Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 666/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 666
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursurile declarate de MINISTERUL APĂRĂRII, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIA PARCHETELOR MILITARE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN.. A. PU-ȘI împotriva sentinței civile nr. 126 din 25 XI 2008 Curții de APEL IAȘI, intimați fiind:-, G, G, și .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată;- recurenții Ministerul Apărării Naționale și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ- Secția Parchetelor Militare, au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise solicitând judecata în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursurilor potrivit căruia sunt trei recursuri declarate în termen și motivate.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.126din 25.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI au fost respinse excepțiile necompetenței materiale și a inadmisibilității invocate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, precum și excepția a inadmisibilității invocată de Ministerul Apărării și excepția lipsei calității procesual pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, G, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, Ministerul Apărării și Ministerul Economiei și Finanțelor și au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, Ministerul Apărării la plata actualizată în favoarea reclamanților a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare psihică în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.02.2007 - 25.11.2008 și pe viitor, până la reglementarea legală a acestui spor.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice formulată de Ministerul Apărării.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamanții, G, G, -, au chemat în judecată pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, Ministerul Apărării și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea primilor pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.02.2007 până la data rămânerii irevocabile a hotărârii și pentru viitor, cu obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, G, G, au calitatea de procurori militari în cadrul Parchetului Militar Iași, iar, -, au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul aceluiași parchet.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar a fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care, în art. 47, stabilea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text a fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2002, contrar prevederilor Legii 24/2000 și a art.114 al.1 din Constituția României.
Prin decizia nr. 21 Înaltei Curți de Casație și Justiție B pronunțată în data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României, s-a constatat îndreptățirea lor în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul bază brut lunar, respectiv indemnizația brută lunară, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Această decizie are caracter de obligativitate pentru instanțele de judecată.
Invocă reclamanții dispozițiile art.41 al.2 și art.53 din Constituția României și art.155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit. d din Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție invocat excepția necompetenței materiale a instanței, în raport de dispozițiile art. I din OG 75/2008, dar și excepția inadmisibilității acțiunii pe motivul că instanța nu poate dispune plata și în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru că adaugă la legea specială de salarizare a magistraților.
Pe fond pârâtul invocat că prin decizia nr. 21 Înaltei Curți de Casație și Justiție B pronunțată în data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României, s-a constatat îndreptățirea lor în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul bază brut lunar, respectiv indemnizația brută lunară, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizie ce are caracter de obligativitate pentru instanțele de judecată, potrivit art. 329 al.3 pr.civ.
Pârâtul Ministerul Apărării prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere care vizează acordarea dreptului pretins pentru viitor,susținând că instanța s-ar substitui puterii legislative dacă ar acorda sporul și pe viitor.
Pe fond pârâtul a invocat faptul decizia nr. 21 Înaltei Curți de Casație și Justiție după adoptarea OG27/2006 trebuie interpretată ca producând efecte doar până la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
A mai arătat pârâtul că, în calitate de ordonator principal de credite, a cuprins în elaborarea bugetelor de stat pe anul 2008 toate drepturile de care beneficiază toate categoriile de personal,astfel că nu se află în culpă procesuală, deoarece nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale care nu se regăsesc în dispozițiile ce reglementează salarizarea categoriei profesionale din care fac parte reclamanții.
Pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, în temeiul art.60-63 Cod proc.civ. solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii reclamantei, acesta să fie obligat la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești ce fac obiectul cauzei.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesual-pasive, arătând că nu este ordonator principal de credite pentru reclamantă, iar elaborarea proiectelor legilor bugetare și de rectificare bugetară, cu includerea sumelor pretinse, se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite (art.35 al.1 Legea 500/2002). Mai mult, potrivit art.4 alin.1 din Legea 110/2007 pentru modificarea și completarea OG22/2002, ordonatorii principali de credite sunt obligați să dispună toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor necesare.
Ca urmare, a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
La data de 09.07.2008, având în vedere dispozițiile art. II alin.1 și 2 din OUG75/2008, cauza a fost trimisă spre soluționare Curții de APEL IAȘI, fiind înregistrată sub nr-.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, Curtea de Apel ca instanță de prim, a reținut că acestea nu sunt întemeiate.
Tribunalul Iași, inițial investit, făcând aplicarea dispozițiile art. II alin.1 și 2 din OUG75/2008, a trimis cauza spre soluționare Curții de APEL IAȘI, astfel că excepția necomptenței materiale este nefondată.
Reținând că accesul liber la justiție este garantat atât prin Constituția României, cât și prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România; instanța a respins și excepția inadmisibilității,ca nefondată.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor,instanța de fond a reținut că și aceasta este nefondată,întrucât potrivit art.49 din Legea 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Mai mult, conform prevederilor HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Ca atare, nu se poate susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, excepția invocată de acesta urmând a fi respinsă.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel a constatat că acțiunea reclamanților este fondată.
Astfel, prin Decizia nr.21/10.03.2008 dată în interesul legii, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001".
Decizia este obligatorie pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
S-a reținut, în esență, că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea 50/1996 republicată să se producă și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acesteaau produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune cănici în prezentdispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece prin prevederile din OG83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991 (art.108 alin.3 în forma republicată a Constituției României).
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 se cuvinși în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege. În acest context, inadmisibilitatea acordării pe viitor a sporului, invocată de Ministerul Apărării se vădește a fi nefondată.
Ca urmare, în considerarea Deciziei nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanți obligând pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, Ministerul Apărării să plătească acestora - în raport cu perioadele de activitate la aceste instituții - sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.02.2007 și în continuare, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, pentru o justă și integrală despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art.1084 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 19 și 49 din Legea 500/2002, art.1 din OUG22/2002, precum și în temeiul HG nr.83/2005 și Legii nr.304/2004, Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Pe cale de consecință,a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât Ministerul Apărării,cât și MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție -Secția Parchetelor Militare, și Ministerul Economiei și Finanțelor,criticând-o ca netemeinică și nelegală.
1. Motivează Ministerul Apărării, în nume propriu și pentru Direcția Instanțelor Militare că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pc.9 pr.civ. Tribunalul a interpretat greșit decizia nr.XXI/2008 a, în sensul că sintagma " și după intrarea în vigoare a OG83/2000", trebuie înțeleasă numai până la apariția normei ce abrogă dispozițiile legii 50/1996, respectiv OG8/2007.
2.Prin recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție- Secția Parchetelor Militare, se susține că în mod greșit a fost chemat în judecată în calitate de pârât,în condițiile în care are doar calitatea de ordonator terțiar de credite,ordonatorul principal fiind Ministerul Apărării.
Recurentul consideră că în mod greșit a fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii invocate în fața primei instanțe,ignorându-se faptul că accesul la justiție nu reprezintă soluționarea cauzei în sensul dorit de reclamanți.
Motivează recurentul că pentru a avea deschis accesul la justiție,dreptul pretins trebuie să fie recunoscut de lege,iar sancțiunea nerespectării lui deschide calea acțiunii în justiție.Cum însă în cauză dreptul pretins de către reclamanți nu este recunoscut de lege,nici acțiunea acestora nu este admisibilă.
Mai invocă recurentul că atâta timp cât prin Decizia 821 din 3.07.2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de necontituționalitate a dispozițiilor art.2,alin.1și 11,precum și a disp.art.27 din OG137/2000,instanța nu mai putea să rețină și să constate existența vreunei discriminări,acordarea acestor drepturi reprezentând o ingerință gravă a instanței judecătorești în atribuțiile puterii legislative și executive și deci o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
3. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe care pretinde că ar fi invocat-o și prin întâmpinare, deși nu a formulat întâmpinare. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamantă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, recurentul mai susține că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să îl oblige ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
Nu au fost administrate probe noi. Intimații au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului in raport de criticile formulate si dispozițiile legale incidente, Curtea constată recursurile nefondate.
1. În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Apărării, în nume propriu și pentru Direcția Instanțelor Militare se rețin următoarele:
În speță, reclamanții, personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Militar Iași și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevedeau că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din indemnizația, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată în interesul legii de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a reținut în motivarea deciziei că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 (art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin considerentele acestei decizii, s-a mai reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acesteaau produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție că "dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996se cuvin și în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Dacă ÎNALTA CURTE de Casație si Justitie ar fi considerat ca sporul de 50% trebuie acordat doar pana la data intrării in vigoare a OG8/2007 ar fi arătat expres aceasta împrejurare în conținutul deciziei, decizie ce a fost pronunțată la data de 10.03.2008, și nu ar fi reținut că dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea.
2. Și recursul Ministerului Public -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție-Secția Parchetelor Militare este nefondat și va fi respins ca atare.
Curtea reține în acest sens că atâta timp cât prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată în interesul legii de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001,toate susținerile recurentului referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, sau la ingerința acesteia în activitatea legislativului sau a executivului,sunt lipsite de fundament,știut fiind faptul că potrivit disp. art.329 alin3 teza finală, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
3. În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice se rețin următoarele:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamantă, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamantă, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de reclamantă nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
Față de cele reținute, in baza disp.art.312 pr.civ, văzând ca nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.4 si 9.pr.civ. se vor respinge ca nefondate recursurile si se va menține sentința recurată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Apărării, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței nr.126 din 25.11.2008 a Curții de APEL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Pt. judecător aflat în
semnează președintele instanței
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Curtea de APEL IAȘI:
-
-
13.VII.2009.-
2 ex.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Carmen Bancu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
