Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 641/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 641/2009
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL D E INTERNE ȘI REFORMĂ ADMINISTRATIVĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI contencios și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S, având ca obiect drepturi salariale, împotriva sentinței civile nr.838/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat, cu delegație în substituirea avocat, pentru intimații reclamanți lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Completul nou constituit potrivit art.98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform aspectelor menționate în procesul-verbal de incidență procedurală din 25 mai 2009, păstrat cauza pentru judecată.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul intimaților reclamanți depune la dosar întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Mandatarul intimaților reclamanți solicită respingerea recursurilor pârâților și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, Secția comercială și de contencios administrativ, sub dosar nr-, reclamanții, -, --, -, C -, -, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL D E Interne și Reformă Administrativă și Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții să plătească reclamanților sporul de fidelitate prevăzut de art.6 din nr.OG38/2003 privind salarizarea polițiștilor, în sumele cuvenite începând cu anul 2005 și până la zi, actualizate cu indicele de inflație, la data plății;
- să fie obligați pârâții la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pe anii 2005,2006 și 2007;
- să fie obligat pârâtul de ord.1 să cuprindă, în buget, sumele necesare plății acestor drepturi salariale, în calitatea sa de ordonator principal de credite.
În motivarea acțiunii sale a arătat că sunt angajați, ca personal civil, în cadrul pârâtului Sibiu și că potrivit art.49 din Legea nr.138/1999, "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.".
Prin urmare, polițiștilor care la acea dată aveau calitatea de cadre militare, devenind ulterior funcționari publici cu statut special, conform Legii nr.360/2002, li s-a acordat, în baza nr.OG38/2003, sporul de fidelitate de până la 20 % din salariu, funcție de vechime, precum și prima de concediu, în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Față de aceste aspecte, reclamanții au apreciat că nu se poate face o diferențiere în ce privește acordarea sporului de fidelitate și a primei de concediu între cele două categorii de personal din cadrul, respectiv polițiști și personal civil, câtă vreme aceștia își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În drept, a invocat Legea nr.353/2003 de modificare și aprobare a nr.OG38/2003, Legea nr.360/2002, Legea nr.138/1999.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile prevăzute de art.115-118 Cod proc.civ. pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamanților susținând că reclamanții au calitatea de personal civil contractual și că potrivit nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și nu de cele ale nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor sau de cele ale Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
De asemenea a mai susținut că deși art.49 din Legea nr.138/1999 prevede că personalul civil din cadrul care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici cea a primelor de concediu.
În plus, nr.OUG24/2000, aplicabilă reclamanților nu prevede acordarea acestor drepturi de natură salarială acestei categorii de personal.
Legat de capătul 3 din acțiunea introductivă, pârâtul a invocat, în apărare, excepția lipsei calității procesual pasive, față de dispozițiile art.28 și urm. din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, prin întâmpinarea depusă, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, față de împrejurarea că prezentul litigiu este unul de dreptul muncii deoarece reclamanții nu au calitatea de funcționari publici iar raporturile de muncă sunt întemeiate pe contractul de muncă.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, arătând că din cuprinsul art.6 din nr.OG38/2003 rezultă că sporul de fidelitate se acordă doar persoanelor care au calitatea de polițist.
Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ, prin Încheierea din 15.04.2008, a constatat că excepția necompetenței materiale a acestei instanțe este fondată și dispus transpunerea cauzei la un complet specializat în litigii de muncă, dat fiind faptul că reclamanții nu au calitatea de funcționari publici ci pe cea de personal civil contractual.
Prin sentința civilă nr.838/2.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, s-a respins excepția calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL D E Interne și Reforma Administrativă.
Pe fond, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții reclamanții, -, --, -, C -, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL D E Interne și Reformă Administrativă, reprezentat prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, și Inspectoratul de Poliție la Județului Sibiu și pe cale de consecință:
- pârâții au fost obligați să plătească reclamanților sporul de fidelitate corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant, în intervalul 2005 și până la zi, în funcție de vechimea fiecărui reclamant, sume care vor fi actualizate în funcție de rata inflației,începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective;
- pârâții au fost obligați să plătească reclamanților primele de concediu de odihnă, egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, raportat la timpul efectiv lucrat în perioada 2005-2007;
- s-au respins celelalte cereri.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță reținut, sub un prim aspect, că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul nu poate fi admisă întrucât între reclamanți și acest pârât există raporturi de serviciu, ministerul având calitatea de ordonator principal de credite.
Pe fond, s-a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că din cuprinsul prevederilor art.49 din Legea nr.138/1999, rezultă că personalul civil din ministerele și instituțiile enumerate la art.47 din lege, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit dispozițiilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Prin urmare, s-a apreciat că între polițiști și personalul civil contractual nu există nici o diferențiere, în materia acordării drepturilor salariale, din moment ce activitățile desfășurate sunt similare.
Referitor la prima de concediu s-a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să primească aceste prime, fiind un drept câștigat anterior intrării în vigoare OG nr.38/2003, însă aplicabilitatea lor a fost suspendată prin legile anuale ale bugetului de stat.
În consecință, fiind vorba despre un drept derivat dintr-un raport de muncă s-a apreciat că acordarea lui este pe deplin justificată deoarece suspendarea acordării dreptului nu echivalează cu suprimarea lui așa cum se apreciază de către pârâți.
Capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi bănești a fost respins, cu motivarea că hotărârile judecătorești pronunțate în materia dreptului muncii sunt executorii de drept, astfel încât pârâții sunt obligați prin lege să procedeze la punerea lor în executare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În expunerea motivelor de recurs, ambii recurenți au criticat soluția instanței de fond sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a nr.OG38/2003, Legii nr.138/1999 și nr.OUG24/2000.
Astfel, sub un prim aspect au arătat că instanța de fond a reținut greșit incidența nr.OG38/2003 și a Legii nr.138/1999 în cazul reclamanților deoarece aceștia sunt personal civil contractual iar drepturile lor bănești sunt prevăzute în nr.OUG24/2000.
Prin urmare, recurenții au susținut că în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută plata sporului de fidelitate, astfel încât personalul civil din nu poate beneficia de plata acestor drepturi. În plus, nici nr.OUG24/2000 nu prevede pentru această categorie de personal, dreptul la spor de fidelitate.
În al doilea rând, a arătat că nu se poate reține nici faptul că personalul civil din cadrul nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special, respectiv cu polițiștii deoarece în timp ce primii îndeplinesc atribuțiile stabilite în baza contractelor individuale de muncă încheiate de reclamanți cu pârâții, cea de-a doua categorie îndeplinește atribuțiile specifice expres prevăzute de art.26 alin.1 din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.
Referitor la acordarea primelor de concediu au arătat că nici acest drept salarial nu trebuia acordat deoarece acordarea primelor de concediu către polițiști a fost reglementată prin nr.OG38/2003, act normativ care intrat în vigoare la 1.01.2004, Legea nr.138/1999 neprevăzând acordarea acestui drept de natură salarială și că în aceste condiții, și că în aceste condiții nu se putea reține suspendarea acestui drept prin legile bugetare din anii 2002, 2003 din moment ce actul normativ a intrat în vigoare la 1.01.2002.
În drept, au invocat art.304/1 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod proc.civ. se constată că ambele recursuri sunt fondate din următoarele considerente:
Într-adevăr, prin art.49 din Legea nr.138/1999 s-a prevăzut că "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate."
Însă la acea dată, acest act normativ nu prevedea acordarea sporului de fidelitate solicitat de către reclamanți.
Acest spor a fost reglementat prin nr.OG38/2003, care se aplică, potrivit art.1 din ordonanță numai "funcționarilor publici cu statut special, denumiți în continuarepolițiști, din unitățile Ministerului d e Interne aflate sub incidențaLegii nr. 360/2002privind Statutul polițistului."
Astfel, potrivit art.6 din nr.OG38/2003 "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.*"
Prin urmare, acest act normativ reglementează acordarea sporului de fidelitate polițiștilor care își desfășoară activitatea în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, într-una din următoarele calități: militar, polițist, funcționar public și personal contractual.
Din analiza textului de lege rezultă că este vorba despre polițiști care îndeplinesc una dintre aceste calități și nu de personal civil contractual, de natura celui din care fac parte și reclamanții, astfel că instanța de fond a apreciat în mod greșit că aceste prevederi legale sunt incidente și reclamanților. Reclamanții fac parte din personalul contractual din sectorul bugetar, astfel cum este le definit în art.1 alin.2 respectiv ca fiind personalul angajat în sectorul bugetar, în funcții de conducere sau în funcții de execuție, pe bază de contract individual de muncă încheiat în condițiile legii.
Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului definește polițistul, la art.1 alin.1, ca fiind acel " funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului."
Ori, din cuprinsul adreselor depuse la dosarul instanței de fond (139-1419 rezultă cu claritate că deși reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul pârâtului Sibiu, nu au calitatea de polițiști, în sensul art.1 alin.1 din Legea nr.360/2002, astfel încât instanța de fond a apreciat în mod greșit că aceștia sunt îndreptățiți să primească sporul de fidelitate solicitat.
Referitor la acordarea primelor de concediu se constată de asemenea că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a prevederilor nr.OUG146/2007 deoarece acest act normativ a reglementat aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006 drept instituit în baza prevederilor art. 41/1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, ale art. 37 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 21 din Legea nr. 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 34 lit. f) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor referitoare la acordarea primei respective din alte acte normative privind salarizarea unor categorii de personal.
Prin urmare, în preambulul acestui act normativ nu se regăsesc reclamanții care sunt salariați care intră sub incidența nr.OUG24/2000, astfel că și din acest punct de vedere susținerile recurenților sunt fondate.
Nefiind vorba despre un drept salarial prevăzut în legea de salarizare a reclamanților nu se poate reține nici că acest drept ar fi format obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, așa cum susțin reclamanții intimați.
Nu poate fi vorba nici de o atingere a principiului egalității în fața legii și nici despre o încălcare a dispozițiilor art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO
atâta timp cât natura funcției este diferită, precum și atribuțiile specifice acesteia.
În mod constant, Curtea Constituțională a statuat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate salariaților prin diferite acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare iar nu drepturi fundamentale, garantate și consacrate de Constituție. salariale reprezintă o opțiune liberă a legiuitorului în funcție de importanța și complexitatea funcțiilor diferite întrucât principiul egalității în drepturi nu semnifică uniformitate iar tratamentul diferențiat în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii, nici discriminări.
În raport de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ. coroborat cu art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999, Curtea va admite ca fondate ambele recursuri declarate în cauză de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu și va dispune modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții, -, --, -, C -, -,.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, ca fondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 838/02.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință:
Modifică, sentința atacată, în sensul respingerii, în întregime, a acțiunii civile formulate de reclamanții:, -, --, -, C -, -, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, reprezentat prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios și Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. / 23.06.2009
Jud. fond.
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Monica Maria
