Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 621/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 621/2009
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - judecător
- - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanții, -, și împotriva sentinței civile nr.16/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-. La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților și reclamanți recurenți solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
rin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Alba Iulia Ministerul Justiției, Tribunalul Hunedoara și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții la plata către fiecare reclamant, în funcție de perioada efectiv lucrată a diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcții de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzute de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, după cum urmează:
pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG9/2005;
pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG3/2006;
pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG3/2006;
pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007 la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG 10/2007;
pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG 10/2007;
pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că potrivit art.1 din Legea nr. 50/1996 "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitatea și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute în Constituție și de Legea Nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Potrivit art.2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de munci în sectorul bugetar". Conform art.3 din același act normativ, "funcția de demnitate publica este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupa funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Potrivit art.9 din Legea nr. 154/1998, "prin legea bugetului de stat se stabilesc valoarea de referința universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referința sectoriale, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali (ie credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupau funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică aveau dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei nr. III din același act normativ în conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din nr.OG 134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completări ie ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se concretizează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art.1/1 din nr.OG83/2000,pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi".
Aliniatul 2 prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin.1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție".
Alinatul 3 prevede că "ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr.1, 2, 4, 5 și 51 la prezenta lege și valorii de referi iță sectorială stabilită la alin.1, rotunjite din o mie în o mie de lei, în favoarea personalului ".
OUG nr.2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V-VIII din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
OUG nr. 177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Conform art.2 alin.1 "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgentă".
În conformitate cu prevederile art.2 alin.3 din 0.3. nr. 9/2005, privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit nr.OUG24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul do stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Prin OUG nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1.04.2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integranta din prezenta ordonanță" (art. 3 alin.1)
Conform anexei 1 la OUG nr. 27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei. Prevederea din Anexa 1 OUG nr. 27/2006, încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, privind Statutul magistraților, ale Codului Muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Astfel, potrivit nr.OG3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar Ordonanța nr.27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Legislația privind salarizarea magistraților și personalului din instanțele judecătorești și parchete respectă principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale.
Conform art.3 alin. 4 din Constituția României în anul 2006 se prevede că "Statutul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Este evident că salarizarea, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri în stat, trebuie avută în vedere, întrucât puterea judecătorească s-ar pune. prin actele normative care au apărut ulterior, în afara principiilor și a sensului prevederilor constituționale, care au fost stabilite anterior prin legi de natură organică.
Ordonanța nr.27/2006 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Același lucru este prevăzut și în ârt.3 alin.1 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, în care se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 lei, deși la data intrării in vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform nr.10/2007.
Chiar dacă unele acte normative enumerate mai sus au fost între timp abrogate, total sau parțial, pe parcursul perioadelor care au reglementat salarizarea magistraților, au avut în vedere valoarea de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească în sensul celor de mai sus s-a pronunțat și Curtea de Apel Suceava - Secția Comercială, contencios administrativ șl fiscal, prin decizia nr.62 din 18.01.2007, în dosarul nr-, prin care a fost admis recursul declarat de controlorii financiari de la Curtea de Conturi B, împotriva sentinței nr.433 din 02.10.2006 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, obligând pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând diferențele dintre salariile efectiv plătite și cele calculate în funcție de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite.
Curtea de Conturi a României funcționează pe lângă parlament, iar salariații acesteia sunt retribuiți cu referință la valoarea sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în ședința din 04.10.2007, în comun acord cu literatura de specialitate, și-a exprimat opinia potrivit căreia magistrații sunt incluși în rândul persoanelor care dețin demnități publice, argumentele aduse în sprijinul acestei opinii fiind următoarele:
- potrivit dispozițiilor nr.OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi a judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, republicată, modificările ulterioare, magistrații nu beneficiază de un salariu de bază, precum orice salariat sau funcționar public, ci de o indemnizație de încadrare lunară brută.
Acest concept se regăsește în conținutul Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, unde se stipulează că personalul bugetar beneficiază de un salariu de bază, cu excepția persoanelor "care ocupă funcții de demnitate publică" care pentru activitatea desfășurată, au dreptul la o indemnizație de încadrare lunară.
- magistrații sunt numiți de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, situația fiind similară cu cea a demnitarilor, așa cum rezultă și din art.3 din Legea nr.154/1998, potrivit căreia funcția de demnitate publică este acea funcție care se ocupă prin mandat obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii.
În sensul celor de mai sus, se invocă și prevederile art.16 alin.3 din Constituția României, republicată, care, referindu-se la "funcțiile și demnitățile publice, civile și militare" nu a avut în vedere salariații, ci a vizat distincția dintre noțiunile de funcție publică și funcția de demnitate publică.
între actuala reglementare, cu privire la salarizarea magistraților (280 lei valoarea de referință sectorială) și cel al organelor puterii legislative și executive (de 405 lei stabilită prin nr.OG10/2007) este evidentă, inechitabilă și neconstituțională.
În drept, au invocat nr.OUG9/2005, nr.OUG177/2005, nr.OUG3/2006, nr.OUG27/2006 și nr.OUG10/2007.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca fiind inadmisibilă, susținând că potrivit art.1 din nr.HG83/2005, Ministerul Justiției nu deține atribuții în domeniul stabilirii politicii salariale și cu atât mai puțin în domeniul corelării creșterilor salariale solicitate de reclamanți.
A mai arătat, că reclamanții își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art.27 din OG 137/2000 care au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională în măsura în care sunt interpretate ca în sensul că instanțele au posibilitatea de a anula prevederi legale ori de a le înlocui cu alte norme. Față de acestea cererea reclamanților apare ca fiind inadmisibilă.
În ceea ce privește cererea de acordare a dobânzilor intimatul a solicitat respingerea ei motivat de faptul că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.3 alin3 din OG 9/2000.
Pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesual pasive în litigiile având ca obiect plata drepturilor salariale și susținând că în astfel de cauze are calitate procesual pasivă doar Ministerul Justiției, în calitatea lui de ordonator principal de credite.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Has olicitat respingerea acțiunii reclamanților, invocând lipsa calității procesual pasivă a acestui minister raportat la obiectul cauzei.
Prin sentința civilă nr.16/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin S-a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia. A fost respinsă acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanții:, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției - B, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Alba Iulia, și Tribunalul Hunedoara, cu opinia separată a asistentului judiciar în sensul admiterii acțiunii.
Pentru a hotărî, astfel, curtea a reținut cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, deoarece începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.347/2003, care a modificat art.2 din nr.OUG177/2002 nu există temei legal pentru ca indexarea personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilită pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin nr.OUG177/2002, nr.OG 23/2005 și nr.OUG27/2006. Se reține de asemenea că aceste acte normative nu contravin principiului constituțional (art.3 alin.4) deoarece echilibrul celor trei puteri de stat nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 80 din Legea nr. 168/1999 reclamanții, -, și invocând motive de nelegalitate, în condițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, criticând hotărârea primei instanțe ca fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii.
Se solicită casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond în mod greșit le-a înlăturat susținerile în conformitate cu care prin emiterea ordonanțelor de urgență care au stabilit în mod distinct valoarea de referință pentru magistrați, fără raportare la funcțiile de demnitate publică a fost încălcat principiul ierarhiei actelor juridice, Legea nr. 347/2003 fiind emisă tocmai pentru aprobarea tardivă a unei ordonanțe de urgență.
Totodată recurenții arată că stabilirea unor valori de referință sectorială diferită în salarizarea puterilor statului contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului nr.OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv art. 1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit."i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică (7).
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat, prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică (28-31)
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Reclamanții sunt judecători la udecătoria Deva.
Potrivit art.1 indice 1 din Legea nr.50/1996 (forma actualizată la 20.05.2000) " pentru magistrați și indemnizația de încadrare lunară pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referința sectoriala prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publica alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Aceasta valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplica de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi".
În temeiul art.2 din G nr.177/2002 " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referința sectoriala, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publica alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Aceasta valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplica de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgenta".
Însă prin Legea nr.347/10.07.2003, prin care a fost aprobată G nr.177/2002 acest articol a fost modificat în sensul că" indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută la Anexa nr.1 la prezența ordonanță de urgență".
Totodată, art.3 din nr.OUG27/2006 se prevede că "judecătorii, procurori, personalul asimilat acestora și magistrații - asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004 republicată, cu modificările și completările ulteriore, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Prin art. 50 din nr.OUG177/2002 au fost abrogate dispozițiile art.1 indice 1 și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și orice alte dispoziții contrare.
Prin urmare, așa cum corect a reținut prima instanță, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.347/2003, care a modificat art.2 din nr.OUG177/2002 nu există temei legal pentru ca indexarea personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin nr.OUG177/2002, nr.OG 23/2005 și nr.OUG27/2006.
Susținerile recurenților în sensul că prin adoptarea acestor ordonanțe de urgență a fost încălcat principiul ierarhiei actelor juridice sunt neîntemeiate, deoarece atât nr.OUG 177/2002 cât și nr.OUG 27/2006 au fost emise în limita abilitării date de art.115 din Constituția României, guvernului de a emite ordonanțe de urgență; prin aceste acte nu au fost diminuate drepturile salariale, iar ulterior au fost aprobate prin lege, respectiv legile nr. 347/2003 și 45/2007, având astfel forța juridică a legii.
Și susținerile recurenților, potrivit cărora s-a creat o stare de discriminare între judecători și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în sensul nr.OG137/2000 prin modul de stabilire a indemnizațiilor acestora prin nr.OUG177/2002 și nr.OUG 27/2006 au fost corect înlăturate de prima instanță, întrucât situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 din Constituția României, ce nu semnifică uniformitate - deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001.
Deci, actele normative în discuție nu contravin principiului constituțional ( art.3 alin.4) deoarece echilibrul celor trei puteri de stat nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal.
După cum a statuat constant instanța europeană, orice diferență de tratament nu semnifică, în mod automat, încălcarea art.14 din Pentru ca o asemenea încălcare să se producă este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Ori, așa cum justificat a reținut instanța de fond, sistemele diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categoriile profesionale distincte-magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariații etc.
Relevante sunt în cauză și Deciziile nr.818, 819, 820, 821/03.07.2008 prin care Curtea Constituțională a statuat că "prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG- privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsură în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Pentru considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile 16/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan - - - | JUDECĂTOR 3: Victor - |
Grefier, |
Red. NV.
Dact. SM.ex.2/29.06.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
