Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 723/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 723
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr.278 din 5.03.2009 (dosar nr-), intimați fiind Școala cu cls.I-VIII, Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin serviciul registratură s-a depus un memoriu la dosar de către intimatul Primarul Comunei. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și nemotivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă și că recurenta a fost citată cu mențiunea de a răspunde la excepția invocată din oficiu de instanță, rămâne în pronunțare pe excepția nulității recursului.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamanta a chemat în judecată pârâții Școala cu clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar V, Consiliul local al com., precum si Primarul com. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați să îi acorde contravaloarea tichetelor de masă ce i se cuveneau potrivit prevederilor Legii nr. 142 din 1998, în perioada 13.01.2006-16.08.2007, perioadă în care a avut calitatea de cadru didactic în cadrul Școlii cu clasele I-VIII, sume actualizate în funcție de data plății.
În motivare, reclamanta a susținut că a fost cadru didactic în cadrul Școlii cu clasele I-VIII în perioada 13.01.2006- 16.08.2007.
În această calitate, fiind salariată în cadrul sectorului bugetar, în temeiul prevederilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, i se cuvine a-i fi acordată alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă. În plus, dreptul invocat îi este statuat si de prevederile art. 41 din Constituție, potrivit căruia se garantează dreptul la protecția socială a muncii.
Reclamanta a apreciat că prin acordarea tichetelor de masă doar anumitor categorii de bugetari s-ar crea o discriminare din punctual de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar, contrar prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1 din Legea nr. 142/1998, si art. 41 din Constituție, Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, Legea nr. 53 din 2003.
Pârâtul Primarul com. a învederat faptul că în bugetul local pentru anii 2006 si 2007 nu au fost alocate fonduri pentru acordarea tichetelor de masă, astfel încât în acești ani nu au acordate tichete de masă salariaților plătiți din bugetul local.
Prin sentința civilă nr. 278 din 5 martie 2009, Tribunalul Vasluia respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII, jud. V, Consiliul Local al comunei, județul V și Instituția Primarului comunei, jud.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pretențiile reclamantei, constând în plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 13.01.2006- 16.08.2007, sunt neîntemeiate.
Reclamanta a avut calitatea de cadru didactic în cadrul pârâtei Scoala cu clasele I-VIII în perioada 13.01.2006- 16.08.2007, perioadă pentru care solicită a-i fi acordată contravaloarea tichetelor de masă.
Prin Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, s-a creat cadrul legislativ al unui sistem de protecție socială pentru salariații încadrați în baza unui contract individual de muncă, care permite acordarea de către angajator, salariaților proprii din societăți comerciale, regii autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul altor persoane juridice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, a unei alocații individuale de hrană gratuite, sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de către angajator.
Tichetele de masă pot fi utilizate numai de salariați, doar pentru achitarea mesei sau pentru achiziționarea de produse alimentare.
În conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, " Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice, care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de costuri de angajator.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Din analiza acestei norme legale, cu un evident caracter dispozitiv, iar nu imperativ, s-a constatat că acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație legală pentru angajator, deci un drept câștigat pentru angajați, ci doar facultate a angajatorului, iar punerea în aplicare conduce la efectuarea unei plăți voluntare.
Mai mult decât atât, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.
Legea nr.142/1998 nu instituie o egalitate de tratament juridic în acordarea de tichete de masă pentru toți salariații ci, angajatorii, împreună cu partenerii de dialog social (organizațiile sindicale legal constituite sau reprezentanții salariaților) au posibilitatea să stabilească prin contractele colective de muncă, clauze privind acordarea alocației individuale de hrană.
Conform prevederilor art.2 din Normele de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.5/1999, aceste clauze trebuie să prevadă, atât numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetului de masă, în limita celei prevăzută de lege și, ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorilor, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie tichete de masă salariaților, cât și criterii de selecție privind stabilirea salariaților care primesc tichete de masă.
În raport de aceste reglementări, se observă că acordarea tichetelor de masă presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții: clauzele privind acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă să fie stabilite prin contracte colective de muncă și să existe surse de finanțare pentru aceste cheltuieli.
Astfel, în anul 2006 salarizarea cadrelor didactice a fost realizată potrivit prevederilor OG nr.4/2006, în anul 2006, iar în anul 2007 salarizarea cadrelor didactice s-a realizat prin prevederile OG nr. 11/2007 privind cheltuielile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit prevederilor Legii nr. 128/1997.
În mod constant, de la momentul intrării în vigoare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prin dispozițiile legilor bugetare anuale, legiuitorul a promovat o politică de austeritate bugetară, interzicând instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, de a aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă în bugetele proprii.
În acest sens, au fost indicate dispozițiile art.49 alin.3 din Legea nr.743/2001 privind bugetul de stat pe anul 2002, art.39 alin.4 din Legea nr.631/2002 privind bugetul de stat pe anul 2003, art.46 alin.4 din Legea nr.507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, art.40 din Legea nr.511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, precum și art.24 din Legea nr.379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006.
Prin Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 nu se mai prevede o atare interdicție, însă, față de prevederile art.1 din Legea nr.142/1998, rezultă fără echivoc faptul că acordarea tichetelor de masă salariaților este o facultate, și nu o obligație a angajatorului.
În aplicarea prevederilor legale mai sus arătate, tocmai pentru respectarea acestora, în bugetul local al com. aferent anilor 2006 si 2007 nu au fost prevăzute fonduri pentru acordarea tichetelor de masă salariaților ale căror cheltuieli de personal sunt suportate din bugetul local.
De altfel, nici contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005- 2006, respectiv pentru ani 2007-2010, în cuprinsul art. 41 al. 2, respectiv art.42 alin.2 lit.b) nu stabilește obligația acordării tichetelor de masă, ci arată că aceste beneficii suplimentare se acordă conform prevederilor legale și înțelegerii părților.
Ori, conform prevederilor legale enumerate mai sus, cadrelor didactice în anii 2006 si 2007 nu li se pot acorda tichete de masă.
În ceea ce privește eventuala încălcare a prevederilor 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin crearea unei discriminări în exercitarea dreptului la protecție socială în condițiile acordării de tichete de masă către anumite categorii de bugetari, instanța a reținut faptul că această critică este neîntemeiată raportat la împrejurarea că nici unei alte categorii de salariați bugetari, ale căror cheltuieli de personal sunt suportate din bugetul de stat sau din bugetele locale, în perioada în discuție, nu i-a fost recunoscut dreptul la beneficiul acordării tichetelor de masă, nefiind creată, astfel, nici o discriminare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta. În cererea de recurs se menționează că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat.
S-a invocat din oficiu excepția nulității recursului.
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 303 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. 2 al aceluiași articol prevede că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
a declarat recurs la data de 30 aprilie 2000, iar sentința civilă nr. 278 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost comunicată recurentei la data de 24 aprilie 2009. De la această dată se calculează termenul de 10 zile, înăuntrul căruia recurenta avea obligația să depună motivele de recurs, termen care a expirat la data de 5 mai 2009.
Cum recurenta nu a depus motivele de recurs nici până la data de 16 iunie 2009, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod proc. civilă, în condițiile în care nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică, se va constata nul recursul declarat de și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 278/05.03.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored./
2 ex.
09.07.2009
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
