Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 663/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 663
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 15 iunie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Părău- JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- -- JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
- -- judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de reclamanții și de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.74 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiectdrepturi salariale ale personaluluidin justiție,este la al treilea termen de judecată, procedura este completă, prin compartimentul arhivă s-a depus la data de 1.06.2009 de către recurenta-reclamantă a concluzii scrise însoțită de o serie de înscrisuri și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat și față de faptul că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.74 din 13.10.2008 a Curții de Apel Bacău pronunțată în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și s-a respins acțiunea împotriva acestora, s-a respins acțiunea reclamanților a și, fiind admisă acțiunea celorlalți reclamanți și obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare calculat la salariul de bază lunare, astfel:
- începând cu 3 iulie 2006 pentru reclamanta, cu 6 noiembrie 2006 pentru reclamanta și începând cu 25 februarie 2008 pentru reclamanta la zi și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A mai fost obligat, prin aceeași hotărâre, pârâtul Tribunalul Neamț să facă mențiunile în carnetele de muncă reclamantelor cărora li s-a acordat dreptul.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamanții au chemat în judecată pârâții pentru a fi obligați la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data angajării la zi și pentru viitor în valoare actualizată la data plății și obligarea Tribunalului Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Prin întâmpinare, pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, iar instanța a apreciat că excepțiile sunt admisibile deoarece acești doi pârâți nu au raporturi de muncă cu reclamanții.
S-a reținut de prima instanță că reclamanții, și fac parte din personalul auxiliar de specialitate de la Tribunalul Neamț, iar a și fac parte din personalul conex personalului auxiliar fiind aprod și agent procedural(art.3 din Legea 567/2004) situație în care în raport de Decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție doar reclamanții personal auxiliar al instanțelor sunt îndreptățite a beneficia de sporul solicitat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și și Ministerul Justiției și Libertăților, recursurile fiind declarate și motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea 146/1997.
În motivarea recursurilor reclamanții arată în esență că dreptul solicitat a fost recunoscut unui număr însemnat de persoane și personal auxiliar de specialitate și personal conex - așa cum rezultă din practica judiciară depusă la dosar, și în situația în care acțiunea lor ar fi respinsă s-ar crea o situație de discriminare între recurenți și celelalte persoane ce funcționează ca personal conex la aceeași instanță și care primesc aceste drepturi, respectiv sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Ministerul Justiției în motivarea recursului arată în esență că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamanților pentru perioada ulterioară datei de 1 februarie 2007 în considerarea Deciziei nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată la care a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar al instanțelor judecătorești, nr.OG8/24.01.2007, care prin art.30 abrogă Legea 50/1996 deci și art.47 care prevede sporul de 50% solicitat în cauză.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la recursul formulat de reclamanți se va aprecia că nu este fondat urmând a fi respins deoarece, potrivit art.3 din Legea 567/2004 agenții procedurali și aprozii fac parte din personalul conex personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, or sporul de risc și suprasolicitare prevăzut de art.47 din Legea 50/1996 și acordă doar personalului auxiliar, situație în care și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr.21/2008 a statuat că acest spor se cuvine, printre alții și personalului auxiliar.
Recurenții-reclamanți solicită acordarea acestui spor pentru perioada lucrată, respectiv 1 octombrie 2006 la zi și pentru viitor - a și 7 aprilie 2008 la zi și pentru viitor -, perioade în care sunt în vigoare dispozițiile Legii 567/2004 care stabilesc că recurenții-reclamanți, îndeplinind funcția de aprod și agent procedural, fac parte din personalul conex personalului auxiliar.
Existența unor hotărâri judecătorești care ar fi acordat acest spor altor persoane, nu ține instanța la pronunțarea în prezenta cauză, întrucât în dreptul român, practica judiciară nu constituie izvor de drept.
De asemeni, nici situația creării unei situații de discriminare în cazul respingerii acțiunii, în raport de alte persoane care primesc acest spor, nu poate constitui un motiv de admisibilitate a recursului în raport de obiectul cauzei.
Referitor la recursul formulat de Ministerul Justiției se va aprecia că nu este fondat urmând a fi respins deoarece, sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996 doar pentru magistrați și personalul auxiliar.
Prin decizia nr.21/2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și justiție s-a stabilit cu putere de lege printre altele că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești au dreptul la sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Conform art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă aceste decizii sunt general obligatorii.
Este adevărat că prin art.30 din nr.OG8/2007 s-a abrogat expres Legea nr.50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege însă în opinia Curții această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză deoarece este contrară în primul rând cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale astfel cum a fost definit de jurisprudența CEDO pentru considerentele ce preced:
Sporul de 50% solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță este, conform acestei jurisprudențe un bun în sensul art.1 din Protocol.
Prin abrogarea art.47 din Legea 50/1996 reclamanții care au calitatea de personal auxiliar de specialitate au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face potrivit art.1 din Protocol doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.8/2007 nu se poate desprinde vreun motiv obiectiv și rezonabil pentru acești reclamanți să fie lipsiți de dreptul lor de proprietate asupra acestui spor de 50%.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituție dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, Curtea reține că există un conflict între art.30 din OG nr.8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 505, urmând astfel a da prioritate acestui din urmă act normativ internațional.
legii interne contare nu se confundă nici cu abrogarea legii și nici cu o altă sancțiune privind legile și anume neconstituționalitatea legilor.
unei norme legislative contrare unui tratat internațional în materia dreptului omului se constată de jurisdicțiile și autorirățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii în timp ce abrogarea expresă se decide de organul legiuitor.
În considerarea celor reținute anterior, Curtea de Apel în baza art.304 ind.1 Cod procedură civilă va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursurile ca nefondate formulat de reclamanții și de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.74 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec.rec. -
Tehn.- / 2 ex./17.06.2009.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Jănică Gioacăș, Liliana Ciobanu
