Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 622/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 622/2009
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - judecător
- - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
-grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantele, și - împotriva sentinței civile nr.33/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL ALBA IULIA sub dosar nr- reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL HUNEDOARA, TRIBUNALUL ALBA, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța:
-să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale actualizate, reprezentând sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 01.10.2000-31.08.2004, iar pentru reclamanta pentru perioada 01.09.2001-16.09.2004, actualizat în raport cu indicii de inflație, începând cu data la care trebuiau achitate până la data plății efective;
-să fie obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă,
În motivarea acțiunii lor reclamantele susțin că deși prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 magistrații și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești au dreptul la un spor de 50% din salariu de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu le-a fost acordat acest drept. Totodată, se susține că dreptul la acțiune s-a născut la data de 10.03.2008, când le-a fost recunoscut prin Decizia nr. 21 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii de către J în dosarul nr. 5/2008, decizie prin care s-a statuat că judecătorii au dreptul la spor de risc și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Se apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 1004, 1005 Cod civil.
Cum condiția suspensivă s-a realizat la 10.03.2008 (efectele producându-se retroactiv potrivit art. 1015 Cod civil) și cum prescripția extinctivă începe să curgă numai de la data împlinirii condiției, s-a considerat că cererea nu este prescrisă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, art. 19 alin. 1 din decretul nr. 167/1958, art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, Directiva -Cadru a Comisie europene nr. 89/391, art. 329 Cod procedură civilă, art.1004 și 1005.Civil.
În probațiune s-au depus adeverințele nr. 3364, 3365, și 3366 /A/03.11.2008 emise de Curtea de APEL ALBA IULIA pentru a justifica calitatea procesual activă -5.
Prin întâmpinarea depusă în cauză de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin A s-a solicitat respingerea acțiunii, invocându-se excepția lipsei calității procesual pasive a acestei instituții în cauză, motivat de faptul că acest minister nu are calitatea de angajator a reclamantelor și nici atribuții în privința stabilirii salariilor sau indemnizațiilor angajaților din alte instituții publice. (8,9).
Prin întâmpinările depuse de pârâtul Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIAs -a solicitat respingerea acțiunii, invocându-se prescripția extinctivă a dreptului la acțiune pentru perioada solicitată, față de prev. art.1 din. 167/1958 (13,14). În plus, pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa invocat excepția lipsei calității procesual pasive, arătând că nu are calitatea de angajator al reclamantelor și nici o atribuție în stabilirea drepturilor salariale ale judecătorilor.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus punctul său de vedere, prin care arată că în soluționarea speței se impune a se avea în vedere, art.14 din O și practica instanței europene în aplicarea acestui text, în sensul că tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege(filele 11-16).
Prin sentința civilă nr. 33/2009 Curtea de APEL ALBA IULIA a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pe perioada 01.10.2000-31.08.2004 și în consecință a respins acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantele:, și împotriva pârâților Ministerul Justiției B, TRIBUNALUL ALBA, TRIBUNALUL HUNEDOARA, Curtea de APEL ALBA IULIA, Ministerul Economiei și Finanțelor B, și
Pentru a pronunța această soluție prima instanță, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate de părți, în cauză, în ordinea priorității lor.
Astfel, cu referire la excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâții F, D și Curtea de APEL ALBA IULIA:
Față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat că aceasta este întemeiată, deoarece, potrivit art.16-20 din nr.OG137/2000, această instituție este abilitată și investită să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul țări, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de acest act normativ și ca atare nu este subiect de drept al raportului obligațional în cauză.
Este de menționat că prin nr.OUG 75/2008 s-a modificat nr.OG 137/2000, așa încât potrivit art. V din acest act normativ sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a acestei autorități. În acest context acțiunea promovată de reclamante față de această parte urmează a fi respinsă, pe excepția lipsei calității procesual pasive.
De asemenea, conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În speță, se solicită obligarea la plata unor drepturi rezultate din lege și din contractul de muncă, iar cererea reclamanților a declanșat un litigiu de muncă la care se referă art.282 din Codul muncii.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D, precum și a Ministerul Economiei și Finanțelor, acțiunea fiind respinsă față de aceste părți, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane care nu au calitate procesual pasivă.
Față de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA, având în vederea calitatea acesteia de ordonator secundar de credite potrivit Legii nr. 304/2004, precum și atribuțiile acestei instituții în păstrarea și evidența carnetelor de muncă ale reclamațiilor, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu referire la excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune s-a reținut că potrivitart. 1 din Decretul nr. 167/1958" dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege" iarpotrivit art. 7 din același act normativ"prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
Potrivitart. 3 din Decretul nr. 167/1958privind prescripția extinctivă "termenul prescripției este de 3 ani " dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conformart. 283 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003- Codul munciicererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate " în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
În sensul celor de mai sus a fost invocată și Decizia nr. 21/10.03.3008 a asupra recursului în interesul Legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din legea nr. 50/1996- invocat de reclamante ca temei juridic al pretențiilor lor - care a statuat faptul că " în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin legea nr. 334/2001". Analizând considerentele deciziei menționate s-a constatat că singura problemă de drept asupra căreia s-a aplecat instanța supremă și care a făcut obiectul recursului în interesul legii a fost abrogarea sau neabrogarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În acest context este evident că ÎCCJ nu s-a pronunțat asupra altor probleme cum ar fi termenul de prescripție al formulării unor acțiuni sau repunerea în termenul de exercitarea a acțiunii bazate pe acest text de lege.
Prin urmare, aceste probleme de drept au fost lăsate în sarcina instanțelor de judecată sesizate cu judecarea unor acțiuni întemeiate pe textul de lege în discuției.
În nici un caz nu se poate susține că prin formularea cuprinsă în decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ potrivit căreia sporul se datorează "și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000" s-a dorit a se stabili că acest drept se va plăti magistraților și personalului auxiliar pe întreaga perioadă cuprinsă între data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 și până în prezent.
Ceea ce a stabilit cu forță obligatorie ÎCCJ este că dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996 nu au fost abrogate prin OG nr. 83/2000, rămânând în vigoare și producând efecte depline și după acest moment (septembrie 2000).
Faptul că este vorba de un drept supus prescripției rezultă cu claritate din formularea dispozitivului deciziei menționate unde se face referire la "dreptul" la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În speță, dreptul la acțiune s-a născut la 1 ianuarie 2001, data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000, din acest moment putându-se pune în discuție neregularitatea actului de abrogare, aspect cunoscut de reclamante.
Cauzele în care se suspendă sau se întrerupe cursul prescripției sunt expres și limitativ reglementate la art. 13, 14 și 16 din Decretul Lege nr. 168/1958 și nu se regăsesc în prezenta cauză.
Pârâții nu au recunoscut nici un moment aceste pretenții pentru a se putea reține întreruperea cursului prescripției, iar reclamantele nu au făcut dovada vreunei piedici în promovarea acțiunii, pasivitatea în care s-au aflat datorându-li-se.
Nu poate fi vorba nici de un drept sub condiție (care în cauză susțin reclamantele ar fi declararea neconstituțională a art.I pct. 42 din nr.OG 83/2000 sau ca inaplicabilă a abrogării, fapt ce s-a întâmplat prin. nr.21/2008 a J), deoarece este un drept izvorât din lege, fără a fi afectat de o asemenea modalitate.
În concluzie, având în vedere că momentul nașterii dreptului la acțiune este cel la care dreptul a fost încălcat sau contestat ori, în lipsa unei încălcări sau contestări, data de la care el trebuie exercitat, precum și în considerarea motivării Înaltei Curții, rezultă fără echivoc faptul că termenul de prescripție a început să curgă de la data publicării în Monitorul Oficial a nr.OG 83/2000.
În aceste condiții, în raport cu data introducerii acțiunii-03.11.2008, precum și în aplicarea corectă a prevederilor art. 12 din Decretul -Lege nr. 167/1958 potrivit cărora "în cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită", pretențiile reclamantelor așa cum sunt formulate în cererea introductivă pe perioada 01.10.2000-31.08.2004, sunt prescrise, urmând a fi respinse ca atare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În expunerea de motive reclamantele reiau în integralitate motivarea din acțiunea introductivă.
Prin întâmpinările depuse, pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, considerându-se că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, conformă cu prevederile legale în materia drepturilor salariale ale judecătorilor. Se mai susține că în cauză operează prescripția extinctivă, reclamantele neinvocând vreun motiv de întrerupere a cursului acesteia.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este nefondat:
Contrar susținerilor reclamantelor instanța de fond a soluționat corect excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată în cauză.
Prin decizia nr. 21/2008, a stabilit cu forță obligatorie faptul că dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 nu au fost abrogate prin OG 83/2000, rămânând în vigoare și producând efecte depline și după luna septembrie 2000.
În această decizie, așa cum a observat instanța de fond, se face referire la dreptul la sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, situație în care sunt incidente prevederile art. 1 din Decretul Lege 167/1958 potrivit cărora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Potrivit prevederilor art. 7 alin.1 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Aflându-ne în prezența unui conflict de muncă, în speță sunt incidente și prevederile art. 283 alin. 2 din Codul muncii, potrivit cărora dreptul la acțiune se prescrie într-un termen de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Dreptul în discuție a fost abrogat prin OG 83/2000, act normativ despre existența căruia reclamantele nu pot susține că nu au avut cunoștință, situație în care au dat dovadă de neglijență în valorificarea în continuare a acestui drept.
Chiar dacă, așa cum se reține în decizia J, Guvernul a depășit limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, în sensul că a procedat la abrogarea Legii nr. 50/1996, nelimitându-se la modificarea și completarea legii, așa cum a fost abilitat, pentru dreptul în discuție, termenul de prescripție a început să curgă de la data de 01.01.2000, data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000.
Este adevărat că reclamantele nu au o culpă în ceea ce privește adoptarea OG nr. 83/2000, dar au dovedit, fără posibilitate de tăgadă, neglijență în combaterea efectelor acestui act normativ și în valorificarea după această dată a dreptului în discuție.
Față de cele ce preced, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele, și - împotriva sentinței civile nr. 33/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan - - - | JUDECĂTOR 3: Victor - |
Grefier, |
Red. /15.06.2009.
2ex.
Jud.fond:,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
