Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 827/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 827
Ședința publică de la 07 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de Ministerul Apărării, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței civile nr. 483 din 26.03.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, G, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă instanța
constată terminată cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, reclamanții, u G, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare B și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților la plata diferențelor salariale de 5% începând cu 01.01.2007 în raport de luna decembrie 2006; de 2% începând cu 01.04.2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007 - majorări de altfel egale cu cele acordate art. 1, 2, 3 și 4 din OG nr. 10/31.01.2007 tuturor demnitarilor aleși sau numiți, judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorului General al României și adjuncților săi, judecătorilor Curții Constituționale, tuturor funcționarilor publici, tuturor salariaților contractuali, întregului personal auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor din România; obligarea pârâților la plata reactualizată cu rata inflației sumelor de bani începând cu data de 01.02.2007 și până la data plății efective, cu precizarea că pentru reclamantul solicita acordarea drepturilor salariale începând cu data de 01.11.2007; pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, la data de 31 ianuarie 2007, Guvernul României emis un număr de 3 ordonanțe simple prin care dispus acordarea de creșteri salariale începând cu 01.01.2007 pentru toți demnitarii, funcționari publici și salariații contractuali ai statului, cu excepția magistraților judecători de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și procurorilor de pe lângă instanțele aferente.
Prin aceste dispoziții fost stabilită discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, fiind încălcare atât dispozițiile constituționale cât și dispozițiile Codului Muncii și ale OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Potrivit dispozițiilor din Codul Muncii, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Edificatoare în acest sens sunt dispozițiile art. 1 alin.2 din nr.OG 137/2000 în sensul că principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit. "i" se menționează și "dreptul la muncă, la alegerea liberă ocupației, la condițiile de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Excluderea judecătorilor, asistenților judiciari și procurorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel și celor din parchetele aferente acestora, de la acordarea creșterilor salariale față de celelalte categorii de personal din cadrul autorității judecătorești, precum și celorlalte categorii de lucrători, nu poate constitui un scop legitim, fiind încălcat principiul egalității de tratament, caracterul discriminatoriu al dispozițiilor enunțate fiind evident.
În spiritul cererii, art. 16 din Constituția României arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorității publice fără privilegii și fără discriminări, iar prin Decizia nr. 447/15.09.2005, Curtea Constituțională statuat că legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați, singura condiție fiind ca de sporurile și adaosurile respective să beneficieze toți salariații care se află în instituții similare.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție - Secția Parchetelor Militare a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii. S-a arătat că susținerea reclamanților, în sensul că neaplicarea acestor creșteri salariale și pentru salariile magistraților are caracter discriminatoriu, sunt nereale, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin.2 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 (modificată și completată prin Ordonanța de Guvern nr. 77/2003 și aprobată prin Legea nr. 27/2004).
Astfel, acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie discriminare, așa cum aceasta este definită în legea privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
In cauză nu se pune problema discriminării pe vreunul din criteriile arătate, ci - așa după cum susțin reclamanții - este vorba de principiul egalității între cetățeni, materializat prin nerespectarea dreptului la remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin urmare, nu poate fi apreciat ca discriminatoriu faptul că nu s-au acordat măriri salariale magistraților și s-au acordat personalului contractual, în condițiile în care nu poate constitui discriminare nici situația în care această din urmă categorie profesională nu este salarizată în baza coeficienților de multiplicare și valorii de referință sectorială utilizată pentru salarizarea magistraților.
Pârâtul Ministerul Apărării a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Susținerile reclamanților, conform cărora dispozițiile legale, care prevăd indexările salariilor la anumite categorii profesionale pentru anul 2007, sunt discriminatorii, nu sunt în măsură dovedi această discriminare, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 alin.(1) și (2) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea nr. 48/2002, fapt ce ar determina nașterea unei discriminări directe, în sensul prevăzut de dispozițiile incidente în cauză.
Mai mult, reclamanții invocă discriminare față de ei, dar nu dovedesc existența unei Decizii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în ceea ce îi privește, situație în care consideră că nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 27 din nr.OUG 137/2000 pentru promovarea prezentei acțiuni.
De asemenea, legiuitorul are deplina autoritate să stabilească modalitățile și condițiile de acordare acestor indexări salariale pentru toate categoriile de salariați bugetari.
Prin urmare, aceste prevederi legale nu instituie nici privilegii și nici discriminări, întrucât tratamentul juridic diferențiat nu este prevăzut pentru situații egale ci pentru situații juridice diferite, iar principiul egalității în fața legii nu presupune uniformitate.
Textele de acte normative care au în conținutul lor indexările arătate de reclamanți pentru categoriile profesionale enumerate de aceștia nu constituie drepturi discriminatorii atât timp cât ele se aplică în mod uniform persoanelor cărora li se adresează.
Curtea Europeană Drepturilor Omului apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie în sensul art. 14 din Convenție, în situația în care se induc distincții între situații analoage și compatibile, fără ca acestea să se bazeze pe justificare rezonabilă și obiectivă.
Pârâtul Ministerul Apărării a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând ca acesta să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Apărării pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale a sa, motivat de faptul că stabilirea și acordarea diferențelor sporuri sau alte beneficii aferente unui raport de muncă, sau de serviciu, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legea cadru, constituie un atribuit exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr. 483 din 26.03.2008, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare B, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâții Ministerul Apărării Naționale și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare să plătească reclamanților, G, diferențele de drepturi salariale determinate ca urmare creșterilor salariale cu 5% începând cu data de 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 1.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007 cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții Ministerul Apărării Naționale și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale determinate ca urmare creșterilor salariale cu 5%, 2% și 11% începând cu data de 1.11.2007 față de nivelul de încadrare, cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație la data plății efective.
A admis cererea de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare achitării drepturilor salariale acordate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României prevăd că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, iar potrivit disp. art. 1 alin. 2 lit. i din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare. Aliniatul 3 al aceluiași articol prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
Potrivit art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere,restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectarea ori apartenența la o categorie defavorizată care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. În art. 5 din Codul Muncii se prevede că reprezintă discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței, sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii, orice discriminare directă sau indirectă fiind interzisă, iar potrivit disp. art. 6 din Codul Muncii tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Personalul din sistemul bugetar a beneficiat în anul 2007 de majorările anuale sub forma indexărilor salariale. Acestea au fost aplicate prin: art. 1 din nr.OG 10/2007,art. 1 din nr.OG 10/2007, art. 3 alin. 3 din nr.OG 10/2007, art. 19 din nr.OG 10/2007, art. 2 din nr.OG 27/2007, art. 1 din nr.OG 10/2007, anexa din nr.OG 8/2007, art. 1 din nr.OG 11/2007, art. 1 din nr.OG 16/2007, articolul unic, pct. 5 din Legea nr. 232/2007, art. 1 pct. 3 din nr.OG 23/2007,art. 1 din nr.OG 20/2007.
Reclamanților, salarizați prin G nr. 27/2006 nu le-a fost acordat, în mod discriminatoriu, adaosul salarial constând în majorările salariale anuale pe anul 2007.
Potrivit disp.art.154 și 155 din Codul Muncii, noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar la stabilirea și la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârsta, apartenența națională, rasa, culoare, etnie, religie, opțiune politica, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenența ori activitate sindicala.
Ca atare, principul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Reclamanții sunt într-o situație comparabilă cu restul personalului din unitățile bugetare, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007, neexistând nici o justificare obiectivă și rezonabilă excluderii lor.
Prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică cu restul personalului bugetar.
Față de dispozițiile art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000, acțiunea este întemeiată, urmând a fi admisă.
Potrivit art. 49 din Legea 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
În baza dispozițiilor OUG 22/2002, va admite cererea de chemare în garanție și va obliga pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare achitării drepturilor salariale acordate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare B și Ministerul Apărării.
În motivarea recursului, Ministerul Economiei și Finanțelor consideră că sentința a fost dată cu încălcarea esențială a legii, fiind totodată și vădit netemeinică. Întrucât nu există raporturi de muncă între reclamanți și recurent, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și raportat la obiectul acțiunii, se solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu recurentul. În lumina dispozițiilor OG nr. 137/2000, nu se pune problema discriminării reclamanților de către Ministerul Economiei și Finanțelor, care, neavând competența de a dispune în ceea ce privește drepturile salariale și majorările acestora, nu poate uza, față de reclamanți, de practici discriminatorii.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4, pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Parchetelor Militare susține, în primul rând, că, față de dispozițiile art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, pe care și-au întemeiat reclamanții acțiunea, ce ar trebui timbrată la valoare, hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Judecătoriei Iași.
Mai apreciază recurentul că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea sa la plata drepturilor bănești reprezentând majorări în cuantum de 2%, 5% și 11% din salariul de bază prevăzute de 0G nr. 10/2007, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești și schimbând sistemul de salarizare prevăzut de legiuitor.
Discriminarea invocată de instanța de fond în raport de alte categorii de personal este utilizată printr-un raționament juridic speculativ, neputând exista nici un fel de discriminare, în condițiile OG nr. 137/2000. Prevederile criticate au un scop legitim, sunt adecvate și necesare, fiind reluate și în cuprinsul art. 154 alin. 3 Codul Muncii.
In cauză nu se pune problema discriminării pe vreunul din criteriile arătate, ci - așa după cum susțin reclamanții - este vorba de principiul egalității între cetățeni, materializat prin nerespectarea dreptului la remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin urmare, nu poate fi apreciat ca discriminatoriu faptul că nu s-au acordat măriri salariale magistraților și s-au acordat personalului contractual, în condițiile în care nu poate constitui discriminare nici situația în care această din urmă categorie profesională nu este salarizată în baza coeficienților de multiplicare și valorii de referință sectorială utilizată pentru salarizarea magistraților.
A mai susținut recurentul că în mod nelegal a dispus instanța plata sumelor de bani reprezentând drepturile salariale pretinse de reclamanți, actualizate cu rata inflației la data efectuării plății, în condițiile în care angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, iar plata sumelor reprezentând indicele de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Apărării susține că, legiferând, adăugând la norma de drept, instanța de fond s-a substituit Guvernului României, depășind atribuțiile puterii judecătorești.
De asemenea, instanța de fond a aplicat greșit legea, întrucât, nefiind menționați în cuprinsul OG nr. 10/2007, reclamanții nu pot dovedi existența unui prejudiciu de natură salarială.
Mai susține recurentul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care nu recurentul este cel care reglementează în domeniul salarial.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Recurentul nu a fost obligat la plata unor sume către intimații reclamanți, cu care, într-adevăr, nu are raporturi juridice. Acesta a fost obligat, de către instanța de fond, să includă în buget sumele acordate intimaților, în condițiile în care printre atribuțiile sale, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Cu privire la necompetența materială a instanței de fond și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, Curtea reține că, prin cererea introductivă, intimații reclamanți, aflați în raporturi juridice asimilate raporturilor juridice de muncă, au solicitat plata despăgubirilor reprezentând creșterile salariale acordate altor categorii de bugetari, în condițiile art. 269 Codul Muncii și art. 27 din nr.OG 137/2000.
Codul Muncii instituie dreptul comun în materia raporturilor de muncă și dispozițiile privind "salarizarea" includ și remunerația magistraților reglementată prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, care prevede că pentru activitatea desfășurată judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport de gradul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege, iar "drepturile salariale" nu pot fi diminuate decât în cazurile prevăzute de lege, "salarizarea" stabilindu-se prin lege specială.
Cum dispozițiile ce stabilesc drepturile salariale ale judecătorilor nu cuprind reglementări speciale privind jurisdicția muncii, sunt aplicabile prevederile Codului Muncii și Legii nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, aceste dispoziții reprezentând "dreptul comun" și în situația în care se solicită despăgubiri de către salariații care se consideră discriminați prin neacordarea unor creșteri salariale, iar competența de soluționare aparține tribunalului, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. c Cod proc. civilă.
De asemenea, instanța de fond nu a încălcat atribuțiile conferite puterii judecătorești, în condițiile în care majorările de drepturi salariale, la a căror plată au fost obligați recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare B și Ministerul Apărării, au natura juridică a unor despăgubiri acordate în aplicarea nediscriminatorie a unor prevederi legale.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, reprezentat de plata unor drepturi salariale neacordate discriminatoriu, conform susținerilor intimaților reclamanți, având în vedere și dispozițiile art. 131 alin. 4 din Legea nr. 304/2004, care prevăd că ugetele instanțelor si parchetelor militare sunt gestionate de Ministerul Apărării Naționale, ministrul apărării naționale având calitatea de ordonator principal de credite, se constată că recurentul Ministerul Apărării are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În ceea ce privește tratamentul discriminatoriu, Curtea reține că intimații reclamanți fac parte din categoria personalului bugetar și, ca efect al prestării muncii, au dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări și restrângeri, cum ar fi cele care decurg din devalorizarea monedei naționale, creșterea indicelui prețurilor bunurilor de consum sau creșterea ratei inflației, precum și dreptul la un tratament egal, nediscriminatoriu în materie de salarizare. Deci, sub aceste aspecte, este de necontestat că intimații se află în aceeași situație ca și restul personalului din sistemul bugetar.
În aplicarea principiului egalității de tratament în salarizare, se impune ca persoanele aflate în aceeași situație, a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariilor datorate creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației, să beneficieze de același drept, respectiv de majorarea drepturilor salariale pentru contracararea acestor efecte. Intimații, aflați într-o situație identică cu celelalte categorii de bugetari, primind un salariu a cărui valoare reală a fost erodată de inflație, nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu, prin neacordarea majorărilor salariale anuale pentru 2007.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, doar apartenența la o anumită categorie socio-profesională neputând constitui un temei al aplicării tratamentului diferențiat.
Singurele elemente obiective, care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare, sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă. Trebuie subliniat că această diferențiere se poate reflecta numai în salariul sau indemnizația de bază, care reprezintă partea fixă a salariului, nu și în sporurile, adaosurile sau indexările salariale, care întotdeauna au obiective și elemente specifice de acordare.
Se desprinde concluzia că, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, intimații sunt în mod evident discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaosul salarial pentru restul personalului bugetar.
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. i din nr.OG 137/2000, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate și în exercitarea dreptului la un salariu egal pentru o muncă egală.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din același act normativ, la stabilirea existenței unei discriminări nu se au în vedere doar criteriile enumerate limitativ în text, ci și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Mai mult, alin. 3 prevede că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Din expunerile de motive ale actelor normative reținute de prima instanță, rezultă că adoptarea lor s-a fundamentat, în esență, pe necesitatea acordării majorărilor salariale, în sistemul bugetar, ca efect al creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007, față de anul 2006, precum și pe tratamentul egal între diferitele categorii de personal bugetar, în sensul acoperirii devalorizării datorate creșterii inflației.
Așadar, acordarea acestor creșteri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale mai scăzute, în condițiile în care de majorări salariale au beneficiat, deopotrivă, demnitarii, personalul asimilat demnitarilor, judecătorii Curții Constituționale, membrii Curții de Conturi și alte categorii de personal bugetar cu venituri salariale ridicate.
Deși veniturile intimaților, salarizați potrivit nr.OUG 27/2006, au fost afectate de creșterea indicelui prețurilor de consum și rata inflației în același mod ca și veniturile celorlalți salariați bugetari, acestora nu li s-au acordat majorări salariale în anul 2007. Este adevărat că, în anul 2007, ca urmare a adoptării Legii nr. 45/2007, veniturile salariale ale magistraților au crescut, însă creșterea drepturilor salariale a fost consecința reintroducerii sporului de vechime. În acest context, este inadmisibilă operarea unei noi discriminări, constând în neacordarea majorărilor anuale destinate contracarării efectelor erodării nivelului real al salariilor, datorită creșterii prețurilor de consum și a inflației, sub pretextul înlăturării unei discriminări preexistente, cea a neacordării sporului de vechime.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare B privind stabilirea în sarcina sa a unei obligații imposibile, în condițiile în care angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
De altfel, recurentul invocă necesitatea intervenției legiuitorului numai cu privire la "plata sumei reprezentând indicele de inflație", deși intimații sunt îndreptățiți la o reparație integrală a prejudiciului suferit, care nu poate fi realizată decât prin actualizarea majorărilor neacordate cu indicele de inflație.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se vor respinge recursurile și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Apărării, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Parchetelor Militare și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 483 din 26.03.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 Iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflat în CO
Grefier,
-
Red./ Tehnored.
16.07.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
