Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 704/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale personalului din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 704
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în sectorul 5 al municipiului B,- și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 53 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurenților Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și reclamanții, -, -,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată, față de împrejurarea că recurenții au solicitat judecarea în lipsă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava la data de 2 octombrie 2008, înregistrată sub nr-, reclamanții, au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Suceava, prin reprezentanți legali, la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 17 aprilie 2008 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, precum și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și că prin sentința civilă nr. 787 din 17 aprilie 2008 Tribunalului Suceavaa fost admisă acțiunea privind acordarea sporului de stres (risc și solicitare neuropsihică), începând cu data de 1.02.2007 și până la data pronunțării hotărârii, respectiv 17 aprilie 2008.
Prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 cu modificările și completările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut că, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar" și că ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006, prin faptul că acest act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002.
La stabilirea acestui drept, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință ce rezidă în condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții care sunt caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată, reclamanții au arătat că potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta", or, prin art. 1 pct. Q din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată". Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, republicată "modificarea, completarea și abrogarea" constituie evenimente legislative distincte.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 și având în vedere că în februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv nr.OG 8/2007, pretențiile reclamanților sunt nefondate. Pârâtul a mai susținut că prin art. 30 din nr.OG 8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/19996, astfel că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, prin întâmpinare, invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că, în speță, ordonator principal de credite este Ministerul Justiției, iar ordonator secundar de credite este Tribunalul Suceava, încât doar aceștia au obligația de a stabili cheltuielile de personal care vor fi cuprinse în legea bugetară.
După administrarea probelor, Curtea de Apel Suceava, prin sentința nr. 53 din 4 decembrie 2009 a respins excepția invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca nefondată și, admițând acțiunea, a obligat pârâții să plătească reclamanților sporul solicitat cu începere de la data de 17 aprilie 2008 și în continuare, sumele stabilite urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății. Totodată, pârâtul Tribunalul Suceavaa fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pretențiile reclamanților își au temeiul în dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin nr.OG 83/2000, art. 1 pct. 42, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 aceste dispoziții au fost abrogate cu încălcarea legii de abilitare a guvernului de a emite ordonanțe, nr. 125/2000, dar și a dispozițiilor de tehnică legislativă, astfel cum au fost stabilite prin Legea nr. 24/2000.
Înlăturarea acestui drept contravine dispozițiilor art. 53 din Constituție și art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata acestor drepturi și pe viitor, prima instanță a reținut că, deși vizează plata unei creanțe viitoare, aceasta este susceptibilă de evaluare.
Practica instanței supreme a statuat că " prejudiciul viitor este de asemenea supus reparării, dacă există siguranța producerii sale, precum și elemente îndestulătoare pentru a-i determina întinderea. "
În ce privește efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, instanța a reținut prevederile Decretului nr. 92/1976, potrivit cărora se înscriu salariile și sporurile realizate de angajat pe toate perioada activității sale.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S și Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor, Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, reiterând argumentele expuse la prima instanță.
Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat soluția pronunțată pe decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât aceasta a analizat, în limitele sesizării, interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 în raport cu prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000. Prin nr.OG 8 din 24 ianuarie 2007 a fost abrogată integral Legea nr. 50/1996, astfel că pretențiile reclamanților pentru perioada ulterioară datei de 1 februarie 2007 sunt nefondate.
Dosarul cauzei a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr-, din 4 februarie 2009.
Urmare a constatării neconstituționalității dispozițiilor art. I și II din nr.OUG 75/2008 prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale, cauza a fost remisă acestei instanțe spre competentă soluționare, fiind reînregistrată sub nr-.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de pârâți care, în drept, se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată neîntemeiate recursurile.
Astfel, în ce privește critica privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea reține că prima instanță a interpretat și aplicat în mod just dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2007 și ale art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG208/2005.
Rațiunea chemării în judecată a acestui pârât este aceea de a asigura opozabilitatea hotărârii pronunțate, în scopul punerii sale în executare.
În lipsa rectificărilor de buget cu sumele necesare alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției și Libertăților, acesta ar fi în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin hotărâre. Or, în lipsa unei astfel de mențiuni în dispozitivul hotărârii, aceasta ar fi,practic, lipsită de putere executorie, iar demersul reclamanților, deși câștigat, imposibil de realizat.
Contrat susținerilor recurentului Ministerul Justiției și Libertăților, prin decizia nr. 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, s-a statuat că "au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice", astfel că "nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
În raport și de dispozițiile art. 329 Cod procedură civilă, potrivit cărora deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești, în mod corect instanța de fond a reținut în considerentele soluției pronunțate efectele acestei decizii.
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt date în cauză motivele invocate de pârâți și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în sectorul 5 al municipiului B,- și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 53 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond:;
Asistenți judiciari:;
Tehnored. Sb.
Ex.2/4.06.2009
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Timofte Cristina, Dumitraș Daniela
