Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 710/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale personalului din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 710
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în sectorul 5 al municipiului B,- și Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 544 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava -Secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurenților Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, a pârât-intimaților Tribunalul Suceava și Tribunalul Bacău precum și reclamanții intimați:, --, -cu -, -, -, -- și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată, față de împrejurarea că recurenții au solicitat judecarea în lipsă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 21 februarie 2008, înregistrată sub nr-, reclamanții, -, -cu, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Tribunalul Bacău și Ministerul Finanțelor Publice obligarea pârâților la plata sporului de vechime în muncă datorat pentru perioada noiembrie 2000 - iunie 2003, actualizat în funcție de indicele de inflație la data plății și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale pretinse.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin nr.OG 83/2000, pentru
modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, s-a prevăzut că sporul de vechime nu li se acordă magistraților, prin completarea adusă art. 33 alin. 3. Prin această dispoziție a fost creată o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, fiind încălcate atât dispozițiile constituționale, cât și dispozițiile Codului muncii și ale nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. În Strategia de reformă a sistemului judiciar și în Planul de acțiune aprobat prin nr. HG 232/2005 s-au inclus măsuri pentru eliminarea discriminărilor salariale în domeniul salarizării magistraților.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea acțiunii ca fiind prescrisă. A arătat că pretențiile reclamanților se impun a fi examinate și admise numai pentru perioada de 3 ani - durata termenului de prescripție - anterioară introducerii acțiunii. Dreptul la acțiunea având ca obiect plata drepturilor salariale restante este supus termenului de 3 ani aplicabil în materia conflictelor de muncă, reglementat de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin ca invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. A arătat că obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuieli de personal și de acordare a drepturilor bă] cuvenite revine ordonatorilor de credite - Ministerul Justiției - ordonator principal de credite, precum și celorlalți ordonatori secundari - Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava. Pe fond, pârâtul a solicitat respingea acțiunii ca nefondată.
Ceilalți pârâții nu au formulat întâmpinare.
După administrarea probelor, Tribunalul prin sentința nr. 544 din 24 martie 2008 a respins excepțiile invocate de pârâți și, admițând acțiunea, a obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor salariale solicitate, actualizate în funcție de indicele de inflație de la data plății. Totodată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea că pentru vechimea în muncă personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, spor de vechime care se plătește cu începere de la data de întâi lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă.
Prin OG83/2000, art. 1 pct. 32 s-a introdus aliniatul 3 care dispunea că prevederile art. 33 alin. 1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților.
Prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Termenul de prescripția de 3 ani, prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii, se impune a fi calculat de la data pronunțării acestei decizii, întrucât odată cu soluționarea recursului în interesul legii s-a creat reclamanților posibilitatea reală de a se adresa instanței pentru realizarea dreptului pretins. Anterior deciziei un astfel de demers ar fi fost inutil, câtă vreme prin art. 33 alin. 3 din OG nr. 83/2000 s- prevăzut în mod expres că sporul de vechime nu se acordă magistraților.
Conform art. 7 din nr.HG 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acesta este ordonator principal de credite, iar potrivit Legii nr. 500/2002 și nr.HG 208/2005 Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.
Rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectului ordonatorilor de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. În aceeași idee, art. 1 din OG22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și Ministerul Justiției și Libertăților, prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor, Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, reiterând apărările de la prima instanță, privind specificul raportului juridic de dreptul muncii, dedus judecății. De asemenea, pârâtul a criticat soluția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de Ministerul Justiției și Libertăților, cât și soluția dată fondului pricinii în ce îl privește, arătând că potrivit dispozițiilor legale responsabilitatea asigurării sumelor necesare efectuării plăților în astfel de cazuri revine ordonatorului principal de credite care, în acest caz, este Ministerul Justiției.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
La rândul său, Ministerul Justiției a criticat soluția de respingere a excepției prescripției dreptului reclamanților la acțiune, reiterând argumentele de la prima instanță. A arătat că termenul de prescripție curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință despre săvârșirea ei, acesta fiind data intrării în vigoare OG Nr. 83/2000; că decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate constitui act de recunoaștere a dreptului, în sensul art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958; că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 raportate la art. 312 alin. 3 teza finală din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de pârâți, în raport de probatoriul administrat, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată neîntemeiate recursurile.
Astfel, în ce privește critica privind dispoziția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea reține că acesta a fost dată de prima instanță pe baza unei juste interpretări a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 și ale art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005.
Rațiunea chemării în judecată a acestui pârât este aceea de asigura opozabilitatea hotărârii pronunțate, în scopul punerii sale în executare. În lipsa aprobării rectificărilor de buget cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și finanțelor, cel dintâi ar fi în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin hotărâre.
Or, în lipsa unei astfel de mențiuni în dispozitivul hotărârii, acesta ar fi, practic, lipsită de putere executorie, iar demersul reclamanților, deși câștigat, imposibil de realizat.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că sporul de vechime, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program de lucru normal a fost stabilit prin dispozițiile art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1996. Ulterior, prin nr.OG 83/2000, s-a prevăzut că dispozițiile art. 33 alin. 1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților.
Prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s- statuat că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii și ceilalți magistrați beneficiază și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
În considerentele deciziei, instanța supremă reținut că interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziții legale, impune menținerea aplicabilității prevederii ce a acordat dreptul la sporul de vechime în muncă și pentru magistrați, iar nu doar pentru personalul auxiliar de specialitate; că dispozițiile nr.OG 83/2000, nr.OUG 177/2002 și nr. 27/2006 și ale Legii nr. 303/2004, invocate în argumentarea punctului de vedere potrivit căruia, pentru categoriile profesionale menționate nu ar mai fi existat temei legal să li se acorde dreptul la sporul de vechime în muncă după intrarea în vigoare OG nr. 83/2000, sunt lipsite de justificare, atâta timp cât dreptul respectiv, nefiind înlăturat printr- dispoziție expresă, a continuat să existe.
, deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii doar pentru viitor, neavând efect asupra hotărârilor judecătorești examinate.
În raport de dezlegarea dată problemei de drept și de caracterul său obligatoriu, conform dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, în mod just prima instanță a apreciat că prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s- creat categoriilor profesionale vizate posibilitatea reală de a acționa pentru realizarea dreptului pretins.
În condițiile în care, printr-o dispoziție legală, s-a prevăzut expres că prevederile privind plata sporului de vechime în muncă nu li se aplică și magistraților, acestora nu li se poate imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa, de natură a atrage efectul sancționator al prescripției extinctive.
Față de cele ce preced, Curtea, constatând că nu sunt date motivele invocate de pârâți și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în sectorul 5 al municipiului B,- și Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 544 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava -Secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud. fond:;
Asistenți judiciari:;
Tehnored. Sb.
Ex. 2/11.06.2009
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Timofte Cristina, Dumitraș Daniela
