Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 614/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 614
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 13 din 2.09.2008 a Curții de Apel Iași (dosar nr-), intimați fiind, - - în calitate de moștenitor după, - - în calitate de moștenitor după, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a depus la dosar un exemplar al încheierii prin care s-a admis cererea de abținere formulată de judecător -. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că în cauză s-au formulat două cereri de recurs, ambele declarate în termen și motivate. Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr.2693/99/13.05.2008, reclamanții, - și -, prin reprezentant -, ultimii doi în calitate de moștenitori ai defunctei -, fost judecător, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând: obligarea pârâților 2 și 3 la plata actualizată, în favoarea primului reclamant și a moștenitorilor lui -, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.05.2004 și până la 01.07.2004; obligarea pârâților 4 și 5 la plata actualizată, în favoarea primului reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 15.07.2003 și până la 01.05.2004; obligarea pârâților 6 și 7 la plata actualizată, în favoarea moștenitorilor lui -, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 15.07.2003 și până la 01.05.2004; obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că funcționează ca judecător la Judecătoria Iași, iar reclamanții - și - au calitatea de moștenitori ai defunctei -, fost judecător la Judecătoria Pașcani, decedată la 26.01.2007.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar a fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care, în art. 47, stabilea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2002.
Prin decizia nr. 21 Înaltei Curți de Casație și Justiție B pronunțată în data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României, s-a constatat îndreptățirea lor în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul bază brut lunar, respectiv indemnizația brută lunară, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Această decizie are caracter de obligativitate pentru instanțele de judecată.
Au mai arătat reclamanții că aceleași rațiuni impun acordarea acestui spor și în continuare, conform art.110 alin 2 Cod proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiției a invocat prescripția dreptului la acțiune, raportat la prevederile art.3 și 12 din Decretul 167/1958.
Pe fond, a considerat că acțiunea este neîntemeiată, având în vedere faptul că dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG83/2000.
A mai arătat pârâtul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare.
Este vorba de opțiunea legiuitorului, deoarece doar el are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și, prin urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați. Așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin decizii "diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă ".
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesual-pasive, arătând că nu este ordonator principal de credite pentru reclamanți, iar elaborarea proiectelor legilor bugetare și de rectificare bugetară, cu includerea sumelor pretinse, se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite (art.35 al.1 Legea 500/2002). Mai mult, potrivit art.4 alin.1 din Legea 110/2007 pentru modificarea și completarea OG22/2002, ordonatorii principali de credite sunt obligați să dispună toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor necesare.
Ca urmare, a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
La data de 25.06.2008, având în vedere dispozițiile art. II alin.1 și 2 din OUG75/2008, cauza a fost trimisă spre soluționare Curții de Apel Iași, fiind înregistrată sub nr-.
Prin sentința nr. 13 din 2 septembrie 2008, Curtea de Apel Iașia respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, - și - ( prin reprezentant - ), ultimii doi în calitate de moștenitori legali ai defunctei -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 01.05.2004-01.07.2004, actualizat în raport de indicele de inflație la efectuării plății.
A obligat pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 15.07.2003-01.05.2004, actualizat în raport de indicele de inflație la efectuării plății.
A obligat pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași să plătească reclamanților - și - sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar cuvenit lui - pentru perioada 15.07.2003-01.05.2004, actualizat în raport de indicele de inflație la efectuării plății.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepțiile invocate nu sunt întemeiate.
Astfel, potrivit art.49 din Legea 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Mai mult, conform prevederilor HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Ca atare, nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Neîntemeiată este și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, în condițiile în care, prin pct. 3.2. Cap. VI Anexa 2 la nr.HG 232/2005, ce reglementează planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, se prevede plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate pentru care nu există hotărâri judecătorești, aferente perioadei 2000-2004. Această prevedere echivalează cu o recunoaștere a drepturilor salariale solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 și art. 166 alin. 2 Codul muncii, care a întrerupt cursul prescripției extinctive.
În consecință, cele două excepții vor fi respinse.
Pe fond, s-a constatat că acțiunea reclamanților, - și - este fondată.
Astfel, prin Decizia nr.21/10.03.2008 dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001".
Decizia este obligatorie pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
S-a reținut, în esență, că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea 50/1996 republicată să se producă și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece prin prevederile din OG83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991 (art.108 alin.3 în forma republicată a Constituției României).
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Reclamanta are în prezent calitatea de judecător la Judecătoria Iași, iar defuncta - a fost judecător la Judecătoria Pașcani, fiind decedată la 26.01.2007 și având ca moștenitori pe - și -.
Ca urmare, în considerarea Deciziei nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanții, - și - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, obligând pe aceștia să le plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația de bază brută lunară, în raport cu perioadele de activitate desfășurate la fiecare instanță/parchet, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, pentru o justă și integrală despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art.1084 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 19 și 49 din Legea 500/2002, art.1 din OUG22/2002, precum și în temeiul HG nr.83/2005 și Legii nr.304/2004, Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamanți, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, recurentul mai susține că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să îl oblige ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Justiției susține că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în cauză operând prescripția extinctivă, fiind invocate prevederile art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Nu au fost invocate din oficiu motive de ordine publică și nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamantă, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamanți nu erau prevăzute într-un titlu executoriu. Prin urmare, recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este nefondat.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, Curtea constată că acesta este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Așadar, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar, solicitat de intimații reclamanți, este un drept salarial.
Art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Prin dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii se prevede, pentru situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale, și care este data nașterii dreptului la acțiune, respectiv "data la care drepturile respective erau datorate".
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, care este data la care, conform art. 161 alin. 1 Codul muncii, se plătește salariul, cel puțin o dată pe lună.
Intimații reclamanți au solicitat plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 15.07.2003, până la data de 1.07.2004, însă acțiunea a fost formulată la data de 8.05.2008, când era împlinit termenul de prescripție extinctivă pentru drepturile salariale succesive aferente acestei perioade.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție, Curtea constată că, în cazul drepturilor salariale, sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 2 Codul muncii.
Potrivit art. 166 alin. 2 Codul muncii, termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Guvernul României, care a adoptat HG nr. 232/2005 privind aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și a Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, nu este debitorul obligației de plată a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, deci actul normativ menționat nu poate avea efectul unei recunoașteri din partea debitorului, care să întrerupă cursul prescripției.
Mai mult, plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, pentru care nu există hotărâri judecătorești aferente perioadei 2000-2004, pentru care s-a și prevăzut necesarul de 14 milioane EURO în bugetul Ministerului Justiției, nu are în vedere drepturile salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, ci alte drepturi salariale pentru care nu existau hotărâri judecătorești, aferente perioadei 2000-2004.
Prin urmare, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurent este întemeiată, prima instanță aplicând greșit prevederile legale care reglementează întreruperea termenului de prescripție.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și se va respinge acțiunea formulată de reclamanți. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței și se va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.13/02.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Respinge cererea formulată de reclamanții, - și -, prin reprezentant - în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Tribunalul Iași, Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored./
Curtea de Apel Iași:
- -
-
25.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Georgeta Pavelescu, Carmen Bancu
