Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 584/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 584
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții:, -, -, -, -, -, -, -, -,.-ia, -, ta, -, -, -, -, -, -, HG, -, și -, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 471 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți și reprezentanții pârâților intimați Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Suceava, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 22.01.2008, reclamanții:, -, -, -, -, -, -, -, -,.-ia, -, ta, -, -, -, -, -, -, HG, -, și - au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, Tribunalul Suceava să fie obligat la plata drepturilor salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, pe perioada decembrie 2004 și în continuare, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă începând cu data introducerii cererii, precum și cu trei ani înaintea acestei date.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, din anul 2003 lucrează numai la calculator toate cele 8 ore zilnice și câteodată chiar cu depășirea acestora, fără a primi însă drepturile aferente acestei munci, așa cum sunt încasate de către salariații din alte domenii sau alți salariați din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Au mai arătat reclamanții că sunt astfel discriminați față de personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, serviciul contabilitate și informatică (conform unui ordin intern), salariații Ministerului d e Justiție (conform unui ordin intern), salariații din domeniul sanitar (ordinul ministrului sănătății nr. 414/2006), salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice (art. 50 alin. 4 contract colectiv de muncă).
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu poate figura în cauză în calitate de pârât întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 16-20 din nr.OG 137/2000, are calitatea de expert în domeniul nediscriminării, fiind chemat să-și spună părerea cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Prin sentința nr. 471 din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a fost respinsă acțiunea reclamanților ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, cu privire la excepția invocată, că art. 21 din OG137/2000 stabilește că persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, judecarea cauzei urmând a avea loc cu citarea obligatorie a Consiliului. Astfel, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are calitate pârât, în accepțiunea dispozițiilor procedural civile, citarea sa în cauză fiind impusă de dispozițiile legale mai sus arătate.
Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că acțiunea este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 48 din Legea nr. 50/1996, "Pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în laboratoarele de criminalistică, tipografii, în compartimentele de multiplicare sau în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15% din salariul de bază brut proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Potrivit art. 22 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești: "Pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Locurile de muncă și categoriile de personal ce beneficiază de acest spor se aprobă prin ordin al ministrului justiției, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite potrivit legii".
În speță, reclamanții beneficiază de acest spor de 15% acordat în baza expertizei de specialitate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 910/C/2007, după cum recunosc de altfel și aceștia.
Nu rezultă din actele dosarului și din legislația incidentă în speță că alte categorii de personal care se află în situații comparabile cu reclamanții ar beneficia de un alt spor de 15% pentru lucrul pe calculator.
Astfel, din adresa nr. 18 din 22.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, înaintată într-un alt dosar, având același obiect, rezultă că personalul auxiliar de specialitate din cadrul acestei instanțe beneficiază doar de sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele sau periculoase, iar în ceea ce privește serviciul contabilitate și informatică, salariații Ministerului Justiției, salariații din domeniul sanitar și salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice, s-a apreciat că nu se poate vorbi de situații comparabile cu cele ale reclamanților, reglementările referitoare la accesul în funcție, cariera profesională, atribuțiile fiind diferite.
Ca urmare, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 21 din OG137/2000, acțiunea fiind neîntemeiată sub acest aspect.
Referitor la concediul de odihnă suplimentar, a reținut instanța că, în conformitate cu dispozițiile art. 140 din Codul muncii, durata minimă a concediului de odihnă este de 20 de zile lucrătoare.
Conform art. 142 din Codul muncii: "salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare".
Potrivit art. 1 alin. 2 din Codul muncii, dispozițiile acestui act normativ se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Statutul reclamanților este reglementat însă printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 567/2007, care derogă de la norma generală prevăzută de Codul muncii și care, în art. 65 prevede dreptul la un concediu de odihnă de 30 de zile lucrătoare față de minimul de 20 zile lucrătoare prevăzut în Codul muncii și fără a reglementa dreptul la concediul suplimentar pentru condiții de muncă grele, periculoase sau vătămătoare.
Oricum, prin concediul reglementat de legea specială se depășește minimul de 20 zile lucrătoare concediu de odihnă și 3 zile concediu de odihnă suplimentar, prevăzute de Codul muncii, astfel încât cererea reclamanților s-a dovedit a fi nefondată și sub acest aspect.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, instanța a respins acțiunea în întregul ei ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.
În motivarea acestei căi de atac, care poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenții au reiterat și dezvoltat susținerile din acțiunea adresată instanței de fond, indicând afecțiunile datorate activității prelungite desfășurată în fața calculatorului și făcând referiri la prevederile nr.HG 1028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.
Examinând recursul de față, Curtea îl constată neîntemeiat.
Astfel, în baza actelor și lucrărilor dosarului, în considerentele sentinței recurate, corect s-a reținut că, potrivit art. 48 din Legea nr. 50/1996, "Pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în laboratoarele de criminalistică, tipografii, în compartimentele de multiplicare sau în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15% din salariul de bază brut proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Potrivit art. 22 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești: "Pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Locurile de muncă și categoriile de personal ce beneficiază de acest spor se aprobă prin ordin al ministrului justiției, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite potrivit legii".
În speță, reclamanții beneficiază de acest spor de 15% acordat în baza expertizei de specialitate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 910/C/2007, după cum recunosc de altfel și aceștia.
Nu rezultă din actele dosarului și din legislația incidentă în speță că alte categorii de personal care se află în situații comparabile cu reclamanții ar beneficia de un alt spor de 15% pentru lucrul pe calculator.
Astfel, din adresa nr. 18 din 22.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, înaintată într-un alt dosar, având același obiect, rezultă că personalul auxiliar de specialitate din cadrul acestei instanțe beneficiază doar de sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele sau periculoase, iar în ceea ce privește serviciul contabilitate și informatică, salariații Ministerului Justiției, salariații din domeniul sanitar și salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice, se apreciază că nu se poate vorbi de situații comparabile cu cele ale reclamanților, reglementările referitoare la accesul în funcție, cariera profesională, atribuțiile fiind diferite.
Ca urmare, se apreciază că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 21 din OG137/2000, acțiunea fiind neîntemeiată sub acest aspect.
Corect s-a reținut, de asemenea, referitor la concediul de odihnă suplimentar că, în conformitate cu dispozițiile art. 140 din Codul muncii, durata minimă a concediului de odihnă este de 20 zile lucrătoare.
Că, potrivit art. 142 din Codul muncii "salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare".
Potrivit art. 1 alin. 2 din Codul muncii, dispozițiile acestui act normativ se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Statutul reclamanților este reglementat însă printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 567/2007, care derogă de la norma generală prevăzută de Codul muncii și care, în art. 65 prevede dreptul la un concediu de odihnă de 30 de zile lucrătoare față de minimul de 20 zile lucrătoare prevăzut în Codul muncii și fără a reglementa dreptul la concediul suplimentar pentru condiții de muncă grele, periculoase sau vătămătoare.
Față de cele de mai sus și cum sentința recurată este legală, Curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții:, -, -, -, -, -, -, -, -,.-ia, -, ta, -, -, -, -, -, -, HG, -, și -, împotriva sentinței nr. 471 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond.;
5.06.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Plăcintă Dochița, Gheorghiu Neculai
