unui scop mult mai important, manifestat la nivel național și anume asigurarea unei imagini pentru România care să-i confere capacitatea de a se integra și raporta la normele; în acest sens prevenirea migrației ilegale reprezintă o cerință asumată de statul nostru care se continuă și după momentul aderării.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare la apelul reclamantei și nu s- prezentat în instanță.
Curtea examinând hotărârea apelată raportat la criticile aduse prin declarația de apel precum și la normele legale în materie constată apelul nefondat.
Pârâtul, se bucură de statutul de cetățean al Uniunii, în temeiul art.17 aliniat 1. și, prin urmare, are posibilitatea de a se preleva, inclusiv față de statul membru de origine, de drepturile aferente unui astfel de statut și în special de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, astfel cum a fost conferit prin articolul 18..
În acest sens s-a pronunțat în numeroase cauze, semnificative fiind: Hotărârea din 20 septembrie 2001, C-184/99; Hotărârea din 26 octombrie 2006, - și, C- 192/2005 precum și Hotărârea din 23 octombrie 2007, și, C-11/2006 și C-12/2006.
Dreptul la liberă circulație include atât dreptul cetățenilor de a intra într-un alt stat membru decât cel de origine, cât și dreptul de a-l părăsi.
Curtea Europeană, a arătat însă că libertățile garantate prin tratatul ar fi golite de instanță dacă statul membru de origine, ar putea, fără o justificare valabilă, să interzică propriilor resortisanți să părăsească teritoriul statului în cauză pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru.
Este știut însă că dreptul la liberă circulație al cetățenilor Uniunii nu este însă un drept necondiționat, el poate fi supus limitărilor și condițiilor prevăzute prin tratat, precum și prin dispozițiile adoptate pentru punerea sa în aplicare.
În această privință, Curtea a subliniat întotdeauna că, deși, în general, statele membre sunt libere să stabilească cerințele de ordine publică și de siguranță națională, în conformitate cu nevoile lor naționale, cerințe ce nu pot fi însă stabilitate unilateral de fiecare stat membru fără exercitarea unui control din partea instituțiilor Comunității Europene.
Jurisprudența a statuat că noțiunea de ordine publică presupune, în orice caz, pe lângă tulburarea ordinii sociale pe care o reprezintă orice încălcare a legii, existența unei amenințări reale, prezente și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății.
Într-o situație, precum cea a reclamantului, împrejurarea că față de acesta s-a dispus măsura returnării de pe teritoriul unui alt stat membru nu ar putea fi luată în considerare de statul membru de origine al reclamantului pentru a fi limitat dreptul la liberă circulație al cetățeanului respectiv, decât în măsura în care conduita acestuia reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
În cauză așa cum a reținut și instanța de fond returnarea pârâtului s-a făcut fără respectarea dispozițiilor art.28 și 30. care instituie garanții privind drepturile procedurale; reclamanta nu a depus la dosar decizia de expulzare din care să rezulte motivele returnării pârâtului și dovada notificării acestui, neexistând astfel probe din care să rezulte că măsura expulzării s-a dispus cu respectarea dispozițiilor art.33 din Directiva 2004/38/CE.
Față de cele expuse, Curtea constată hotărârea apelată ca fiind temeinică și legală și în consecință în temeiul art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de reclamant MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 173C/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât domiciliat în N,-, - 1,.A,.9,.69 jud.N și intimatul-participant Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 mai 2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
red.sent.-
red.dec.apel-
tehnored. DM/ 5 ex/ 16.06.2009
16.06.2009.- comunicat tuturor părților
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Liliana
