Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 571/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 571
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 342 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, precum și reclamanții intimați:, - și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 7392/86/11.12.2007, reclamanții, - și au solicitat ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să dispună obligarea pârâților, ca ordonatori de credite, la plata drepturilor salariale restante cuvenite pe anii 2004 - 2006, cu titlu de primă de concediu, sumele pretinse fiind actualizate potrivit indicelui de inflație la data plății efective.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții arată că, potrivit prevederilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, astfel cum a fost modificată și completată prin nr.OG 83/2000 - "magistrații și celelalte categorii de personal salarizat în baza prezentei legi au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat". Acest drept prevăzut de lege nu le-a fost acordat la efectuarea concediilor de odihnă pe anii 2004 - 2006, întrucât prin legi succesive a fost suspendată aplicarea dispoziției susmenționate, învederându-se prevederile art. 3 alin. 2 din nr.OUG 33/2001, art. 12, alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002 și art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003.
Totodată, reclamanții au apreciat că măsura suspendării plății primei de concediu contravine prevederilor art. 38 și 49 din Constituția României, atâta timp cât salariații au dreptul la măsuri de protecție socială ce privesc sănătatea acestora, considerente pentru care drepturile acordate de lege nu pot fi restrânse, iar potrivit art. 18 din Codul muncii, în vigoare la data suspendării, "drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu".
În același timp, reclamanții au apreciat că "suspendarea aplicării unei legi prin care se recunoaște un drept echivalează cu restrângerea exercițiului acestui drept" și practic, prin dispozițiile a căror neconstituționalitate le invocă, le-a fost restrâns exercițiul dreptului legal la prima de concediu, fără a exista vreuna din situațiile prevăzute de art. 49 din Constituția României din 1991, respectiv art. 53 din Constituția revizuită.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 41 din Legea nr. 50/1996, modificată și completată prin nr.OG 83/2000 și art. 2 din nr.OUG 22/2002.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată și anexată la filele 13 - 14 dosar fond, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, în conformitate cu Decizia nr. XXIII pronunțată în dosarul nr. 31/2005 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că prima de concediu se acordă magistraților și personalului auxiliar de specialitate doar pentru perioada 2001 - 2002.
Prin sentința civilă nr. 342 din 20.II.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând primele de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006, indexate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin art. 1 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, se prevede că "magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Ulterior, însă, prin dispozițiile art. 3(2) din nr.OUG 33/26.02.2001, se prevede că "se suspendă până la data de 01.01.2002 aplicarea prevederilor art. 41 alin. (1), care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 563 din 18.11.1999, modificată și completată prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 425 din 1.09.2000, precum și aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă, din nr.OUG 237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000".
La 10.07.2001, prin Legea nr. 386, publicată în Monitorul Oficial nr. 390 din 17 iulie 2001, prin articolul unic "se aprobă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 33 din 26 februarie 2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorităților judecătorești publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 108 din 2 martie 2001 cu următoarea modificare: La articolul III, alin. (3), va avea următorul cuprins: "(3). Pe perioada suspendării aplicării prevederilor legale menționate la alin. (1) și (2) redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999, a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, precum și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 237/2000".
Trebuie precizat că, pe toată durata suspendării redevin aplicabile ca atare prevederile referitoare și la dreptul câștigat prin art. 41 din nr.OG 83/2000 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și, respectiv, art. 33(2) din Legea nr. 188/1999, care prevede că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Prin Legile nr. 743/2001 (art. 12), nr. 631/2002 (art. 10), nr. 507/2003 (art. 9) și 511/2004 (art. 8), aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, s-au suspendat până la data de 31 decembrie 2005.
Potrivit dispozițiilor art. 38 din Constituția României, "salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice".
De menționat că reglementarea concediului de odihnă plătit și alte situații specifice a fost menționată prin legea de revizuire a Constituției nr. 375/2003, iar conform art. 49 alin. 2 "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică" și "să fie aplicată nediscriminatoriu".
Ca atare, textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la o primă de vacanță anuală în favoarea magistraților și personalului auxiliar prin prisma dispozițiilor constituționale suscitate, instanța le-a apreciat ca fiind date în disprețul normelor constituționale, cu atât mai mult cu cât prin plata concediului de odihnă se înțelege a fi inclusă, pe lângă indemnizația de concediu, și prima de vacanță și, ca atare, asemenea drepturi nu pot fi suspendate prin emiterea unei ordonanțe de urgență. Aceasta cu atât mai mult cu cât normele constituționale prevăd posibilitatea restrângerii drepturilor sau libertăților și nicidecum suspendarea acestora, deoarece un drept deja câștigat nu poate fi retras decât printr-un act normativ de aceeași putere, ce nu a fost încă emis.
În plus, instanța a reținut că reclamanții, fiind asistenți judiciari, nu le este incidentă Decizia nr. XXIII, pronunțată în dosarul nr. 31/2005 al Secțiilor Unite ale Înalte Curți de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că, prin decizia 23 din 12.XII.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a recunoscut dreptul la prima de concediu pentru magistrați numai pentru anii 2001 - 2002.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 Cod procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare, dar au depus la dosar decizia civilă nr. 496/R/9.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Art. 111 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, dispune că dispozițiile referitoare la concediul de odihnă prevăzute de lege pentru judecători și procurori se aplică și asistenților judiciari.
De asemenea, art. 171din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, în vigoare până la intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, dispunea că asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt remunerați cu indemnizația lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare prevăzut la nr. crt. 29 din Cap. A al anexei nr. 1, respectiv pentru judecător, procuror 1-2 ani vechime.
Or, prin decizia nr. 23 din 12.XII.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art. 411al. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin OG83/2000, a stabilit că prima de concediu, pe baza indemnizației de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar se acordă numai pentru anii 2001 și 2002.
Articolul 329 al. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
În pronunțarea acestei decizii s-a avut în vedere faptul că, potrivit art. 50 alin. 2 din OUG177/2002, pe data intrării în vigoare a acestei ordonanțe au fost abrogate celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996, respectiv și dispozițiile referitoare la dreptul magistraților la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
Această ordonanță a intrat în vigoare la data de 1.01.2003 (art. 50 al. 1 din OUG177/2002).
Atât timp cât dispoziția legală ce reglementează plata primei de concediu a fost abrogată, nu se poate vorbi de discriminare, în înțelesul OG137/2000, pentru un drept care nu mai este ocrotit de lege.
Având în vedere că, așa cum mai sus s-a arătat, dispozițiile referitoare la concediul de odihnă prevăzute de lege pentru magistrați se aplică și asistenților judiciari, pretențiile reclamanților, aferente perioadei 2004 - 2006, sunt neîntemeiate.
A considera altfel ar însemna să se prelungească valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ceea ce ar fi de neconceput și inadmisibil.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 3, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să admită recursul și să modifice în tot sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței nr. 342 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-) și, în consecință:
Modifică în totalitate sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, - și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
12.05.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Plăcintă Dochița
