Pretentii civile. Speta. Decizia 829/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 829
Ședința publică de la 07 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.620 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, Ministerul Finanțelor Publice, Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii, Tribunalul Iași, Curtea de APEL IAȘI și.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura lipsă cu intimata, în sensul că dovada de citare cu aceasta nu a fost restituită la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen și că prin serviciul registratură intimatele, și au depus la dosar o cerere prin care au solicitat extinderea efectelor recursului și în favoarea lor.
Instanța, având în vedere cererea de extindere a efectelor recursului semnată de și de intimata și în care este indicat termenul de astăzi, constată complinită lipsa de procedură cu aceasta.
Nemaifiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțate atât în recurs, cât și pe cererea de extindere a efectelor recursului.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI sub nr. 923/45/20.10.2008, și ulterior pe rolul Tribunalului Iași sub nr- (urmare a declinării de competență), reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Tribunalul Iași și Curtea de APEL IAȘI, solicitând obligarea acestora la plata indemnizației aferente calității de auditor de justiție pentru perioada 01.07 - 15.08.2005 pentru reclamantele, și și pentru perioada 01.07. - 01.09.2004 pentru reclamanta, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și la calcularea și virarea în mod corespunzător a contribuțiilor datorate bugetului de stat. De asemenea, reclamantele au solicitat și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamantele, și au susținut că au avut calitatea de auditori de justiție în perioadele 01.10.2003 - 01.07.2005, iar reclamanta a avut calitatea de auditor de justiție în perioada 01.10.2002 - 01.07.2004. Începând cu data de 15.08.2005, reclamanta a fost numită judecător la Judecătoria Suceava, reclamanta a fost numită judecător la Judecătoria Iași, iar reclamanta a fost numită judecător la Judecătoria Bacău. Reclamanta a fost numită judecător la Judecătoria Iași începând cu data de 01.09.2004.
Au mai susținut reclamantele că, pentru perioada 01.07 - 15.08.2005, respectiv 01.07 - 01.09.2004, deși au avut calitatea de auditori de justiție, nu au primit indemnizația aferentă, iar în carnetul de muncă nu a fost înscrisă această perioadă. În această situație, s-au adresat Institutului Național al Magistraturii, Consiliului Superior al Magistraturii și Tribunalului. Urmare a demersurilor efectuate, le-a comunicat că petițiile tuturor absolvenților din anii 2005, 2006 și 2007 sunt întemeiate, urmând a se da curs acestor solicitări în momentul în care se vor primi fonduri bugetare cu această destinație. Ulterior, tot a comunicat că, în ședința Plenului din 08.05.2008, s-a apreciat că nu există temei legal pentru ca auditorii de justiție să poată beneficia de bursa prevăzută de lege între data absolvirii și data numirii în funcția de judecător.
Reclamantele au mai precizat faptul că, prin Hotărârea nr. 21/17.01.2008, a constatat că auditorii de justiție își păstrează această calitate până la momentul numirii în funcția de judecător sau procuror stagiar. Ulterior, în ședința Plenului din 08.05.2008 s-a apreciat că nu există temei legal pentru ca auditorii de justiție să poată beneficia de bursa prevăzută de lege între data absolvirii și data numirii în funcție.
Au mai arătat reclamantele faptul că perioada 01.07 - 15.08.2005, respectiv 01.07 - 01.09.2004 trebuie să fie inclusă în perioada de vacanță de vară de care nu au beneficiat în anul II de studiu, astfel cum au beneficiat în anul I, precum și faptul că în această perioadă ar fi trebuit să beneficieze de drepturile auditorilor de justiție, în acest sens fiind și disp. art. 17 alin. 1 - 3 din Legea nr. 303/2004.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că între el și reclamante nu există raporturi juridice și că, potrivit disp. art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. În consecință, Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea să aloce fondurile necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, Ministerul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate prin prezenta acțiune. În plus, pârâtul a susținut că, în ipoteza admiterii prezentei acțiuni, nu există nici un motiv să nu fie asigurate fondurile necesare plăților, având în vedere și faptul că hotărârile judecătorești irevocabile sunt executorii, iar neexecutarea acestora constituie infracțiune. A mai susținut pârâtul că, pentru ca reclamantele să beneficieze de drepturile salariale solicitate, este necesar ca acesta să fi obținut în prealabil un titlu executoriu în temeiul căruia ordonatorul principal de credite să solicite Ministerului Finanțelor Publice alocarea sumei respective. În conformitate cu dispozițiile legale în materie, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a aloca, pe baza datelor primite de la ordonatorii principali de credite, sumele necesare efectuării plăților drepturilor solicitate, astfel încât nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a susținut că este adevărat că prin Hotărârea nr. 21/17.01.2008 a constatat că, în raport cu dispozițiile legale în vigoare, auditorii de justiție își păstrează această calitate până la momentul numirii în funcția de judecător sau procuror stagiar, însă această hotărâre reglementează numai durata calității de auditor de justiție și nu și acordarea bursei de care beneficiază auditorii. Pârâtul a mai precizat că, raportat la prevederile din Legea nr. 303/2004 și din Legea nr. 84/1995, după susținerea examenului de absolvire, auditorii de justiție nu mai pot fi socotiți în vacanță, astfel încât aceștia nu mai pot beneficia de bursă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune. În motivarea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, pârâtul a susținut că, potrivit prevederilor art. 103 alin. 1 și art. 106 din Legea nr. 303/2004, Institutul Național al Magistraturii este ordonator secundar de credite, iar Consiliul Superior al Magistraturii are calitatea de ordonator principal. Întrucât nu se află în subordinea Ministerului Justiției, această instituție nu poate avea obligații în ce privește drepturile auditorilor de justiție. În motivarea excepției prescripției dreptului la acțiune, pârâtul a susținut că potrivit prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Or, în raport de perioada pentru care reclamanții și-au formulat pretențiile și data introducerii acțiunii, dreptul material la acțiune s-a prescris pentru pretențiile solicitate.
Pârâtul Institutul Național al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că termenul general de prescripție de 3 ani s-a împlinit. Pe fond, pârâtul a susținut că în lege nu este prevăzută acordarea bursei de auditor de justiție pentru perioada cuprinsă între data absolvirii cursurilor și data numirii în funcție, astfel încât pretențiile reclamantelor sunt lipsite de temei legal. De altfel, pârâtul susține că în același sens s-a pronunțat și plenul prin hotărârea nr. 21/17.01.2008.
Pârâta Curtea de APEL IAȘIa formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâta a susținut că, în perioada pentru care reclamantele solicită plata indemnizației aferente calității de auditor de justiție, acestea nu aveau raporturi juridice cu Curtea de Apel sau instanțele arondate. De asemenea, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune raportat la prevederile art. 1 alin. 1 și ale art. 12 din Decretul nr. 168/1958 și la prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii. A mai susținut pârâta că, o altă dovadă a faptului că acțiunea reclamantelor este neîntemeiată, o constituie faptul că prin nr.OUG 195/2008 s-a stabilit că în perioada dintre data promovării examenului de absolvire și data numirii în funcția de judecător, absolvenții primesc indemnizația lunară corespunzătoare funcției de auditor de justiție. Or, raportat la prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor.
La termenul de judecată din 25.11.2008, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea capătului de cerere având ca obiect efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, iar la termenul de judecată din 09.01.2009 a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Iași.
La data de 22.01.2009, reclamantele și-au precizat acțiunea, susținând că solicită obligarea pârâților Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției la plata indemnizației aferente calității de auditor de justiție și a pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Iași și Curtea de APEL IAȘI la recunoașterea vechimii în magistratură pentru perioada 01.07 - 15.08.2005, respectiv 01.07 - 01.09.2004, la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, la calcularea și virarea contribuțiilor datorate bugetului de stat, la emiterea ordinelor aferente, la calculul și plata sporurilor de vechime în magistratură și vechime în muncă. De asemenea, reclamantele au precizat că solicită obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
La data de 22.01.2009, a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat obligarea pârâților Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției la plata indemnizației aferente calității de auditor de justiție pentru perioada 01.07 - 14.08.2007 și obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Iași și Curtea de APEL IAȘI la recunoașterea vechimii în magistratură pentru perioada 01.07 - 14.08.2007, la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, la calcularea și virarea contribuțiilor datorate bugetului de stat, la emiterea ordinelor aferente, la calculul și plata sporurilor de vechime în magistratură și vechime în muncă. De asemenea, intervenienta a solicitat și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
Prin decizia nr. 55/06.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘIs -a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 1476/99/18.02.2009.
La termenul de judecată din 08.04.2009, instanța s-a pronunțat în ceea ce privește încuviințarea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu, în sensul că a nu a încuviințat în principiu această cerere având în vedere disp. art. 52 Cod procedură civilă, precum și faptul că cererea de intervenție vizează obținerea unui drept salarial pe care intervenienta tinde să-l obțină de la pârâți.
Prin sentința civilă nr.620/08.04.2008, Tribunalul Iași a dispus:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL IAȘI.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Institutul Național al Magistraturii și Curtea de APEL IAȘI și, în consecință:
A respins cererea formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâții Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției și Libertăților, având ca obiect plata indemnizației de auditor de justiție, pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
A respins cererile formulate de reclamante în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Iași și Curtea de APEL IAȘI, având ca obiect recunoașterea vechimii în magistratură, calcularea și virarea contribuțiilor datorate bugetului de stat, emiterea ordinelor, calcularea și plata sporurilor de vechime în magistratură și vechime în muncă cu luarea în considerare a perioadelor solicitate.
A respins acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins cererea de intervenție formulată de intervenienta.
A disjuns și declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii având ca obiect efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere disp. art. 3 alin. 1 lit. A pct. 2 din nr.HG 386/2007, precum și disp. art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Astfel, pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, acesta având obligația, potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, de a dispune toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL IAȘI, instanța a constatat că și această excepție este neîntemeiată, având în vedere precizările la acțiunea introductivă formulate de reclamante.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, instanța a constatat că aceasta este întemeiată având în vedere disp. art. 8 din Decretul nr. 92/1976.
De asemenea, instanța a constatat că este întemeiată și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Institutul Național al Magistraturii și Curtea de APEL IAȘI, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata indemnizației de auditor de justiție. Astfel, reclamantele au solicitat obligarea pârâților Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției și Libertăților la plata indemnizației aferente calității de auditor de justiție pentru perioada 01.07 - 15.08.2005 pentru reclamantele, și, și pentru perioada 01.07 - 01.09.2004 pentru reclamanta. Potrivit disp. art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării uni conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului constă în plata unor drepturi salariale neacordate. Având în vedere aceste dispoziții legale, perioada pentru care reclamantele solicită plata drepturilor bănești, precum și faptul că prezenta acțiune a fost introdusă la data de 20.10.2008, instanța a reținut că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamantele au solicitat obligarea pârâților Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii și Ministerul Justiției și Libertăților la plata indemnizației aferente calității de auditor de justiție pentru perioada 01.07 - 15.08.2005, respectiv 01.07 - 01.09.2004. De asemenea, reclamantele au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Iași și Curtea de APEL IAȘI la recunoașterea vechimii în magistratură pentru perioada 01.07 - 15.08.2005, respectiv 01.07 - 01.09.2004, la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, la calcularea și virarea contribuțiilor datorate bugetului de stat, la emiterea ordinelor, la calcularea și plata sporurilor de vechime în magistratură și vechime în muncă cu luarea în considerare a perioadelor menționate.
Cu privire la cererile privind plata indemnizației de auditor de justiție și efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, instanța a reținut că sunt întemeiate excepțiile prescripției dreptului la acțiune, respectiv a necompetenței materiale a Tribunalului Iași.
Reținând ca întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata indemnizației de auditor de justiție, instanța a reținut, pe cale de consecință, că este neîntemeiată cererea reclamantelor de obligare a pârâților la calcularea și virarea în mod corespunzător a contribuțiilor datorate bugetului de stat și al asigurărilor sociale. Astfel, atât timp cât pârâții nu datorează reclamantelor vreun drept de natură salarială, implicit acestora nu le revine nici obligația de a vira contribuțiile aferente.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la recunoașterea vechimii în magistratură pentru perioada 01.07 - 15.08.2005, respectiv pentru perioada 01.07 - 01.09.2004, instanța a constatat că acesta este neîntemeiat. Astfel, potrivit disp. art. 17 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, constituie vechime în funcția de judecător sau procuror, iar potrivit disp. art. 16 alin. 1 din aceeași lege, cursanții Institutului Național al Magistraturii au calitatea de auditori de justiție. Față de aceste dispoziții legale, s-a reținut de către instanță că reprezintă vechime în magistratură doar perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, respectiv până la data absolvirii Institutului Național al Magistraturii. Este adevărat că, potrivit disp. art. 21 alin. 11din Legea nr. 303/2004, s-a prevăzut că perioada cuprinsă între promovarea examenului de absolvire și numirea de către Consiliul Superior al Magistraturii în funcția de judecător sau procuror stagiar constituie vechime în funcția în magistratură, însă aceste dispoziții legale au fost introduse prin nr.OUG 195/2008, astfel încât se aplică numai persoanelor care au absolvit Institutul Național al magistraturii ulterior modificării Legii nr. 303/2004 prin nr.OUG 195/2008. Cât privește invocarea de către reclamante a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 21/17.01.2008, instanța reține că ulterior, a statuat că nu există un temei legal pentru ca auditorii de justiție să beneficieze de bursa prevăzută de lege între data absolvirii cursurilor și data numirii în funcție.
Constatând neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la recunoașterea vechimii în magistratură pentru perioada 01.07 - 15.08.2005, respectiv 01.07 - 01.09.2004, instanța a reținut că este neîntemeiată, pe cale de consecință, și cererea reclamantelor de obligare a pârâților la emiterea ordinelor aferente și la calcularea și plata sporurilor de vechime în magistratură și vechime în muncă cu luarea în considerare a acestor perioade. De asemenea, atât timp cât acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâții este neîntemeiată, pe cale de consecință este neîntemeiată și cererea reclamantelor de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare.
Raportat acestor considerente, instanța a respins cererile formulate de reclamante în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Iași și Curtea de APEL IAȘI, având ca obiect recunoașterea vechimii în magistratură, calcularea și virarea contribuțiilor datorate bugetului de stat, emiterea ordinelor, calcularea și plata sporurilor de vechime în magistratură și vechime în muncă cu luarea în considerare a perioadelor solicitate, precum și cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
De asemenea, instanța a respins cererea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâții Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției și Libertăților, având ca obiect plata indemnizației de auditor de justiție, pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
Cât privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, instanța a respins-o, având în vedere că, prin cererea de intervenție în interes propriu, intervenienta a solicitat obligarea pârâților la plata indemnizației aferente calității de auditor de justiție pentru perioada 01.07 - 14.07.2007, la recunoașterea vechimii în magistratură pentru această perioadă, la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, la calcularea și virarea contribuțiilor, la emiterea ordinelor aferente și la calcularea sporurilor de vechime în magistratură și de vechime în muncă. Or, pe calea intervenției principale, respectiv în interes propriu, intervenientul urmărește realizarea sau conservarea unui drept al său, tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului, cererea de intervenție principală făcându-se în contradictoriu cu ambele părți inițiale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, reclamanta susține că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, având în vedere că, potrivit art.7 alin.1 din Decretul 167/1958, prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Ori, consideră reclamanta, anterior Hotărârii 21/17.01.2008, nu exista temei legal al pretenției privind plata indemnizației de auditor de justiție, nefiind recunoscută o astfel de calitate pentru perioada cuprinsă între data absolvirii și data numirii în funcția de judecător stagiar.
Ca atare, consideră că se impunea respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, atât timp cât dreptul s-a născut la momentul reglementării interpretative a situației foștilor auditori între data absolvirii și data numirii în funcția de judecător stagiar, iar prescripția nu poate curge împotriva unei persoane care nu a cunoscut începutul curgerii acesteia.
În ceea ce privește capătul de cerere privind recunoașterea vechimii în magistratură, susține recurenta că nu se aduce atingere principiului constituțional al neretroactivității legii, deoarece dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea 303/2004, modificat prin OUG 195/2008, precum și
Hotărârea 21/2008, au caracter interpretativ, și nu adaugă sau modifică prevederile art.17 alin.5 din Legea 303/2004.
De asemenea, arată recurenta, instanța nu a indicat temeiul de drept în baza căruia a stabilit durata calității de auditor de justiție și statutul reclamantelor în perioada cuprinsă între data absolvirii și data numirii în funcția de judecător stagiar, neputându-se prevala de teza conform căreia,legea nu prevede".
Ca urmare, solicită admiterea recursului și a acțiunii.
În drept, a invocat disp.art.304 pct.9 Cod proc.civ.
În motivarea recursului său, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților consideră că în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității sale procesual pasive. Astfel, potrivit dispozițiilor art.103 alin.1 și 106 din Legea 304/2004, Institutul Național al Magistraturii este ordonator secundar de credite, iar Consiliul Superior al Magistraturii are calitatea de ordonator principal. Întrucât nu se află în subordinea Ministerului Justiției, această instituție nu poate avea obligații în ce privește drepturile auditorilor de justiție.
Mai susține recurentul că nu se impunea disjungerea și declinarea capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, având în vedere că este accesoriu cererii principale.
Ca atare, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței.
În drept, a invocat disp.art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Intimații Institutul Național al Magistraturii și Ministerul Finanțelor Publice au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului reclamantei.
Intimatele, și au formulat o cerere prin care au solicitat extinderea efectelor recursului promovat de reclamanta și în favoarea lor, însușindu-și motivele cererii de recurs ale acesteia.
În drept, au invocat disp.art.48 Cod proc.civ.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că, atât recursurile, cât și cererea de extindere a efectelor recursului reclamantei sunt nefondate.
Astfel, excepția calității procesuale pasive invocată de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a fost corect respinsă de prima instanță, având în vedere că, prin acțiunea formulată, așa cum a fost precizată, reclamantele au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Iași și Curtea de APEL IAȘI la recunoașterea vechimii în magistratură pentru perioada 01.07 - 15.08.2005, respectiv 01.07 - 01.09.2004, la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, la calcularea și virarea contribuțiilor, la emiterea ordinelor aferente și la calcularea sporurilor de vechime în magistratură și de vechime în muncă.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, corect a constatat prima instanță că aceasta este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 298 din Codul muncii (modificat prin OUG55/2006) raportate la disp. art. 8 din Decretul nr. 92/1976.
Ca atare, nu pot fi reținute motivele de recurs invocate de pârât.
De asemenea, Curtea de Apel constată că în mod corect a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune.
Art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Prin dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii se prevede, pentru situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale, și care este data nașterii dreptului la acțiune, respectiv "data la care drepturile respective erau datorate".
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, care este data la care, conform art. 161 alin. 1 Codul muncii, se plătește salariul, cel puțin o dată pe lună.
Recurenta-reclamantă a solicitat plata indemnizației aferente calității de auditor de justiție pentru perioada 01.07 - 01.09.2004 (indemnizație care are natura și regimul juridic al unui drept salarial, potrivit art.17 din Legea 303/2004), însă acțiunea a fost formulată la data de 20.10.2008, când era împlinit termenul de prescripție extinctivă pentru fiecare din drepturile salariale succesive solicitate.
Nu se poate considera că termenul de prescripție a început să curgă la data pronunțării Hotărârii nr.21/17.01.2008 a, deoarece tocmai caracterul interpretativ al acesteia împiedică a se constata că la această dată s-a născut dreptul la acțiune. Această hotărâre a apreciat că, din interpretarea textelor legale în vigoare, rezultă că auditorii de justiție își păstrează această calitate până la momentul numirii în funcția de judecător/procuror stagiar prin hotărâre a, ceea ce presupune că dreptul la acțiune se născuse și nimic nu împiedica a fi exercitat.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii - 20.10.2008- reclamantele erau îndreptățite să pretindă drepturi salariale doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare, drepturile constând plata indemnizației aferente calității de auditor de justiție pentru perioada 01.07 - 15.08.2005 pentru reclamantele, și, și pentru perioada 01.07 - 01.09.2004 pentru reclamanta, sunt prescrise extinctiv, așa cum a constatat și instanța de fond.
Privitor la recunoașterea vechimii în magistratură se reține că, potrivit disp. art. 17 alin. 5 din Legea nr. 303/2004, perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, constituie vechime în funcția de judecător sau procuror, iar potrivit disp. art. 16 alin. 1 din aceeași lege, cursanții Institutului Național al Magistraturii au calitatea de auditori de justiție. Față de aceste dispoziții legale, corect s-a reținut de către prima instanță că reprezintă vechime în magistratură doar perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, respectiv până la data absolvirii Institutului Național al Magistraturii. Este adevărat că, prin. art. 21 alin. 11din Legea nr. 303/2004, s-a prevăzut că perioada cuprinsă între promovarea examenului de absolvire și numirea de către Consiliul Superior al Magistraturii în funcția de judecător sau procuror stagiar constituie vechime în funcția în magistratură, însă aceste dispoziții legale au fost introduse prin nr.OUG 195/2008 publicată în nr.825/08.12.2008, astfel încât se aplică numai persoanelor care au absolvit Institutul Național al Magistraturii ulterior modificării Legii nr. 303/2004 prin nr.OUG 195/2008, potrivit principiului neretroactivității legii. Principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus este pe deplin aplicabil, având în vedere că, anterior modificării prin OUG 195/2008, Legea 303/2004 (art.17 alin.5 cu referire la art.16 alin.1, anterior arătate) nu reglementa perioada cuprinsă între momentul absolvirii și cel al numirii în funcția de judecător stagiar.
Ca atare, nu pot fi reținute nici motivele de recurs invocate de reclamanta.
În consecință, în baza disp.art.312 Cod.proc.civ. Curtea de Apel va respinge ambele recursuri și va menține sentința atacată, ca fiind temeinică și legală.
Cât privește cererea de extindere a efectelor recursului, aceasta urmează a fi respinsă, având în vedere, pe de o parte, neîndeplinirea condițiilor art.48 alin.2 Cod.proc.civ. respectiv existența dispozițiilor legale ori a naturii raportului juridic care să,întindă" efectele hotărârii asupra tuturor reclamantelor, iar pe de altă parte, respingerea recursului reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta și recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 620/ 08.04.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Respinge cererea de extindere a efectelor recursului formulat de în favoarea intimatelor, și
.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
aflat în CO
Grefier,
-
Red./Tehnored.
17.07.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
