Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 665/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 665
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursurile declarate de recurenții: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE I și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 41 din 30.09.2008 Curții de APEL IAȘI, intimați fiind:, CURTEA DE APEL IAȘI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, lipsă celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Instanța acordă cuvântul reprezentantului recurentului MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE pe excepția privind tardivitatea declarării recursului, excepție invocată din oficiu la termenul anterior.
Consilier jr. solicită respingerea excepției, recursul a fost declarat în termen față de dovada pe care o depune în scris constând în copie de pe dovada de trimitere și confirmarea de primire a recursului. Pe fond, solicită admiterea recursului formulat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și lasă la aprecierea instanței soluționarea celorlalte două recursuri.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr.1260/99/19.03.2008,reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.02.2007 și pentru viitor, în funcție de perioadele lucrate la aceste instituții, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, cu obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanta au arătat că a funcționat ca grefier la Curtea de APEL IAȘI și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar a fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care, în art. 47, stabilea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2002.
Prin decizia nr. 21 Înaltei Curți de Casație și Justiție B pronunțată în data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României, s-a constatat îndreptățirea lor în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul bază brut lunar, respectiv indemnizația brută lunară, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Această decizie are caracter de obligativitate pentru instanțele de judecată.
Mai arată reclamanta că pentru perioada 01.02.2004-01.02.2007 i-a fost acordat sporul de 50%, conform sent.civ.nr.1474/08.08.2007 a Tribunalului Iași, dar aceleași rațiuni impun acordarea lui și în continuare, conform art.110 alin 2 Cod proc.civ.
În susținerea acțiunii s-a depus adresa cu funcția și perioadele lucrate la instituțiile pârâte (fila 16 dosar -).
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că acțiunea este inadmisibilă, având în vedere faptul că dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG83/2000.
Mai arată pârâtul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare.
Astfel, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art.1 pct.42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000, deci cu mult înainte de intrarea în vigoare a Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002. Așadar, în conformitate cu prevederile art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament".
Or, în speță nu este vorba despre ordonanțe ale Guvernului care să fi fost respinse prin lege de către Parlament.
Prin urmare, nici chiar în cazul în care abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 ar fi intervenit odată cu adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.177/2002, nu se poate spune că abrogarea acestui din urmă act normativ ar fi putut duce la repunerea în vigoare a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996.
În acest context, este evident că voința legiuitorului a fost expres și ferm exprimată în cuprinsul Ordonanței de Guvern nr.83/2000, în sensul abrogării textului de lege prin care reclamanta și-a întemeiat acțiunea.
Pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, în temeiul art.60-63 Cod proc.civ. solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii reclamantei, acesta să fie obligat la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești ce fac obiectul cauzei.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu este ordonator principal de credite pentru reclamantă, iar elaborarea proiectelor legilor bugetare și de rectificare bugetară, cu includerea sumelor pretinse, se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite (art.35 al.1 Legea 500/2002). Mai mult, potrivit art.4 alin.1 din Legea 110/2007 pentru modificarea și completarea OG22/2002, ordonatorii principali de credite sunt obligați să dispună toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor necesare.
Ca urmare, solicită respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
La data de 25.06.2008, având în vedere dispozițiile art. II alin.1 și 2 din OUG75/2008, cauza a fost trimisă spre soluționare Curții de APEL IAȘI, fiind înregistrată sub nr. -.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, Curtea de Apel a reținut că acestea nu sunt întemeiate.
Accesul liber la justiție este garantat atât prin Constituția României, cât și prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România; ca atare, excepția inadmisibilității va fi respinsă.
Potrivit art.49 din Legea 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Mai mult, conform prevederilor HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Ca atare, prima instanta a retinut ca nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, excepția invocată de acesta fiind respinsă.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel a constatat că acțiunea reclamantei este fondată.
Astfel, prin Decizia nr.21/10.03.2008 dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001".
Decizia este obligatorie pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
S-a reținut, în esență, că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea 50/1996 republicată să se producă și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acesteaau produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune cănici în prezentdispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece prin prevederile din OG83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991 (art.108 alin.3 în forma republicată a Constituției României).
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 se cuvinși în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Reclamanta -, în perioada 01.01.2007-01.12.2007 a avut calitatea de grefier la Curtea de APEL IAȘI, în perioada 01.12.2007-01.06.2008 a avut calitatea de grefier la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, iar din 01.06.2008 a revenit pe funcția de grefier la Curtea de APEL IAȘI.
Ca urmare, în considerarea Deciziei nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții, obligând Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași să plătească acesteia - în raport cu perioadele de activitate la aceste instituții - sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.02.2007 și în continuare, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, pentru o justă și integrală despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art.1084 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 19 și 49 din Legea 500/2002, art.1 din OUG22/2002, precum și în temeiul HG nr.83/2005 și Legii nr.304/2004, Ministerul Economiei și Finanțelor fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Pe cale de consecință, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției si Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE arată că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Motivează recurentul că răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în prezenta cauză. De asemenea, pentru conturarea calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, reclamată de petenta în prezenta cauză, arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite în prezenta acțiune este Ministerul Justiției, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plăților pretinse.
Consideră că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
În speță, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Economiei și Finanțelor, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă
MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR a invocat in recursul său că instanta de fond a depasit atributiile puterii judecatoresti, acordand un drept pe care legiuitorul a inteles sa nu il mai acorde, abrogand Legea 50/1996 prin OG8/2007.
A mai invocat recurentul ca art.47 din Legea 50/1996 ce prevedea sporul de 50% a fost abrogat prin art.42 din OG83/2000 iar prin Decizia 21 / 2008 Inalta C de Casatie si Justitie s-a referit la acordarea sporului doar pana la data de 01.02.2007, data cand a intrat in vigoare OG8/2007.Acest ultim act normativ a abrogat prin art.30 dispozitiile referitoare la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a invocat inadmisibilitatea actiunii in raport de Decizia nr.821/2008 a Curtii Constitutionale, ce a constatat ca disp.art.2 al.1 si al. 11 si art. 27 din OG 137/2000 sunt neconstitutionale. Pe fondul cererii, s-a sustinut ca la data de 01.02.2007 a intrat in vigoare OG8/2007. Acest act normativ a abrogat, prin art.30, dispozitiile referitoare la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica iar drepturile cu acest titlu nu mai pot fi acordate. S-a criticat totodata si obligarea sa la plata actualizata a sumelor catre reclamanta.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate si dispozitiile legale incidente, Curtea constata că recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR si MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE sunt nefondate iar recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE este tardiv introdus.
Astfel, în privința criticilor formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată ca potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat să plătească drepturi bănești ce fac obiectul acțiunii, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
Cu privire la motivele de recurs invocate de paratul Ministerul Justitiei se constata urmatoarele:
În speță, reclamanta personal auxiliar de specialitate (grefier) la Curtea de APEL IAȘI și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevedeau că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din indemnizația, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a reținut în motivarea deciziei că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 (art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin considerentele acestei decizii, s-a mai reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acesteaau produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că "dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996se cuvin și în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Daca Inalta C de Casatie si Justitie ar fi considerat ca sporul de 50% trebuie acordat doar pana la data intrarii in vigoare a OG8/2007 ar fi aratat expres aceasta imprejurare in continutul deciziei, decizie ce a fost pronuntata la data de 10.03.2008, si nu ar fi retinut ca dispozitiile art.47 din Legea 50/1996 nu si-au incetat aplicabilitatea.
In ceea ce priveste recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta este tardiv. Sentinta recurata a fost comunicata recurentului la data de 29.10.2008 (fila 43 dosar fond).Ca atare, termenul legal de 10 zile prevazut pentru exercitarea recursului se implinea la data de 10.11.2008. Cum cererea a fost introdusa la data de 13.11.2008 (fila 9 dosar ICCJ), Curtea va constata tardivitatea si va respinge recursul pe aceasta exceptie.
de cele retinute, in baza disp.art.312 pr.civ, văzând ca nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.4 si 9 si 304 ind.1 pr.civ. se vor respinge recursurile si se va menține sentința ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de paratul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si ca nefondate recursurile declarate de paratii Ministerul Economiei și Finanțelor si Ministerul Justitiei impotrive sent.civ.nr.41 din 30.09.2008 a Curtii de Apel I, sentinta pe care mentine.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
29.06.2009-2 ex.-
Curtea de Apel I:;
.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
