Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 585/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 585
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,- și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în mun. S,-, județul S, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 787 din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentantul pârâtului intimat Tribunalul Suceava, precum și reclamanții intimați:, -, C, -, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei Tribunalului Suceava la data de 20.03.2008 reclamanții, (fostă ), C, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Suceava, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de stres (risc și suprasolicitare neuropsihică), în cuantum de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1 februarie 2007 la zi, includerea în continuare a acestui spor și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cărțile de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar și că, ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002.
Au mai menționat că, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor doi factori de risc.
În drept, reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că, acordarea sporului de 50% reprezintă o problemă de legiferare și numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordarea a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, întrucât dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Așadar, ar fi neîntemeiate susținerile reclamanților cu privire la abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În plus, abrogarea acestor prevederi legale reprezintă o problemă de legiferare, constituind o opțiune a legiuitorului, singurul în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că raportul juridic dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii, în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat și că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate de ordonator principal de credite. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 787 din 17 aprilie 2008 Tribunalului Suceava, s-a dispus următoarele:
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, (fostă ), C, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Tribunalul Suceava.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru perioada 01.02.2007 - 17.04.2008, actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății.
A fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției, instanța a reținut că, potrivit HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, art. 4 pct. X, Ministerul Justiției fundamentează, elaborează proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie, a instituțiilor aflate sub autoritatea sa, în calitate de ordonator principal de credite și repartizează alocațiile bugetare ordonatorilor secundari de credite, controlând modul de folosire a acestora, astfel încât justifică calitatea procesuală pasivă în cauză.
Asupra excepției invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că aceasta nu este dată în cauză, câtă vreme, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetar de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate să achite sumele la care a fost obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că, prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres. Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Or, prin art. 1 pct. Q1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000, s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată " modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte".
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de exemplu: conform art. 1 pct. Q 3 din aceeași Lege 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanța pentru "abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr.247/1997.".
Analizând prevederile privind tehnica legislativă în concret ale art. 56 "Evenimentele legislative" - care arată că:" (1) După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. (2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente", s-a constatat că abrogarea nu a fost dispusă în mod legal.
Pe de altă parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000, prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare. Mai mult, în perioada respectivă, drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai mult lipsită de utilitate publică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dând preponderență și aplicând acest din urmă text legal.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Ministerul Justiției.
În motivarea recursului, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a arătat că, în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la plata diferențelor salariale alături de ceilalți pârâți și a invocat lipsa calității procesuale pasive, întrucât nu are calitatea de ordonator de credite, această calitate având-o doar pârâtul Ministerul Justiției.
A solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și suspendarea executării sentinței civile atacate.
Recurentul Ministerul Justiției a arătat că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogată total și explicit prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, iar problematica acordării sporurilor și adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază aparține doar legiuitorului.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursurile declarate în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea - privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 131 al. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Pe fondul cauzei, se constată că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Articolul 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
În vederea reparării integrale a pagubei și a acoperirii integrale a prejudiciului, drepturile salariale trebuie actualizate în raport de indicii de inflație de la data plății.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, împotriva sentinței nr. 787 din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
26.05.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Plăcintă Dochița, Gheorghiu Neculai
