Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 662/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 662
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 15 iunie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Părău- JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- -- JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
- -- judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursurile civile promovate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII împotriva sentinței civile nr.192 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiectdrepturi salariale ale personalului din justiție, este la al doilea termen de judecată, procedura este completă și că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat și față de faptul că s-a solicitat și judecarea în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.192/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăua fost admisă acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în comuna jud. B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției cu sediul în B sector 5-, Curtea de Apel Bacau, Tribunalul Bacau cu sediul în B- jud. B, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în B--3 jud. B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, sector 1--3.
Au fost obligați pârâții să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante reprezentând diferența dintre salariul corespunzător postului de grefier dactilograf treapta III și salariul corespunzător postului de grefier treapta III, pentru perioada 01.01.2005- 06.11.2006, drepturi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință s-a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât.
S-a respins ca nefondată cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.
În motivarea sentinței instanța de fond a arătat că:
Prin cererea adresată instanței la 20.11.2007, reclamanta solicită în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău - plata drepturilor salariale restante reprezentând diferența dintre salariul corespunzător postului de grefier dactilograf treapta III și salariul corespunzător postului de grefier treapta III, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare reclamanta arată că s-a angajat în cadrul Judecătoriei Podu Turcului în calitate de grefier dactilograf treapta III la 6.11.2003, în prezent îndeplinind funcția de grefier treapta III la aceeași instanță.
Prin Legea nr.567/2004 - în vigoare începând cu 01.01.2005 s-a reglementat statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Potrivit art.91 alin.2, grefierii dactilografi în funcție la apariția legii, urmau să fie încadrați ca grefieri prin transformarea corespunzătoare a postului cu menținerea salariilor de încadrare.
Se arată că începând cu 31.01.2005 prin decizia nr.50/2005 a Curții de Apel Bacăus -a dispus transformarea posturilor astfel cum a arătat, însă din punct de vedere al salarizării a fost tratată inegal și discriminată fără nici un criteriu obiectiv și rațional întrucât, deși a fost încadrată în funcția de grefier dactilograf III, în baza 567/2004 i s-a transformat postul în grefier III dar i s-a menținut salariul de încadrare corespunzător postului de grefier dactilograf III. A mai arătat reclamanta că a prestat constant aceeași muncă cu cea a colegilor grefieri chiar înainte cu un an de promulgarea 567/2004, deși a fost încadrată pe post de grefier dactilograf, fără să beneficieze de aceeași salarizare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 23 Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr.137/ 31.08.2006, art.6 alin.2 din Codul muncii.
Prin precizările la acțiune se solicită plata diferențelor salariale pentru perioada ianuarie 2005 - 06 ianuarie 2006, cu precizarea că la 6.11.2006 i-a fost suspendat contractul de muncă în temeiul art.50 lit.b Codul muncii, obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă (45-52).
În susținerea acțiunii la dosar s-au depus acte (6-10).
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
Ministerul Economiei și finanțelor a formulat întâmpinare prin reprezentanții săi legali, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că între MEF și reclamantă nu există nici un raport juridic legal sau convențional de natură a crea în sarcina sa obligația de a plăti drepturile bănești în discuție, drepturi ce decurg dintr-un raport de muncă (filele 21,22).
La rândul său, CNCD a invocat aceeași excepție, arătând că instituția nu poate fi obligată la "a face ceva" în favoarea reclamantei, Consiliul neputând fi citat în calitate de pârât ci în ceea de expert în domeniul discriminării (filele 24-26).
Prin întâmpinarea depusă la dosar Ministerul Justiției, în ce privește fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii întrucât la 2.02.2007 a intrat în vigoare OG 8/2007 care reprezintă legea specială privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției. Până la data de 2.02.2007 dispozițiile incidente în speță sunt cuprinse în 567/2004 fără modificări și completări, astfel încât pentru perioada 1.01.2005-31.03.2006 acțiunea reclamantei nu este întemeiată, drepturile salariale fiind stabilite în conformitate cu dispozițiile în vigoare în acea perioadă, dispoziții care nu îi conferea dreptul la modificarea grilei de salarizare conform funcției de grefier de ședință. Pe de altă parte, prevederile Codului muncii nu pot fundamenta pretențiile reclamantei având în vedere caracterul special al legii de salarizare a personalului auxiliar de specialitate în raport cu norma generală.
Cu privire la existența unei situații discriminatorii se arată că instanța nu poate constata existența unei discriminări întrucât drepturile pretinse nu sunt recunoscute de lege (filele 27-29).
Analizând actele și lucrările dosarului se constată că reclamanta a fost salarizată în funcția de grefier dactilograf la Judecătoria Podu Turcului în cadrul Tribunalului Bacău.
Prin Legea nr.567/2004 în vigoare la 01.01.2005 s-a reglementat Statutul personalului de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Astfel, s-a stabilit că " toți grefierii - dactilografi în funcție la data intrării în vigoare a legii au fost încadrați ca și grefieri prin transformarea corespunzătoare a posturilor, cu menținerea salariilor de încadrare avute.
Ulterior, Legea nr.567/2004 s-a modificat prin Legea 17/2006 introducându-se prevederile art.91(2) potrivit căreia, grefierii dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefier, urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare.
Prin această modificare s-a recunoscut practic inegalitatea de tratament a foștilor grefieri dactilografi în raport cu grefierii, inegalitate ce a fost înlăturată prin prevederea expresă a acordării salarizării corespunzătoare a legii speciale de salarizare pentru funcția de grefier. Art.7 al acestei legi arată că urmează să intre în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare, prevăzută la art.60 alin.4. De asemenea, art.50(5) din acest act normativ, a prevăzut că " până la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare, rămân aplicabile în continuare dispozițiile legale referitoare la salarizarea personalului prevăzut la alin.4" aceasta înseamnă ca în speță salarizarea foștilor grefieri dactilografi ale căror posturi au fost transformate în grefier, să se facă în continuare până la apariția legii speciale conform grilei de salarizare pentru grefierii dactilografi.
Instanța constată că, în raport de prevederile art.91(2) din Legea nr.567/2006 - a intervenit o modificare unilaterală a contractului de muncă, schimbându-se felul muncii prin transformarea încadrării acestora din funcția de grefier - dactilograf în cea de grefier - aspect permis în condițiile în care raporturile de muncă ale reclamantei sunt reglementate în baza unei legi speciale.
Această modificare unilaterală a raportului de muncă al reclamantei trebuia asociat cu obligația corelativă de salarizare de către angajator conform funcției ocupate și muncii prestate efectiv de aceasta în vederea asigurării respectării principiului fundamental al nediscriminării, care în cadrul relațiilor de muncă se traduce prin egalitate de tratament față de toți salariații și angajatorii ( art.5 alin.1 Codul muncii ).
În legătură cu respectarea principiului enunțat sunt de menționat și prevederile OG nr.137/2000 art.1(2) lit.e pct.1 care prevede că principiul egalității între cetățeni și al excluderii discriminării sunt garantate în special în exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației. la un salariu egal pentru muncă egală și la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
În sensul celor menționate sunt și dispozițiile art.5(2) Codul muncii care interzic orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat pe criteriile (sex, culoare, rasă, etnie, etc.).
4 arată că reprezintă discriminare indirectă actele și faptele întemeiate pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2 dar care produc efectele unei discriminări directe, respectiv au ca scop sau efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii.
Instanța având în vedere situația reținută, a constatat că prin prevederile art.91(2) din Legea 567/2004 prin care s-a dispus încadrarea grefierilor dactilografi în funcția de grefier începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, dar cu menținerea salariilor de încadrare avute, s-a creat o discriminare indirectă între această categorie de personal auxiliar al instanțelor judecătorești și ceilalți grefieri, discriminare concretizată în neacordarea drepturilor salariale conform funcției ocupate și muncii prestate efectiv de cei dintâi.
În ce privește munca prestată, tribunalul a reținut că începând cu 01.12.2005, urmare a aprobării noului Regulament de ordine interioară a instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărâre nr.387/2005, reclamanta a îndeplinit efectiv atribuțiile de serviciu ale grefierului de ședință, astfel cum sunt acestea prevăzute de art.54 din hotărâre, fiind cu atât mai mult îndreptățite în virtutea principiului "salariu egal pentru muncă egală" la plata drepturilor salariale corespunzătoare grilei de salarizare pentru grefierii de ședință.
Instanța a reținut că această inegalitate de tratament în raporturile de muncă, sub aspectul salarizării între cele două categorii de personal a fost înlăturată prin Legea nr.17/2006 care a modificat dispozițiile Legii nr.567/2004 introducând art.91(2) conform căruia grefierii - dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare.
Înlăturarea acestor discriminări a fost doar aparentă întrucât prin art.7 din Legea nr. 17/2006 s-a condiționat intrarea în vigoare a acestui act normativ de intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare.
Practic efectele art.91(2) în forma modificată introdusă prin Legea nr. 17/2006 au fost înlăturate de cele ale art.7 și ale art.60(5) din acest act normativ, prin care s-a menținut în continuare pentru această categorie de personal auxiliar aceeași grilă de salarizare specifică funcției de grefier dactilograf.
Prin urmare s-a apreciat că prin prevederile art.7 și ale art.60(5) din Legea nr.17/2006 s-a menționat în continuare aceeași formă de discriminare indirectă a reclamantei care până la dat de 6.11.2006 a fost salarizată conform salariilor de încadrare avute la data transformării postului din grefier dactilograf în cel de grefier, cu toate că funcția deținută de aceasta precum și munca efectiv prestată începând cu 01.01.2005 a fost cea de grefier de ședință.
Față de considerentele expuse,instanța având în vedere și prevederile art.39 Codul muncii alin.1 - care prevăd dreptul salariatului la salarizare pentru muncă efectiv depusă, a admis acțiunea așa cum a fost precizată, sumele datorate pentru perioada 1.01.2005-6.11.2006 urmând a fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
În ceea ce privește calitatea procesuală a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat că excepția invocată de prima instituție este nefondată având în vedere faptul că potrivit art.27 din OG 137/2000 judecarea cauzelor prevăzute de acest text se face cu citarea obligatorie a consiliului; excepția invocată de cel de-al doilea pârât este întemeiată având în vedere că între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamantă nu există raporturi de muncă în baza cărora aceasta din urmă să pretindă plata drepturilor salariale în discuție.
Deși a solicitat cheltuieli de judecată, reclamanta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, motiv pentru care cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au pronunțat recurs pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Justiției și Libertăților.
Recurentul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a criticat nelegalitatea hotărârii sub aspectul reținerii calității sale procesuale pasive în cauză.
În ce privește recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat nelegalitatea sentinței, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.4, pct.9 Cod procedură civilă, invocând în esență faptul că instanța de fond a acordat drepturi salariale în alt cuantum decât cel prevăzut de actule normative de salarizare incident în speță, instanța depășind limitele puterii judecătorești, în condițiile în care pentru dreptul acordat nu există bază normativă.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea ca nefondată a recursurilor, invocând dispozițiile art.6 al.2 Codul muncii, OG137/2000 republicată, Carta Socială Europeană revizuită, ratificată prin Legea nr.74/1999, art.20, art.53 din Constituția României, art.7, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14 CEDO, art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, salariale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, precum și jurisprudența CEDO în materie.
Din analiza actelor și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
1.- Cu privire la recursul promovat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, se apreciază că acesta este nefondat, întrucât, în speță, invocându-se existența unei situații de discriminare sub aspectul salarizării diferite pentru activitate identică, citarea recurentului s-a făcut în considerarea dispozițiilor art.27 al.3 din nr.OG137/2000, republicată, referitor la prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Astfel, potrivit dispozițiilor textului normativ menționat, judecarea cauzelor în care o persoană solicită constatarea plasării sale într-o situație de discriminare, și, în urma constatării, acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare, are loc cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pe cale de consecință, în mod corect, prima instanță, a reținut că recurentul are calitate procesuală pasivă în cauză, citarea fiind efectuată în considerarea dispozițiilor imperative ale Legii.
2. - În ce privește recursul promovat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților se apreciază că și acesta este nefondat.
Astfel, intimata-reclamantă a fost angajată la Judecătoria Podu -T în funcția de grefier dactilograf, funcție pe care a îndeplinit- până la data de 31.05.2005, când, urmare a aplicării dispozițiilor Legii 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, postul său a fost transformat în post de grefier.
De la data transformării postului în baza legii, intimata-reclamantă, a îndeplinit sarcinile aferente funcției de grefier, fiind însă retribuită conform funcției de grefier-dactilograf, astfel cum prevedeau dispozițiile art.91 al.2 din Legea nr.567/2004(" la intrarea în vigoare a prezentei legi, grefierii-dactilografi în funcție vor fi încadrați ca grefieri, prin transformarea corespunzătoare a posturilor, cu menținerea salariilor de încadrare avute").
Dispozițiile au fost ulterior modificate prin Legea nr.17/2006, de completare a Legii 567/2004, în sensul că la art.91 al.2 aceasta prevedea că pentru grefierii-dactilografi ale căror posturi au fost transformate în grefieri salarizarea urmează să se facă potrivit noii Legi speciale de salarizare.
Implicit, prin acest ultim text de lege, s-a recunoscut inegalitatea de tratament a foștilor grefieri-dactilografi în raport cu grefierii, inegalitate ce a fost înlăturată prin prevederea expresă a acordării salarizării corespunzătoare Legii speciale de salarizare pentru funcția de grefier.
Situația de discriminare salarială a fost menținută și după apariția Legii nr.17/2006, actul normativ special de salarizare fiind adoptat abia în 2007, respectiv OG8/24.01.2007 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea.
Prin acest act normativ, foștilor grefieri dactilografi li s-a aplicat aceleași norme de salarizare ca cel aplicat corpului de grefieri.
Se constată în urma actelor normative succesive privind statutul și salarizarea personalului auxiliar că până la apariția OG8/2007, foștii grefieri-dactilografi, deși îndeplineau, în urma transformării posturilor, aceleași atribuții ca grefierii de ședință, în temeiul actelor normative anterioare de salarizare, au fost retribuiți în cuantum inferior nivelului de salarizare al grefierilor, discriminare sub aspectul salarizării fiind mai mult decât evidentă.
Este adevărat că, prin deciziile 818-821/2008, decizia 1325/2008, Curtea constituțională a statuat în sensul că prevederile OG137/2000 sunt neconstituționale și a constatat că prevederile art.1, art.2 al.3 și art.27 al.1 din nr.OG137/2006 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de această decizie, se apreciază că textul art.1, art.2 alin.3 și art.27 al.1 OG137/2000 constate ca fiind neconstituționale în condițiile de interpretare stabilite în decizie nu pot fi aplicabile în cauză ca temei de drept al acțiunii dar nu pot fi ignorate dispozițiile art.14 din CEDO, care interzic discriminări și care consacră faptul că diferența de tratament dintre salariații aflați în aceeași situație, devine discriminare atunci când autoritățile statului introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca aceasta să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Incidente asupra situației de fapt reținute sunt deasemeni și dispozițiile art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care garantează dreptul tuturor cetățenilor la protecție egală împotriva oricărei discriminări și dreptul la remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Nu pot fi ignorate în cauză nici dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor care au fost aplicate în cauză în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și tratatele la care România a aderat.
Se apreciază așadar față de situația de fapt reținută, incidente în cauză atât normele europene enumerate mai sus cât și dispozițiile constitutive și în consecință criticile aduse soluției pronunțate pe fondul cauzei ca nejustificate.
Se reține, totodată, că, și jurisprudența CEDO a statuat în mod constata că nu există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicată unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.
Ori, în cauză, nu a existat nicio justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă pentru ca intimata-reclamantă, aflată într-o situație juridică identică celei a grefierilor, sub aspectul postului grupat, atribuțiilor de serviciu, răspunderii, să fie salarizată într-un cuantum inferior, pe motiv că legea în baza căruia s-a făcut salarizarea nu prevede acest lucru.
În contextul arătat, în raport de prevederile art.14 CEDO, și art.20 al.2 din Constituția României, nu poate fi primită critica recurentului Ministerului Justiției și Libertăților conform căruia instanța de fond a depășit limitele puterii judecătorești acordându-se intimatei un drept salarial pentru care nu exista acte normative.
Având în vedere cele anterior menționate, constatând, în raport de motivele invocate că, în speță, nu se impune modificarea sentinței atacate, instanța, în temeiul art.312 ind. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E:
Respinge recursurile ca nefondate promovate de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII împotriva sentinței civile nr.192 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabile.
Pronunțate în ședință publică azi 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 2 ex./2.07.2009.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Jănică Gioacăș, Liliana Ciobanu
