Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 620/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 620/2009
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - - JUDECĂTOR 3: Victor
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și pârâta Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr.173/15.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru intimații reclamanți, lipsă fiind restul părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul intimaților reclamanți pune concluzii de respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar nr-, reclamanții -, -, (fostă -, au chemat în judecată pe pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL SIBIU, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții de ord. 1- 3 să calculeze și să plătească reclamanților începând cu 1.01.2007 până la zi drepturile salariale ce constau în diferența dintre coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor ( inclusiv grefieri informaticieni, grefieri-statisticieni și grefieri documentariști) cu studii medii și coeficienții care se aplică grefierilor arhivari și grefierilor registratori; după cum urmează:
pentru perioada ianuarie 2007-31.12.2007, către reclamanții -, -, ;
pentru perioada 12.03.2008 - 1.08.2008, către reclamanta;
începând cu luna ianuarie 2007 și până la prevederea lor și pentru grefierii arhivari, către reclamanții, -, ( fostă ) - și -;
începând cu data de 1.10.2007 și până la prevederea lor, și pentru grefierii arhivari, către reclamanta;
începând cu 12.03.2008 și până la prevederea lor și pentru grefierii arhivari, către reclamanta;
- să fie obligați pârâții de ord. 1-3 la plata sporului de stres și suprasolicitare nervoasă de 50% aferent diferențelor salariale restante prin aplicarea coeficientului de multiplicare, precum și a primelor de vacanță, conform perioadelor indicate în petitul 2 și a tuturor celorlalte sporuri aplicate salariului brut calculat;
- să fie obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia la înscrierea în carnetul de muncă al fiecărui reclamant a drepturilor salariale lunare brute și a sporurilor solicitate prin prezenta acțiune;
- să fie obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că dețin funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Sibiu și consideră că sunt discriminați salarial față de ceilalți grefieri cu studii medii, în ce privește coeficienții de multiplicare ce se aplică acestora din urmă, contrar prevederilor art.1-6 din nr.OG137/2000 și art.5 și art.154 alin.3 din Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamanților arătând că drepturile salariale solicitate nu sunt prevăzute de lege iar prin neacordarea acestora nu s-a creat nici o situație discriminatorie întrucât diferitele categorii profesionale din justiție nu se află în situații comparabile, care să impună un tratament nediferențiat.
Pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa solicitat, prin întâmpinarea depusă, respingerea acțiunii reclamanților, față de împrejurarea că se tinde la modificarea unor acte normative și la acordarea altor drepturi salariale, decât cele cuprinse în legislația specială de salarizare a personalului auxiliar.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin S, a solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa calității sale procesual pasive, întrucât ordonatorul principal de credite în cazul reclamanților este Ministerul Justiției, iar un ordonator principal de credite nu poate interveni în bugetul altui ordonator principal de credite.
Consiliul Național al Discriminării a Invocat de asemenea lipsa calității sale procesual pasive raportat la dispozițiile art.27 din nr.OUG137/2000.
Prin sentința civilă nr. 173/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul cu numărul de mai sus a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A fost admisă în parte acțiunea civilă. Au fost obligați pârâții de ordin 1-3 să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând diferența între coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor cu studii medii și coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor arhivari și grefierilor registratori, conform raporturilor de serviciu. Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, corespondent raporturilor de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din indemnizația brută lunară. A fost respinsă cererea reclamanților privind plata primelor de vacanță pentru anii 2007 și 2008 și a tuturor celorlalte sporuri aplicate salariului brut calculat. A fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant. A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prealabil analizării fondului pricinii, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor lipsei calității procesual pasive care s-au invocat și care s-au impus a fi analizate în cauză.
Astfel, în ce privește Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat că aceasta este întemeiată, deoarece, potrivit art.16-20 din nr.OG137/2000, această instituție este abilitată și investită să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul țări, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de acest act normativ și ca atare nu este subiect de drept al raportului obligațional în cauză.
S-a menționat că prin nr.OUG 75/2008 s-a modificat nr.OG 137/2000, așa încât potrivit art. V din acest act normativ sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a acestei autorități. În acest context acțiunea promovată de reclamanții față de această parte urmează a fi respinsă, pe excepția lipsei calității procesual pasive.
De asemenea, conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În speță, se solicită obligarea la plata unor drepturi rezultate din lege și din contractul de muncă, iar cererea reclamanților a declanșat un litigiu de muncă la care se referă art.282 din Codul muncii.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a D, precum și a Ministerul Economiei și Finanțelor, acțiunea urmând a fi respinsă față de aceste părți, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane care nu au calitate procesual pasivă.
Pe fondul pricinii, față de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu, pretențiile reclamanților sunt întemeiate în parte, pentru următoarele considerente:
Reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Sibiu, conform adeverinței nr. 6020/20.11.2008 eliberata de angajator, după cum urmează: reclamanții de ord. 1-3 ca grefieri iar reclamanții de ord.4-11 ca grefieri arhivari (15).
Începând cu luna ianuarie 2007, legea specială de salarizare aplicabilă personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești este OG nr. 8/2007, act normativ care a fost aprobat, cu modificări, prin Legea nr. 247/2007.
Potrivit art. 3 alin. 1 din acest act normativ, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectoriala și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
Potrivit art. 3 alin. 4, din același act normativ, coeficienții de multiplicare pentru stabilirea salariului de bază sunt prevăzuți la litera a) din anexele nr. 1a, 1b și 1c.
Prin modificările intervenite însă, în statutul acestui personal, ca efect al art. 1 și 2 din Legea nr. 567/2004, arhivarii și registratorii au fost integrați în corpul profesional al grefierilor, aceștia făcând parte din categoria grefierilor cu studii medii.
Din analiza statutului grefierilor arhivari și a celor registratori rezultă faptul că acesta este identic cu al tuturor celorlalți grefierilor, sub aspectul numirii in funcție, al promovării, al suspendării din funcție, al derogării detașării, al transferului, al drepturilor și al îndatoririlor profesionale, al răspunderii profesionale. Sub aspectul atribuțiilor concrete de serviciu ale grefierilor este de reținut faptul că legiuitorul nu a operat nici o diferențiere de salarizare între grefierii cu studii medii, indiferent dacă aceștia sunt grefieri de ședință, grefieri statisticieni sau grefieri documentariști (anexele nr. 1 la OG nr. 8/2007).
Deci reclamanții se află, sub aspectul analizat, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul grefierilor cu studii medii, așa încât nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul acordării coeficienților de salarizare corespunzătoare profesiei.
Așa fiind, într-o atare situație, sunt incidente dispozițiile art. 6, alin. 2 Codul Muncii care consacră, pentru toți salariații, principiul că pentru munca egală și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu ce se regăsește și în dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la remunerație echitabilă și satisfăcătoare).
În același sens sunt:
- art. 7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare fără nicio distincție)
- art. 14 din Convenția Europeana privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această convenție (care interzic discriminările);
- art. 4 din Carta Socială Europeana revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă.
- art. 165 si art. 155, coroborat cu art.1 din Legea nr. 53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială fără discriminări, restrângeri sau limitări),
- art. 2, art. 16, alin. 1, art. 53 si art. 41 din Constituția României (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii)
Toate aceste aspecte atrag incidența dispozițiilor art. 17, alin. 1 din OG137/2000 coroborat cu art. 269 Codul Muncii, dispoziții legale în baza cărora acțiunea de fața se vizează a fi întemeiată.
Nu a putut fi reținută nici apărarea pârâților privind depășirea puterii judecătorești, deoarece acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 Codul Muncii care garantează dreptul la despăgubire inclusiv pentru discriminările în munca.
Față de cele ce preced, curtea a admis ca legală și temeinică acțiunea față de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia, în sensul obligării acestora la plata în favoarea fiecărui reclamant, corespunzător raportului de serviciu al fiecăruia, de despăgubiri bănești egale cu diferențele de drepturi salariale neacordate și cuvenite acestora în funcție de treapta profesională și coeficientul de multiplicare prevăzut pentru grefieri cu studii medii și respectiv drepturile salariale primite efectiv de reclamanți, diferențe calculate pe perioadele indicate pentru fiecare reclamant, în petitul acțiunii.
Referitor la capătul de cerere vizând plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, instanța a reținut că este de asemenea întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. XXI (21)/10.03.2008 pronunțată de J- secțiile Unite în dosar nr. 5/2008 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă J s-a statuat că" În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată,constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În considerentele acestei decizii se reține că " Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică."
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă. .inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000. .
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege." Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr. 567/2004 "personalul auxiliar de specialitateal instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format dingrefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști".
Potrivit art. 3 alin.3 din Legea nr. 567/2004 " sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural și aprod". Ulterior, acest text a fost modificat prin art.1 punct 3 alin.3 din Legea nr. 17/2006 care prevede că " sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile deagent procedural, aprod și șofer".
Potrivit art. 329 alin. 3.pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Așadar, cum Jas tabilit forța interpretării judecătorești dată dispozițiilor art. 47 din Legea nr.50/1996, curtea constată că acțiunea reclamanților care fac parte categoria personalului auxiliar de specialitate, categorie vizată de Decizia nr. XXI /2008 a J, este temeinică și legală urmând a fi admisă.
Cât privește plata primelor de vacanță pe anii 2007 și 2008, instanța a constatat că pretențiile reclamanților nu pot fi primite, deoarece acordarea acestei prime de concediu a fost reintrodusă în anul 2007, prin OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Potrivit art . 23 alin.1 din nr.OG8/2007 " La plecarea în concediu de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe are dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu, și la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Indemnizația de concediu și prima se plătesc cumulat, cu cel mult 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă o singură dată.
Având în vedere această prevedere legală și față de împrejurarea că reclamanții nu au dovedit că nu ar fi primit la plecarea în concediu prima de concediu solicitată, instanța a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere precum și cel vizând acordarea tuturor celorlalte sporuri, care nu au fost precizate de către reclamanți, aplicate salariului brut calculat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției
Pârâta Curtea de Apel Alba Iulia arată că acțiunea este neîntemeiată întrucât tinde la modificarea actelor normative și acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În expunerea de motive arată că li s-au acordat reclamanților drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit prin Legea nr. 567/2004 și Legea nr. 50/1996, depășind astfel limitele puterii judecătorești.
Prima instanță, în privința sporului de 50 %, a acordat reclamanților, și mai mult decât au cerut.
Diferențierea de salarizare aplicată nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective privind pregătirea profesională diferită, specializată, precum și atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar, așa cum s-a statuat prin art. 54, art. 60, art. 61 și art. 62 din Hotărârea nr. 387/2005.
Reclamantele îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Sibiu, astfel că sporul de 50 % nu mai subzistă începând cu februarie 2007, când au fost abrogate în întregime dispozițiile Legii 50/1996.
Deliberând asupra recursurilor de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Sibiu. Prin cererea adresată instanței de fond aceștia au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu la plata drepturilor salariale restante reprezentând diferența între coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor cu studii medii și coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor arhivari și grefierilor registratori începând cu luna ianuarie 2007, obligarea pârâților la plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50 % aferent diferențelor salariale restante prin aplicarea coeficientului de multiplicare, precum și a primelor de vacanță conform perioadelor indicate și a tuturor celorlalte sporuri aplicate salariului brut calculat, precum și obligarea pârâtei Curtea de apel Alba Iulia la înscrierea în carnetul de muncă al fiecărui reclamant a drepturilor salariale lunare brute și a sporurilor solicitate prin acțiune.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea, acordându-le reclamanților drepturile salariale reprezentând diferența între coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor cu studii medii și coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor arhivari și grefierilor registratori, precum și sumele reprezentând drepturile salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitate neuropsihică în procent de 50 % din indemnizația brută lunară.
Procedând astfel, instanța de fond a apreciat că, prin prevederile nr.OG 8/2007, reclamanții ar fi discriminați față de celelalte categorii de personal auxiliar de specialitate.
Este adevărat că reclamanții și-au întemeiat pretențiile salariale pe tratamentul discriminatoriu creat prin nr.OG 8/2007, cu referire la coeficienții de multiplicare pentru stabilirea salariilor de bază prevăzuți la lit.A din Anexele nr. 1a, 1b și 1c, coeficienți diferiți pentru această categorie profesională față de grefieri, inclusiv grefieri-informaticieni, grefieri-statisticieni și grefieri-documentariști.
Ori, în lipsa unei reglementări legale în acest sens, invocarea de către reclamanți a unei situații discriminatorii, nu justifică pretențiile acestora. Este de menționat că instanța nu poate acorda ceva ce nu își are izvorul în norma legală deoarece instanța aplică legea, în timp ce modificarea legii este un atribut exclusiv al legiuitorului.
În acest sens jurisprudența Curții Constituționale este constantă în sensul că, "prevederile art. 1, art. 2 alin.3 și art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative".
Potrivit art. 1 alin.3 din nr.OG 137/2000 "exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile". Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, iar pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiată de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categoriile profesionale din aceeași instituție sau din instituții diferite. Diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirea dintre aceste grupuri.
În concluzie, situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, care nu semnifică uniformitate (deciziile Curții Constituționale nr. 168/1988 și 294/2001, Hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 23/2007 și 318/2007).
Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a CEDO, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări.
Pretențiile reclamanților referitoare la acordarea coeficientului de multiplicare utilizat pentru alte categorii profesionale, nu este un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare, astfel că nu face obiectul protecției normelor constituționale sau convențiilor și tratatelor internaționale.
Admițând acest capăt de cerere, prima instanță a adăugat la lege, fapt ce contravine rolului și funcției judecătorești. Între acest capăt de cerere și capătul de cerere privind plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50 % aferent diferențelor salariale restante prin aplicarea coeficientului de multiplicare, este un raport de interdependență, în consecință el fiind de asemenea nelegal admis de instanța de fond.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de pârâți în cauză, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanți și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și pârâta Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr.173/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, -, - și împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - Semnează Vicepreședinte instanță, | Judecător, - |
Grefier, Semnează Prim grefier, |
Red.CV, Tehnored.IM 24.07.2009
Jud.fond-,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
