Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 577/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 577
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5,- și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în mun. S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 1132 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentantul pârâtei intimate Direcția Națională Anticorupție B și reclamantele intimate și -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 08.04.2008, reclamantele și au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea primilor doi pârâți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 07.04.2005 și în continuare, cu actualizarea în funcție de rata inflației și obligarea de a face mențiunile cu privire la aceste sume în cărțile de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar și că ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002.
Mai menționează că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar acestea nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor doi factori de risc.
În dovedirea acțiunii reclamantele au depus la dosar, în copie, minuta deciziei nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5/2008 și sentința civilă nr. 128 din 17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Națională Anticorupție a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nelegală și netemeinică, întrucât, potrivit OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, personalul auxiliar de specialitate nu beneficiază de un asemenea spor de suprasolicitare neuropsihică de 50%. Totodată a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin întâmpinare, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, cu motivarea că admiterea acesteia ar echivala cu depășirea puterii autorității judecătorești, având în vedere abrogarea dreptului, la data de 01.10.2000. Totodată, formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamantelor, să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Economiei și Finanțelor să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantelor.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că în toate bugetele anuale, precum și în legile de rectificare a bugetului statului, este prevăzută obligația pentru ordonatorii de credite de a stabili salariile de bază, criteriile, sumele necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite.
După administrarea probelor, Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 1132/5.06.2008, a respins excepția invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și a admis în parte acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prezența în proces a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice este justificată prin atribuțiile acestei instituții, stabilite prin disp. art. 19 din Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice și ale art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 2008/2005 privind elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și a proiectului legii de rectificare a bugetului de stat. În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, primul ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la plata cărora ar fi obligat prin hotărâri; că abrogarea disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin nr.OG 83/2000, este nelegală în raport de disp. art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată; că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, iar prin abrogarea dispozițiilor legale care îl consacră, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea acestuia, în condițiile în care rațiunea instituirii sale subzistă.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor, Ministerul Economiei și Finanțelor a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocând disp. art. 304 pct. 9. pr. civ.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, față de conținutul deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, formulează critici ale sentinței doar sub aspectul actualizării sumelor cu indicele de inflație și obligării sale la înscrierea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților. Astfel, fiind instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială; neavând alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație se poate realiza doar prin intervenția legiuitorului.
Cu referire la obligația de a înscrie cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, pârâtul a arătat că aceasta contravine disp. art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976, care prevăd "retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta"; or, sporul solicitat este un drept salarial care se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se include în aceasta.
Dosarul cauzei a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr-. Urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate a disp. art. I și II din nr.OUG 75/2008 prin decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale, cauza a fost trimisă, spre competentă soluționare, acestei instanțe, dosarul fiind reînregistrat sub nr-.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate de intimați, în limitele prev. de disp. art. 3041. pr. civ. și în raport de lucrările dosarului, Curtea constată neîntemeiate recursurile.
Astfel, cum corect a reținut prima instanță, în cauză nu este dată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât acesta elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, fiind cel care alocă ministerelor fondurile necesare plății drepturilor salariale.
În lipsa opozabilității hotărârii față de Ministerul Economiei și Finanțelor, hotărârea pronunțată în speță ar fi lipsită de putere executorie.
În ce privește recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea reține că actualizarea sumelor pretinse de reclamanți în funcție de indicii de inflație este justificată de necesitatea reparării integrale a prejudiciului suferit prin neplata drepturilor salariale cuvenite în perioada dată. Este necesară corelarea salariului încasat efectiv de reclamanți cu cel real, stabilit prin aplicarea corectă a dispozițiilor legale, la momentul plății efective, știut fiind că prin operațiunea de indexare se atenuează efectele inflației.
Pentru considerentele expuse în precedent nu va fi primită critica pârâtului privind imposibilitatea plății efective a sumelor rezultate din actualizare, întemeiată pe argumentele ce țin de specificul finanțării instituțiilor din sectorul bugetar, prin dispozitivul sentinței atacate fiind stabilită obligația pârâților în solidar.
Cu referire la motivul de recurs privind dispoziția de obligare a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, Curtea reține că, într-adevăr, disp. art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 prevăd " retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta ".
Potrivit disp. art. 155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se include în salariu și, prin urmare, face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
Așa fiind, Curtea, constatând că nu sunt date în cauză motivele indicate de pârâți și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și disp. art. 312 alin. 1. pr. civ.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, împotriva sentinței nr. 1132 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
27.05.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Plăcintă Dochița, Gheorghiu Neculai
