Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 783/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 783
Ședința publică din data de 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol judecare recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, împotriva sentinței nr. 332 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat consilier judici pentru recurenta Direcție Generală a Finanțelor Publice B, lipsă fiind reprezentantul recurentului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, reprezentanții pârâților intimați Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, precum și reclamanții intimați:, -, C-, -, G, -, -, Gh., -, G, -, -, -, -, -, R, - -, G, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
consilier juridic pentru recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împuternicită a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B, reiterând motivele precizate în scris, a solicitat admiterea recursului în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și pe fond, respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
După închiderea dezbaterilor s-a prezentat consilier juridic pentru recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, a depus la dosar delegație și a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr-, reclamanții, -, -, -,C, -, -, G, -, -,., -, G, -, -, R, - -, G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, astfel:
- pentru perioada 1 octombrie 2004 -31 decembrie 2004, la valoarea de referință sectorială de 250 lei, conform OUG123/2003;
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 -31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006-31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006- 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007- 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007- 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială utilizată la calculul salariilor pentru perioadele de mai sus.
Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
In fapt, reclamanții au arătat că în perioada 1.10.2004 - 31.12.2007 au avut calitatea de magistrați procurori, personal auxiliar de specialitate și personal conex la unitățile de parchet de pe raza județului
De asemenea, că pretențiile de stabilire a salariilor pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică au fost prevăzute de lege și au fost recunoscute pentru perioade anterioare celei arătate în acțiune prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv sentința nr. 500/2002 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă prin decizia nr. 1332 /2003 a Curții de Apel Iași și sentința nr. 4/2003 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă prin decizia nr. 1267/R/2003 a Curții de Apel Galați.
Totodată, au precizat că atât dispozițiile art. 1 alin.l din OG 134/1999
cât și cele ale art.1din OG nr. 83/2000și art. 2 alin.l din OUG nr. 177
/2002 au stabilit în mod expres că "indemnizațiile pentru magistrați se
stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru
funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților
legislativă și executivă".
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
In apărare, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a instanței apreciind că, întrucât reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe OG nr. 137/2000, competența de soluționare a cauzei revine instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Botoșani, cu plata taxei judiciare de timbru aferentă.
Cu privire la fondul pretențiilor deduse judecății, pârâtul a arătat că pentru perioada 1 octombrie 2004 -31 decembrie 2004, când salarizarea magistraților și a altor categorii din personalul justiției era reglementată de OUG nr. 177/2002, indemnizațiile acestora au fost calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică de 833.754 lei la care s-au aplicat majorările expres prevăzute de această ordonanță și de art. 3 alin. 1 lit. e) din OUG nr. 123/2003, respectiv cu 6 % în luna ianuarie 2004 față de nivelul din 31.12.2003 și cu 6 % în luna octombrie 2004 față de nivelul din 30 septembrie 2004.
Pentru perioada 1.01.2005-30.09.2005 și respectiv 1.10.2005-31.12.2005, valoarea de referință sectorială pentru salariile magistraților s-a majorat progresiv în conformitate cu art. 1 din OUG nr. 23/2005, respectiv " .începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8 % față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei". Conform alin. 2 al aceluiași articol " pentru perioada ianuarie - septembrie 2005, creșterea valorii de referință sectorială este de 45 % din diferența calculată între valoarea de referință sectorială prevăzută de alin. 1".
Cu privire la aceeași perioadă, pârâtul a arătat că OUG nr. 9/2005 pentru modificarea OUG nr. 45/2003 privind finanțele publice locale nu face nici o referire la majorarea valorii de referință sectorială utilizată la calcularea salariilor magistraților.
De la data de 1 aprilie 2006 intrat în vigoare OUG nr. 27/2006 care stabilește valoarea de referință sectorială pentru magistrați la 257 lei, această valoare rămânând nemodificată și după edictarea OUG nr. 100/2007.
Pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor, solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, chematul în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare
bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
În motivarea acestei cereri, pârâtul a arătat că potrivit HG nr. 736/2003 și art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, activitatea instanțelor și a parchetului este finanțată de la bugetul de stat. Or, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice este cel care coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Astfel, rolul Ministerul Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului se stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și de proiectele de rectificare ale acestor bugete.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare la acțiunea reclamanților prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că această instituție nu poate fi citată în calitate de pârât ci de expert în domeniul nediscriminării, conform competențelor ce i-au fost acordate prin OG nr. 137/2000.
Prin sentința civilă nr. 332 din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani - Secția civilă în soluționarea cauzei, excepție invocată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție B precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
De asemenea, a fost admisă în parte, acțiunea formulată de reclamanți au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de:
- 264,7 lei noi pentru perioada 1.01.2005 - 30.09.2005,
- 297,4 lei noi pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006;
- 312,3 lei noi pentru 1.02.2006 - 31.08.2006;
- 331 lei noi pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006;
- 347,67 lei noi pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007;
- 354,62 lei noi pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007;
- 393,62 lei noi pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate efectiv salariile în perioadele indicate.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea diferențelor salariale pentru perioada 1.10.2004 - 31.12.2004 iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Baf ost obligat să pună la dispoziția Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B sumele necesare efectuării plăților și a fost respinsă ca nefondată, cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
- valoarea de referință universală;
- indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
- valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 "pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62= 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Drept urmare, OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, a prevăzut în mod corect în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
în baza art. 48 din OUG nr. 177/2002 și a art. 3 lit. e din OUG nr. 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. în consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, această valoare de referință sectorială era de 2.380.592 lei egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile OUG nr. 191/2002 și ale art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003.
În mod similar prin majorări succesive valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns pentru același interval de timp la 2.380.592 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că nu justifică în cauză calitate procesuală pasivă.
A arătat recurentul că obligația de stabilire a salariului de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuieli de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorului de credite.
În drept cererea de recurs a fost întreruptă pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Judecătoriei Botoșani.
A mai arătat recurenta că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererilor de recurs, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Public de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitatea de a aloca sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una din cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executivă.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. urmează ca instanța să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În conformitate cu dispozițiile art. 67 și 68 din Legea nr. 168/1999 prezentul litigiu este un conflict de muncă astfel încât, în conformitate cu art. 2 lit.c pr.cvi. competența de soluționare aparține tribunalului.
Prin art. 50 din OUG 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților au fost abrogate dispozițiile art. 11precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilată, potrivit legii, acestora, din Legea 50/1996, precum și orice alte dispoziții contrare.
Art.11din Legea 50/1996 prevedea că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prevederilor prezentei legi.
De asemenea, art. 2 alin. 1 din OUG 177/2002 dispunea că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Prin Legea nr. 347/2003 pentru aprobarea OUG 177/2002 alin. 1 al art. 2 din OUG 177/2002 a fost modificat în sensul că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1.
Prin OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției au fost abrogate OUG 177/2002, prevederile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale magistraților asistenți cuprinse în Legea nr. 56/1996 și dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președintelor de secții și judecătorilor înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinse în Legea 154/1998 precum și orice alte dispoziții contrare (art. 41 din /2006).
Față de aceste considerente reține instanța că dispozițiile legale care prevedeau că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă au fost abrogate.
Art. 74 alin. 2 din Legea 303/2004, privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, prevede că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege, iar salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.
Actul normativ special prin care au fost stabilite drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor este OUG 27/2006 aprobată prin Legea 45/2007.
De asemenea, principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească, în cadrul democrației constituționale, consacrat de Constituția României nu implică o salarizare egală a reprezentanților acestor trei puteri.
Potrivit OUG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronic necontagioasă, infecție, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice (art. 2 alin. 1).
Or, reglementarea în mod diferit a drepturilor salariale pentru diferite categorii socio-profesionale nu reprezintă o formă de discriminare în înțelesul mai sus arătat.
De asemenea art. 60 alin. 1 și 4 din Legea 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, prevăd ca pentru activitatea desfășura, personalul de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege, salarizare care se stabilește prin lege specială.
Actul normativ special prin care au fost stabilite drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este OG nr. 8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007 și nu OUG nr. 27/2006 invocată de reclamanți care reglementează salarizarea și alte drepturi ale membrilor, ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, ale magistraților asistenți de la Înalta curte de Casație și Justiție, ale personalului de specialitate juridică asimilată judecătorilor și procurorilor,l potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și salarizarea și unele drepturi ale asistenților judiciari.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.cvi. și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să admită recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și să modifice în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B, împotriva sentinței nr. 332 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Admite recursul declarat de pârâtul și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința civilă nr. 332 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții:, -, -, -,C, -, -, G, -, -,., -, G, -, -, R, - -, G,.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr. judecător - -
aflat în semnează președintele instanței
Red.
Judec. fond:,
Tehnored.
2 ex, 24.06.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Sas Laura, Andrieș Catrinel
