Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 632/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.632/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 3 IUNIE 2009
PREȘEDINTE: Niculina Valerica Grosu judecător
- - - - - judecător
- - judecător
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, recurent DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în calitate de reprezentant al MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și de reclamanții, îndreptate împotriva sentinței civile nr. 522 din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-reclamanți, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă a depus la dosar, prin compartimentul arhivă, concluzii scrise, după care;
La solicitarea instanței, intimații-reclamanți prezenți arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Intimata-reclamantă, având cuvântul, solicită înlăturarea apărărilor formulate de pârâtul Parchetul de pe lângă prin concluziile scrise depuse la dosar și respingerea recursului formulat de această parte, precum și recursul formulat de pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice.
Ceilalți intimați-reclamanți prezenți arată că formulează aceleași concluzii.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.5301/21.09.2007 reclamanții procurori și personal auxiliar la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU precum și și - funcționari publici la același parchet au chemat în judecată Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați primii trei pârâți la plata actualizată în raport de indicele de inflație a sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% prevăzut de nr.OG56/1997, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada arătată în tabelele atașate acțiunii iar pârâtul să fie obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților prin includerea în buget a acestora.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în perioada 1.08.2004-1.02.2007 reclamanții au funcționat, cu mențiunile arătate în tabelele anexate ca procurori respectiv personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, iar potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Ulterior, prin art.40 din nr.OUG177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, abrogare ce a fost însă înlăturată prin art.41 din OUG nr. 27/2006 prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr.177/2002. În condițiile în care în OUG177/2002 se prevedea expres că se abrogă și Legea nr.50/1996 iar în art.41 din nr.OUG27/2006 se prevede expres că se abrogă numai nr.OUG177/2002, nu și Legea nr.50/1996, se apreciază că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință el trebuie acordat în continuare procurorilor și personalului auxiliar de specialitate până la data de 1.02.2007 când a intrat în vigoare nr.OG8/2007 ce a abrogat Legea nr.50/1996. Au considerat că acțiunea este întemeiată, cu atât mai mult cu cât un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică.
Mai mult decât atât, condițiile caracterizate de legiuitor la data adoptării Legii nr.50/1996 ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică au în vedere anumite criterii de referință, care după opinia reclamanților nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat, întrucât în prezent procurorii și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea în condiții ce duc chiar la creșterea celor doi factori de risc.
În ceea ce-i privește pe reclamanții și, s-a arătat că aceștia au funcționat începând cu 17.01.2005 în cadrul astfel încât calculul sumelor li se cuvine va fi efectuat de această instituție.
Motivând în drept acțiunea, reclamanții au invocat dispozițiile art.47 din 50/1996 și au atașat tabele privind situația fiecărui reclamant în parte.
Acțiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.285 din Codul muncii.
întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a fost expres abrogat prin punctul 42 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Chiar și în ipoteza în care OG83/2000 nu ar fi abrogat expres art.47 din Legea 50/1996, prezenta acțiune s-ar fi dovedit în aceeași măsură nelegală, deoarece nu era necesar ca prin OUG27/2006 să se abroge expres Legea 50/1996, aceasta fiind deja parțial abrogată în ceea ce îi privește pe magistrați prin art.50 din nr.OUG177/2002, iar la data de 24 ianuarie a fost complet abrogată (inclusiv în privința normelor ce priveau personalul auxiliar), prin art. 30 lit.a) din OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum si din cadrul altor unități din sistemul justiției: "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă: Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare".
Totodată, pârâta a formulat în temeiul art.60-63 Cod procedură civilă cerere de chemare în garanție a invocându-se dispozițiile art.131 pct.1 din Legea 304/2004, art.4 alin.4 teza I si II din OUG43/2002, dispozițiile 500/2002 și cele ale art.1 din OG22/2002.
Prin reprezentanții săi legali, a formulat întâmpinare și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, cu motivarea că admiterea sa ar echivala cu depășirea puterii autorității judecătorești, având în vedere intervenția instituției abrogării dreptului de la 1.10.2000 prin OG83/2000 iar abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv, nefiind admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. Totodată, pârâtul a invocat și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău motivat de dispozițiile art. 36 alin.2 din nr.OUG27/2006 potrivit cărora competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari revine Curții de Apel București.
Dispozițiile OUG27/2006, s-a arătat în întâmpinare, reprezintă norma specială iar dispozițiile Codului muncii au caracter de normă generală.
Pe de altă parte, cererea reclamanților funcționari publici cade sub incidența disp.188/1999 astfel încât instanța competentă să judece este Tribunalul Bacău - secția de contencios administrativ și fiscal.
La rândul său, Parchetul de pe lângă a chemat în garanție cerere întemeiată pe dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă, ale HG736/2003, ale Legii 304/2004, art.131 pct.1, ale 500/02 - art. 19 și pe cele ale OG 22/2002 - art.3.
Ceilalți pârâți, deși au fost legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Prin încheierea din 21.11.2007 instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la Curtea de APEL BACĂU în vederea soluționării cererii de abținere formulată de judecătorii Tribunalului Bacău.
Cererile de abținere au fost respinse de Curtea de APEL BACĂU prin încheierea din 12.12.2007, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Bacău la 18.01.2008.
Completând acțiunea la 19.03.2008, reclamanții au solicitat introducerea în cauză a pentru a se constata discriminarea lor cauzată de art.8 raportat la art. 1 pct.42 din OG 83/2000 coroborate cu prev. art.1 alin.2 lit.e, pct. i și ale art.27 din OG137/2000, a se anula situația creată prin discriminarea prin acordarea despăgubirilor constând în sporul de 50% începând cu 1.10.2000 la zi și pe viitor, în sume actualizate la data plății efective și a fi obligați pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, T și A să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivare s-a arătat că prin decizia nr.21/2003 a Js - admis recursul în interesul legii și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea 334/2001.
S-a arătat, totodată, că în susținerea cererii este și HG232/2005 privind aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, care prevede: "aspectele economico-financiare se reflectă și asupra salarizării personalului din sistemul judiciar și implică asumarea unui efort special al guvernului pentru furnizarea resurselor bugetare necesare acoperirii acestora".
Garantarea independenței puterii judecătorești se realizează și prin asigurarea remunerației adecvate a magistraților, respectiv plata drepturilor salariale ale acestora, așa cum au fost prevăzute de lege și aplicarea acestor prevederi în mod nediscriminatoriu în toate sectoarele de activitate".
În ceea ce privește situația de discriminare s-a arătat că prin art.8 din nr.OG83/2000 nota la anexa nr.III/2 din OUG nr.24/2000, a fost completată cu un nou alineat având următorul cuprins: "Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prev. la art. 18 alin.3 și 5 din Legea nr.50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc si suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar". Aceste modificări legislative au instituit o discriminare directă a reclamanților în raport de categoria controlorilor financiari, care la momentul respectiv făceau și ei parte din cadrul autorității judecătorești, fiind retribuiți în baza aceleiași prevederi legale și anume Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorități judecătorești. Alăturat precizărilor, reclamanții au depus la dosar minuta deciziei nr.21/2008 pronunțată de în dosarul 5/2008, decizii de speță.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa transmis instanței deciziile de pensionare nr.-/17.05.2005, nr.-/17.05.2005, nr.-/6.03.2006, nr. -/15.06.2006, nr.-/15.06.2006 emise de B, decretele nr.9/7.02.2007 și nr. 1285/20.11.2006 ale Președintelui României, înscrisuri privind pe reclamanții, - si.
La cererea instanței, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa trimis relații privind situația personalului angajat din 1.08.2004.
Prin sentința civilă nr.522/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacăus -au dispus următoarele:
S-au respins excepțiile necompetenței materiale și inadmisibilității acțiunii, excepții formulate de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
S-a admis excepția necompetenței secției civile de a judeca acțiunea formulată de reclamanții, și, excepție invocată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție și în consecință s-a disjuns acțiunea formulată de reclamanții, și (pentru perioada 01.08.2004-1.10.2007) și s-a trimis cauza Secției Comerciale și de Contencios Administrativ a Tribunalului Bacău.
S-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, excepție invocată din oficiu, și în consecință s-a respins acțiunea formulată pentru drepturile bănești cuvenite în perioada 01.10.2000-20.09.2004, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
S-a admis în parte acțiunea, precizată și completată, formulată de reclamanții, si, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Direcția Națională Anticorupție (Fostul Parchet Național Anticorupție) B, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism să plătească reclamanților procurori, drepturile salariale constând în sporul de 50% prevăzut de art.47 din /1996, calculat la salariul de bază brut lunar, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, astfel:
- pentru reclamanții, drepturile salariale s-au dispus a fi calculate începând cu data de 21.09.2004 la zi precum si pentru viitor.
- pentru reclamantul drepturile salariale s-au dispus a fi calculate pentru perioada 21.09.2004-01.06.2005.
- pentru reclamantul drepturile salariale s-au dispus a fi calculate pentru perioada 21.09.2004-07.02.2007.
- pentru reclamantul drepturile salariale s-au dispus a fi calculate pentru perioada 21.09.2004-08.03.2006.
- pentru reclamantul drepturile salariale s-au dispus a fi calculate pentru perioada 21.09.2004-20.11.2006
- pentru reclamantul drepturile salariale s-au dispus a fi calculate pentru perioada 21.09.2004-21.05.2005,
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism B să plătească reclamanților grefieri, personal auxiliar drepturile salariale constând în sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, astfel:
- pentru, drepturile salariale s-au dispus a fi calculate începând cu data de 21.09.2004 până la 03.02.2007.
- pentru reclamanta, drepturile salariale s-au dispus a fi calculate pentru perioada 21.09. 2004 -30.11.2005.
- pentru reclamanta drepturile salariale s-au dispus a fi calculate pentru perioada 21.09.2004-01.09.2005;
- pentru reclamantul drepturile bănești s-au dispus a fi calculate de la 15.12.2005.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiției, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Direcția Națională Anticorupție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure fondurile necesare plății drepturilor bănești în discuție.
S-au respins cererile de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulate de A si Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Recurenții sunt procurori sau fac parte din personalul auxiliar de specialitate al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.
Verificând competența materială de a soluționa prezenta cauză, instanța constatat că potrivit art.36 alin.1 din OUG 27/2006 personalul salarizat potrivit acestei ordonanțe, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Parchetul de pe lângă si DNA și după caz, la Colegiul de Conducere al
În speță, însă, nu se contestă un act emis de aceste instituții, supus comunicării, astfel încât dispozițiile citate nu-și găsesc aplicarea. Reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale restante, iar în această situație competența se stabilește potrivit dispozițiilor Codului muncii și ale art.2 Cod procedură civilă.
În ceea ce îi privește pe reclamanții, si însă, instanța a constatat că în perioada 1.08.2004-1.10.2007 aceștia au avut calitatea de funcționari publici, potrivit datelor furnizate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, fiindu-le deci aplicabile dispozițiile Legii 188/1999. În consecință acțiunea formulată de aceștia pentru perioada arătată a fost disjunsă și trimisă spre competentă soluționare secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Bacău.
Potrivit art.47 din Legea 50/1996, pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Acest articol a fost abrogat, prin art.pct.42 din OG 83/2000, însă acest din urmă act normativ este de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
De asemenea, abrogarea nr.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe întrucât prin legea de abilitare nu s-a prevăzut decât posibilitatea modificării și completării legii iar prin ordonanța emisă în temeiul legii, a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia. Mai mult, prin decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată în recurs în interesul legii ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a constatat că art.47 din Legea nr. 50/1996 nu a fost abrogat prin art.1 din nr.OG83/2000, iar potrivit art.329 alin.3 cod procedură civilă aceste decizii sunt obligatorii pentru instanță.
Întrucât ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a analizat abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 doar în raport de nr.OG 83/2000 rezultă că aceste dispoziții rămân aplicabile până la apariția unor noi dispoziții de abrogare.
Această abrogare s-a produs prin nr.OG8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor si parchetelor.
Astfel, dispozițiile Legii nr.50/1996 au fost expres abrogate prin art.30 din nr.OG 8/2007, abrogat prin Legea nr.247/2007.
Pentru aceste motive, cererea reclamanților (personal de specialitate) urmează să fie admisă numai până la 3 februarie 2007 avându-se în vedere și datele specifice fiecărui reclamant în parte, cuprinse în tabelul trimis cu adresa nr.3548/III/24.04.2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.
În ceea ce îi privește pe reclamanții procurori, instanța a constatat că în lipsa unei dispoziții de abrogare expresă sau tacită, art.47 din 50/1006 este în vigoare și în prezent, astfel încât, având în vedere și dispozițiile art.32 din OUG 27/2006 potrivit cărora judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații - asistenți beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale, instanța urmează a acorda drepturile solicitate si pe viitor.
Despăgubirile cuvenite reclamanților urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 Codul muncii.
Față de decizia nr.21/2008 prin care a analizat abrogarea art.47 din Legea 50/1996, instanța a constatat că excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu poate fi primită, urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, excepție invocată din oficiu, instanța a constatat incidente dispozițiile art.1 și 3 din Decretul 1671/1958, dreptul material la acțiune vizând drepturile salariale cuvenite pentru perioada 1.10.2000-20.09.2004 fiind prescris întrucât întreruperea termenului de prescripție, în sensul art.16 lit.a din Decretul 167/1958, poate interveni numai dacă există o recunoaștere a debitorului cu privire la drepturile invocate or, prin strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 invocată de reclamanți, debitorul Ministerul Justiției se referă la o altă categorie de drepturi salariale si nu la acordarea sporului de 50 % reglementat de art.47 din 50/1996.
În consecință, drepturile salariale cuvenite reclamanților vor fi calculate începând cu 20.09.2004.
Având în vedere dispozițiile Decretului 92/1976 instanța a admis și cererea reclamanților privind înscrierea mențiunilor în carnetele de muncă, mențiuni corespunzătoare acordării sporului de 50%, iar în temeiul art.1 din OUG 22/2002, al art.19 din 500/2002 și al art.3 alin.1 pct.2 din HG 208/2005 Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să asigure fondurile necesare plății drepturilor bănești în discuție, fiind respinse, pe cale de consecință, cererile de chemare în garanție a acestui minister, formulate de A și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs: MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și recurenții care îndeplinesc funcția de personal auxiliar.
MINISTERUL PUBLICa declarat recurs și împotriva încheierii din 18.07.2008 prin care instanța de fond a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamanta.
Motivele de recurs invocate de MINISTERUL PUBLIC au fost, în esență, următoarele:
Prima instanță a încălcat normele de competență materială stabilite prin nr.OUG75/2008 care reglementau competența Curții de Apel în soluționarea în primă instanță a cererilor având ca obiect drepturi bănești formulate de magistrați și personalul auxiliar de specialitate.
Sporul de 50% trebuia acordat, având în vedere Decizia nr.21/2008 pronunțată de numai pentru perioada 1.10.2000 - 3.02.2007 personalului auxiliar de specialitate, deoarece prin nr.OG8/2007 aprobată prin Legea nr.247/2007 s-au abrogat dispozițiile Legii nr.50/1996.
Capătul de cerere privind plata și pe viitor a drepturilor salariale solicitate este inadmisibil.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Cererea reclamanților având ca obiect efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă este nefondată deoarece art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 se referă doar la retribuția tarifară de încadrare nu și la sporuri.
Cererea de chemare în garanție a trebuia admisă în raport de dispozițiile art.131 alin.2 din Legea nr.304/2004 republicată.
Recurentele-reclamante (personal auxiliar de specialitate) au criticat sentința instanței pentru neacordarea sporului de 50% și pentru viitor și pentru data de la care s-a acordat acest spor reclamantului.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat prin cererea de recurs excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În recurs s-au solicitat relații de la unitățile în care reclamanții își desfășoară activitatea.
Fondat este doar recursul declarat de reclamanți pentru considerentele ce succed:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constată că este nefondată deoarece în temeiul art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, ordonatorul principal de credite având obligația potrivit art.2 din aceeași ordonanță să dispună toate măsurile necesare în condițiile legii pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și a instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlul executoriu.
Prin decizia nr.21/2008 pronunțată de secțiile unite al CJ. s-a stabilit cu putere de lege, printre altele, că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești are dreptul la sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Conform art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă aceste decizii sunt general obligatorii.
Este adevărat că prin art.30 din nr.OG8/2007 emisă în temeiul Legii 502/2006 s-a abrogat expres Legea nr.50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege însă în opinia Curții această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză deoarece este contrară în primul rând cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale astfel cum a fost definit de jurisprudența pentru considerentele ce preced:
Sporul de 50% solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță este, conform acestei jurisprudențe, un bun în sensul art.1 din Protocol.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții care au calitatea de personal auxiliar de specialitate au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face potrivit art.1 din Protocol doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG8/2007 nu se poate desprinde vreun motiv obiectiv și rezonabil pentru care acești reclamanți să fie lipsiți de dreptul lor de proprietate asupra acestui spor de 50%.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituție dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, Curtea reține că există un conflict între art.30 din nr.OG8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 50%, urmând astfel a da prioritate acestui din urmă act normativ internațional.
legii interne contrare nu se confundă nici cu abrogarea legii și nici cu o altă sancțiune privind legile și anume neconstituționalitatea legilor.
unei norme legislative contrare unui tratat internațional în materia drepturilor omului se constată de jurisdicțiile și autoritățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii în timp ce abrogarea expresă se decide de organul legiuitor.
legilor intervine în cazul încălcării supremației tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în timp ce neconstituționalitatea operează în raport cu Constituția.
este de competența exclusivă a Curții Constituționale. În schimb Curtea Constituțională nu este competentă pe cale principală în ceea ce privește neconvenționalitatea legilor deoarece ea este exclusiv gardianul Constituției, iar nu și al tratatelor internaționale în materia drepturilor omului. Potrivit regulilor de drept comun instanța de contencios constituțional este competentă în această problemă ca orice altă jurisdicție pe cale incidentală.
privind neconvenționalitatea legilor sunt de competența tuturor autorităților publice care interpretează și aplică legea (în primul rând instanțelor judecătorești, dar și oricărei altei autorități publice inclusiv, așa cum am arătat, pe cale incidentală Curții Constituționale).
Dacă efectele declarării neconstituționalității se producerga omnes, constatarea inaplicabilității unei dispoziții legislative contrare are efect exclusivpartes.
Ținând seama de necesitatea soluționării cauzelor într-un termen rezonabil și de faptul că nr.OUG75/2008 a fost declarată neconstituțională, Curtea nu va primi primul motiv de recurs invocat de MINISTERUL PUBLIC.
Atât timp cât sporul de 50% nu a fost abrogat printr-un act normativ conform cu tehnica legislativă și practica în materie de proprietate, reclamanții sunt îndreptățiți să-l primească și pentru viitor.
Actualizarea sumelor s-a dispus pentru repararea unui prejudiciu material (devalorizare în timp a sumelor de bani), astfel că nu pot fi primite susținerile Ministerului Public referitoare la lipsa unui cadru legal pentru plata acestor sume de bani.
Înscrierea mențiunilor în carnetele de muncă are ca fundament spiritul (scopul) Decretului nr.92/1976 și nu litera acestuia.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor a rămas fără obiect din moment ce a fost admisă cererea reclamanților de obligare a acestuia la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești în discuție.
În ceea ce îl privește pe recurentul, Curtea constată că, din tabelul transmis la 21.05.2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, acesta avea calitatea de grefier la 21.09.2004.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor și va admite recursul declarat de reclamanți, în sensul că va modifica în parte sentința recurată în sensul că sporul de 50% se va acorda acestora la zi și pentru viitor, iar pentru recurentul sporul se va acorda începând cu 21.09.2004 în loc de 15.12.2005 la zi și pentru viitor.
Celelalte mențiuni din sentința recurată vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de MINISTERUL PUBLIC și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 522 din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de reclamanții, - personal auxiliar, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică hotărârea în parte, în ceea ce-i privește, în sensul că sporul de 50% se va acorda la zi și pe viitor, iar pentru recurentul-reclamant, sporul de 50% se va acorda începând cu 21.09.2004, în loc de 15.12.2005, la zi și pentru viitor.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Niculina Valerica Grosu, Doru Octavian Pîrjol
GREFIER,
red.sent./
red.dec.rec.
tehnored./2.07.2009/3 ex.
Președinte:Niculina Valerica GrosuJudecători:Niculina Valerica Grosu, Doru Octavian Pîrjol
