Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 664/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 664
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 15 iunie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Părău- JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- -- JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
- -- judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamanții împotriva sentinței civile nr.145 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiectdrepturi salariale ale personaluluidin justiție, se află la al doilea termen de judecată, procedura este completă și că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată având în vedere că s-a solicitat de către recurenții-reclamanți și judecarea cauzei în lipsă, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.145/05.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- s-au respins excepțiile invocate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis excepția prescripției invocate de Ministerul Justiției și în consecință:
S-a respins ca prescrisă acțiunea promovată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- din 12.05.2008 reclamantele, -, -, -, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL NEAMȚ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând obligarea la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizat cu indicele de inflație, începând cu 1 octombrie 2000 și până la 1 iulie 2004 precum și plata dobânzii legale, până la data plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În esență în motivarea acțiunii reclamantele arată că în raport de dispozițiile deciziei nr.21 din 10.03.2008 pronunțată de ICCJ au dreptul și pe perioada solicitată pentru sporul de 50%, întrucât s-a stabilit că abrogarea OG nr.83/2000, sub aspectul tehnicii legislative este nelegală și neconstituțională, cererea nefiind prescrisă.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin împuternicit Direcția Generală a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare invocând lipsa calității procesuale pasive și lipsa unui raport juridic direct cu reclamanții.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat lipsa calității procesuale pasive fiind citat ca pârât în cauză.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare, invocând prescripția dreptului material la acțiune, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 22.08.2008, Tribunalul Neamța trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Bacău în temeiul art.I-II din OUG nr.75/2008.
Investită astfel,Curtea analizând acțiunea, susținerile părților și excepțiile invocate, constatat următoarele:
Este de observat că, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost citat în cauză în considerarea atribuțiilor pe care le are reglementate prin OUG nr.137/2000 și nu în calitate de pârât în sensul dispozițiilor codului d e procedură civilă, astfel că excepția invocată nu poate fi primită.
Asemenea și Ministerul Economiei și Finanțelor figurează ca parte în considerarea atribuțiilor pe care le are conform legii finanțelor publice nr.500/2002, a legilor bugetare anuale, precum și a HG nr.386/2007.
Privitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Conform art.3 din Decretul nr.167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani, dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi făcute, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi neacordate sau unor despăgubiri către salariat.
Potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În speță dreptul la acțiune s-a născut, la data când dreptul subiectiv a fost încălcat și trebuia exercitat, respectiv după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000.
Prin urmare, este nefondată susținerea reclamanților că pe toată această perioadă dreptul a fost suspendat, iar evenimentul de la care începe să curgă dreptul la acțiune este Decizia ICCJ nr.21 din 10.03.2008 și astfel nu operează prescripția.
Ori acțiunea a fost promovată la data de 12.05.2008, situație în care potrivit art.art.166 alin.1 din Codul Muncii, coroborat cu art.3 din Decretul nr.167/1958, pentru toată perioada solicitată dreptul la acțiune apare ca prescris.
Este de remarcat că normele privind prescripția sunt imperative, în speță neexistând vreo cauză de întrerupere sau suspendare, decizia, nefiind de natură a statua că termenul de prescripție a fost întrerupt sau că a început să curgă la o altă dată.
De altfel, deciziile în interesul legii sunt pronunțate în sensul unificării practicii neunitare, care duce la pronunțarea unor soluții diferite în cauze identice, încât acestea nu " adaugă la lege" și nu acordă mai multe drepturi decât însăși legea o face. Pentru considerentele expuse Curtea în temeiul art.II din OUG nr.75/2008 a respins excepțiile invocate de pârâți, iar acțiunea reclamanților ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, recurs promovat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-. Ulterior, avându-se în vedere prevederile deciziei Curții Constituționale nr.104 din 20.01.2009 dosarul a fost înaintat spre competentă soluționare Curții de Apel Bacău unde a fost înregistrat sub nr-.
Susțin recurenții că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, atâta timp cât prin publicarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007 avut loc o recunoaștere explicită a discriminării existente ce trebuie interpretată ca fiind una din cele la care se referă art.16 lit.a din Decretul 167/1958.
Intimata Ministerul Justiției a depus întâmpinare, solicitând in esență respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.304, 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În speță sunt incidente dispozițiile art.8 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă conform cărora "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea".
În speță, data săvârșirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii și a momentului în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să o cunoască coincide cu data intrării în vigoare a nr.OG83/2000 care a înlăturat sporul de 50% pentru magistrați și l-a reglementat în favoarea controlorilor financiari.
În raport de data introducerii acțiunii și în considerarea prevederilor legale sus-menționate Curtea concluzionează că în mod corect prima instanță a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Nu poate fi îmbrățișat punctul de vedere al recurenților conform cu care ar fi intervenit o întrerupere a cursului prescripției. Astfel, în ce privește punctul 3 din HG232/2005- acesta nu avut în vedere și drepturile salariale solicitate de recurenții-reclamanți. În aceste condiții nu se poate afirma că a avut loc o recunoaștere neîndoielnică și retroactivă a drepturilor reclamanților la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Nici decizia în interesul legii 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate constitui moment al întreruperii termenului de prescripție deoarece nu constituie un act de recunoaștere a drepturilor în sensul art.16 alin.1 din decretul 167/1957, deciziile în interesul legii neconstituind cauze de întrerupere a cursului prescripției extinctive, ele fiind pronunțate în sensul unificării practicii neunitare.
Pentru considerentele sus-arătate în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
C E:
Respinge recursul ca nefondat promovat de reclamanții, -, -, -, împotriva sentinței civile nr.145 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 2 ex./23.06.2009.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Jănică Gioacăș, Liliana Ciobanu
