Pretentii civile. Speta. Decizia 830/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 830
Ședința publică de la 07 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi bănești privind recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 667/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, intimați fiind -, Curtea De APEL IAȘI, Ministerul Finanțelor Publice - Prin Direcția Generală A Finanțelor Publice
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen, s-a comunicat duplicatul motivelor de recurs, Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar, prin serviciul de registratură, întâmpinare duplicatul acesteia fiind comunicat recurentului. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul declarat în termen și motivat.
Nemaifiind cereri de formulat și avâdn în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, reclamanta - chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea acestora să- plătească despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea valorii de referință sectorială coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la.OUG 27/2006 la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ, în raport cu funcțiile pe care le deține și drepturile salariale încasate efectiv și pentru perioada 07.04.2006 - 07.04.2007 actualizată la data plății efective, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este judecător la Curtea de APEL IAȘI și consideră că, și pentru perioada 07.04.2006 - 07.04.2007, este discriminată sub aspectul remunerației diferite muncii față de procurorii din cadrul Direcției de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care beneficiază de indemnizație superioară celei primite de judecători, în condițiile în care toate considerentele avute în vedere de legiuitor la stabilirea acestora, prevăzute în art. 2 din nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, sunt valabile și în faza de judecată.
Potrivit art. 3 alin. 1 din acest OUG nr. 27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratura prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Potrivit art. 11 alin.1 din OUG nr. 27/2006, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. din anexă, în raport cu funcțiile pe care le deține sau cu care sunt asimilați potrivit legii. La lit. din anexă, nr. crt. 6-13, sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Art. 11 alin. 1 din nr.OG 27/2006 prevede în mod expres că procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. din anexă, în raport cu funcțiile care le deține sau cu care sunt asimilați potrivit legii. Prin urmare, la stabilirea indemnizațiilor lor brute lunare nu se are în vedere primul criteriu prevăzut în art. 3 alin.1 din nr.OUG 27/2006, cel al nivelului instanței sau parchetului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, atât în cadrul, cât și în cadrul funcționează servicii teritoriale organizate, de regulă, în localitățile unde își au sediile parchetele de pe lângă tribunale și curți de apel, respectiv parchetele de pe lângă curțile de apel.
A fost menționată și Decizia în interesul legii nr. VI/2007, obligatorie pentru instanțe
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii motivând că și sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul și trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19 - 23 acestor procurori s- făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate, după cum se arată în memoriu - cauze de corupție ori de altă natură -, ci criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2006 și ale art. 74 alin.1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată.
A mai susținut pârâtul că prin Hotărârea 355/1.08.2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării soluționat petiția formulată de, prin care s- solicitat constatarea existenței unui tratament diferențiat între procurorii și judecătorii care își desfășoară activitatea în cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și parchetelor de pe lângă acestea pe de o parte și procurorii din cadrul și pe de altă parte. Prin hotărârea mai sus menționată a statuat că faptele prezentate nu constituie discriminare potrivit OG 137/2000.
Mai mult, pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin.2 lit. e) și art. 27 din nr.OUG 137/2000 ridicată de Ministerul Justiției într- cauză având ca obiect acțiunea intentată de judecătoarea împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerului Justiției, prin care solicitat înlăturarea discriminării rezultate prin acordarea unor drepturi salariale inferioare celor acordate procurorilor din cadrul, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 818/3.07.2008, decis "admite excepția de neconstituționalitate și constată că prevederile art. 1, art.2 alin. (3) și art. 27 alin.(1) din nr.OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. A susținut pârâtul că nu are raporturi juridice cu reclamanta, iar în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator de credite, pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
Prin sentința civilă nr. 667 din 15.04.2009, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Iași, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL IAȘI să-i plătească reclamantei despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit criteriilor numerotate cu 6 - 13 de la lit. din anexa OUG 27/2006, la care se adaugă sporurile prevăzute prin acest act normativ în raport cu funcția pe care o deține și drepturile salariale încasate efectiv, începând cu data de 07.04.2006 - 06.04.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamantei.
A disjuns și declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În prezent, salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției sunt reglementate prin nr.OUG 27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007.
Potrivit art. 3 alin.1 din acest act normativ, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratura prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Din examinarea anexei, parte integrantă din actul normativ, se constată că, la stabilirea coeficienților de multiplicare, se au în vedere două criterii: gradul instanței sau parchetului și funcția deținută. de multiplicare, pe baza căruia se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară judecătorilor și procurorilor, scade de la președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la judecătorii, procurorii și auditorii de justiție cu 0-1 an vechime.
Potrivit art. 11 alin.1 din OUG nr. 27/2006, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. La lit. A din anexă, nr. crt. 6-13, sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Art. 11 alin.1 din nr.OG 27/2006 prevede în mod expres că procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. Prin urmare, la stabilirea indemnizațiilor lor brute lunare nu se are în vedere primul criteriu prevăzut în art. 3 alin.1 din OUG nr. 27/2006, cel al nivelului instanței sau parchetului. Aceasta cu atât mai mult cu cât, atât în cadrul, cât și în cadrul funcționează servicii teritoriale organizate, de regulă, în localitățile unde își au sediile parchetele de pe lângă tribunale și curți de apel, respectiv parchetele de pe lângă curțile de apel.
În realitate, ceea ce se are în vedere, la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale procurorilor care funcționează în aceste structuri distincte, este criteriul naturii cauzelor pe care aceștia le instrumentează.
Acest criteriu nu este prevăzut de lege la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale judecătorilor și procurorilor. Mai mult, instanța supremă, prin Decizia în interesul legii nr. VI/2007, obligatorie pentru instanțe, constatat că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și tipului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s- instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri de scară ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
Potrivit disp. art. 5 din Codul Muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, fiind interzisă atât discriminarea directă, cât și cea indirectă.
Se mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul Muncii, act normativ aplicabil și reclamantei, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar art. 154 alin.3 din cod prevede că la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare.
Art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici discriminare la protecție egală din partea legii. În acest sens, legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor protecție egală și efectivă împotriva discriminării în baza oricărui criteriu.
Potrivit Protocolului nr. 12 la Convenția europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale, paragraful 1, exercițiul drepturilor și libertăților recunoscute de lege trebuie să fie garantate fără nici discriminare pe nici un temei precum sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau alt tip de opinie, originea națională sau socială, apartenența la minoritate națională, averea, nașterea sau alt statut. Nimeni nu poate fi discriminat de nici autoritate pe nici un criteriu precum cele menționate în paragraful 1.
Pentru aceste considerente s-a reținut că pentru justa reparare a prejudiciului cauzat reclamantei prin discriminare, pârâtul va fi obligat la plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. din anexa la.OUG 27/2006, la care se adaugă sporurile prevăzute de acest act normativ, în raport cu funcția deținută și drepturile salariale încasate efectiv, pentru perioada 01.04.2006 - 13.02.2007.
Sumele datorate vor fi actualizate cu indicele de inflație, pentru a se asigura o reparație echitabilă și integrală prejudiciului suferit de reclamantă, în temeiul art. 1088 Cod civil.
Având în vedere prevederile HG nr. 83/2005 și ale Legii nr. 304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, instanța va obliga acest pârât să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamantei.
Cererile privind înscrierea de mențiuni în carnetul de muncă se soluționează potrivit dispozițiilor art. 8 din Decretul 92/1976, de judecătorie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Justiției susține, în primul rând, că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare, dovadă în acest sens fiind și decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. 1, 2, 4-11, art. 11 și art. 27 alin. 2-6 din OG nr. 137/2000. Mai susține recurentul că dispozițiile OG nr. 137/2000 nu sunt aplicabile întrucât nu există un text de lege care să recunoască reclamantei dreptul pretins.
Considerând că prima instanță și-a motivat hotărârea doar prin prisma Deciziei în interesul legii nr. VI/2007, recurentul arată că legiuitorul nu a stabilit care dintre criteriile prevăzute de art. 3 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 este definitoriu.
A fost menținută, în cazul procurorilor DNA și DIICOT, regula numirii, nu cea a promovării lor, pe o durată temporară, prin urmare nu există reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori, sens în care dispozițiile art. 75 și art. 83 din Legea nr. 304/2004 sunt extrem de clare.
recurentul că, în mod evident, criteriul avut în vedere de legiuitor este cel al nivelului instanței sau parchetului, prin soluția pronunțată instanța instituind un sistem de salarizare paralel.
Mai consideră recurentul că există posibilitatea stabilirii unor reguli diferite de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești comparativ cu parchetele, precum și a adoptării unor prevederi diferite în ceea ce privește raporturile de serviciu ale celor două categorii de magistrați, fără a se aduce atingere principiului nediscriminării, care nu presupune uniformitate.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului declarat de și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, pentru motivele menționate în întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, nu și de intimatul Ministerul Finanțelor Publice, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prima instanță l-a obligat pe recurent, în conformitate cu dispozițiile art. 269 Codul Muncii, să acopere prejudiciul cauzat reclamantei, prin plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, în raport cu funcția deținută, și drepturile salariale încasate efectiv.
Instanțele judecătorești pot examina și constata, fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești, discriminarea rezultată din acte normative, cu consecința acordării despăgubirilor care să acopere prejudiciul cauzat prin discriminare.
În același sens, prin deciziile nr. 818/2008 și nr. 1325/2008, ambele invocate de recurent, Curtea Constituțională a constatat că prevederile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Or, în prezenta cauză, prima instanță nu a anulat și nici nu a refuzat să aplice un act normativ, care să fie înlocuit cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, ci, constatând tratamentul discriminatoriu, sancționat nu numai prin OG nr. 137/2000, ci și prin Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 5 din Codul Muncii, a obligat la plata despăgubirilor către persoana prejudiciată.
Față de tratamentul discriminatoriu, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului, că prima instanță nu a reținut salarizarea diferențiată a procurorilor DNA și DIICOT, fără îndeplinirea criteriilor impuse de art. 3 alin. 1 din OUG nr. 27/.
În consecință, nu pot fi examinate susținerile recurentului privind existența sau inexistența unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori ori regula numirii, nu a promovării, procurorilor DNA și DIICOT, pe o durată temporară și revenirea lor pe postul deținut anterior.
caracterul de structuri distincte, specializate, cu personalitate juridică, atât în cazul DIICOT, cât și în cazul DNA, prima instanță a concluzionat, în mod corect, că, la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale procurorilor care funcționează în aceste structuri, s-a avut în vedere un criteriu neprevăzut de lege, cel al naturii cauzelor instrumentate. Aceasta, în condițiile în care, prin decizie în interesul legii, instanța supremă a constatat, anterior, că folosirea acestui criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați, prin acordarea unui spor la indemnizația de încadrare brută lunară, este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind discriminatorie.
Tratamentul discriminatoriu constatat de instanța supremă în cazul acordării sporului de 30%, respectiv 40%, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, se regăsește și în cazul stabilirii indemnizațiilor de încadrare brute lunare ale procurorilor din cadrul DNA și DIICOT. Raționamentul este același, fiind diferită doar modalitatea de creștere a drepturilor salariale în cazul acestor procurori, nu prin acordarea unui spor calculat la indemnizația de încadrare lunară, ci prin stabilirea unei indemnizații de încadrare mai mari.
Prin prisma considerentelor reținute de prima instanță, nu prezintă relevanță, așa cum arată chiar recurentul, gradul profesional al procurorilor DNA și DIICOT și modalitatea lor de numire, însă, în condițiile în care există un corespondent între judecători și procurori, sub aspectul salarizării, așa cum rezultă din prevederile OUG nr. 27/2006, pornind de la președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la judecătorii, procurorii și auditorii de justiție cu 0-1 an vechime, prezintă relevanță salarizarea superioară a acestei categorii de magistrați, procurori în cadrul DNA și DIICOT, prin raportare la ceilalți magistrați, judecători și procurori, pe baza unui criteriu neprevăzut de lege, cel al apartenenței lor la anumite domenii de realizare a justiției.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 667 din 15.04.2009a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 Iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflat în CO
Grefier,
-
Red./ Tehnored.
16.07.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași -
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
