Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 830/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 830
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții,., și, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Gura Humorului, cu sediul în orașul G H,-, județul S, împotriva sentinței nr. 174 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții-recurenți și reprezentanții pârâților-intimați Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursurilor declarate de către reclamanții-recurenți, și cu privire la care rămâne în pronunțare și constatând în stare de judecată recursurile declarate de reclamanții, și, a rămas, de asemenea, în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava sub nr- din 21.12.2007, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați, în solidar, la plata drepturilor salariale corespunzătoare diminuării pentru fiecare dintre ei a venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale începând cu luna august 2007, cât și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație până la executarea hotărârii judecătorești.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că în cazul asiguraților, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie, conform art.23 alin.1 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adausurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, precum și/sau veniturile asiguraților prevăzuți la art.5 alin.1 pct.1,2 și 4.
Conform art.23 alin.3 "Baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie". Prin nr.OUG147 din 31.10.2002 acest plafon a fost majorat la 5 salarii brute pe economie.
Articolul 183 din aceeași lege prevede:
"(1) la data intrării în vigoare a prezentei legi contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prevăzuți la art.5 alin.1 pct.1, 2 și 4, nu va diminua venitul net al acestora.
(2) aplicarea prevederilor alin.1 pentru asigurații prevăzuți la art.5 alin.1 pct.1, 2 și 4 se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție la asigurări sociale raportate de aceștia conform prezentei legi.
(3) pentru asigurații care realizează venituri lunare mai mari decât plafonul stabilit la 3 salarii medii brute pe economie, majorarea prevăzută la alin.2 se aplică în acest plafon.
(4) Aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate astfel încât contribuția de asigurări sociale suportate de asigurat să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora, se va face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern".
Prin art.2 din Legea nr.250/2007 a fost modificat alineatul 3 al art.23 din Legea 19/2000 în sensul că:
"(3) baza de calcul prevăzută la alin.(1) și (2) este venitul brut realizat lunar.
Mai arată reclamanții că această modificare are drept consecințe:
- înlocuirea limitării bazei de calcul, astfel încât aceasta poate depăși plafonul de maximum 5 ori salariul mediu lunar pe economie și că, pe cale de consecință, au rămas fără obiect prevederile art.183 alin.3 din aceeași lege, fapt ce a determinat abrogarea lor expresă ulterioară prin art.11 din nr.OUG91/2007.
Ori, modificarea unui act normativ implică, potrivit art.57 alin.1 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestora și redactarea într-o nouă formulare.
Potrivit art.60 din aceeași lege, "dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază".
Ori, prin Legea nr.250/2007 nu au fost modificate, completate sau abrogate celelalte dispoziții ale art.183 din legea nr.19/2000, respectiv dispozițiilor alineatelor 1, 2 și 4 care rămân în vigoare.
Prin urmare, baza de calcul a contribuției de asigurări sociale fiind majorată în privința lor de la plafonul de 3 salarii medii brute pe economie la "venitul brut realizat lunar", trebuie să se facă și aplicarea dispozițiilor alineatelor 1, 2 și 4 ale art.183 din legea 19/2000 (rămase în vigoare), care impun interdicția de a se diminua venitul net al asiguratului.
Pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondate.
Tribunalul Suceava - prin sentința nr. 174 din 23 ianuarie 2008 a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, motivat de următoarele:
Potrivit art. 23 alin.3 și 4 din Legea 19/2000 în forma în vigoare înainte de modificare stabilea că baza de calcul prevăzută la alin.(1) și (2) nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut și că salariul mediu brut este cel prevăzut la art.5 alin.3.
Prin Legea nr.250/2007, art.23 alin.3 din Legea 19/2000 a fost modificat, astfel că baza de calcul prevăzută la alineatele 1 și 2 este reprezentată de venitul brut realizat lunar.
Legea nr.250/2007 intrat în vigoare la data de 22.07.2007, împrejurare în care angajatorul are obligația de a aplica pentru viitor cota de 9,5% la noua bază de calcul.
sunt calculate, reținute și virate o dată cu plata drepturilor salariale și li se aplică regimul legal în vigoare la momentul plății.
Pe de altă parte, plata drepturilor salariale este operațiune care se supune legislației fiscale care este de natură imperativă spre deosebire de normele de drept civil care au caracter dispozitiv sau supletiv.
Este real că alin.4 al art. 183 din Legea 19/2000 nu a fost abrogat sau modificat prin Legea 250/2007 sau OUG91/2007, dar acesta stabilește că obligația de a lua măsuri astfel încât aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să nu conducă la diminuarea venitului net se va face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern.
Rezultă, așadar, că angajatorul nu are nici un fel de obligații în sensul de a asigura salariaților același venit net, în cazul modificării legislației privind plata contribuțiilor datorate la bugetul de asigurări sociale.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții,., și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului au reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată, arătând, în esență, că greșit acțiunea a fost respinsă față de dispozițiile 23 alin. 1 și 3 din Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Totodată, au mai arătat că prin art. 2 din Legea nr. 250 din 19 iulie 2007 a fost modificat alineatul 3 al articolului 23 din Legea 19 din 17 martie 2000, în sensul că " baza de calcul prevăzută la alin. 1 și 2 este venitul brut realizat lunar".
Dispozițiile cuprinse în alineatele 1,2 și 4 ale art. 183 din legea nr. 19/2000 nu au fost modificate sau abrogate prin legea nr. 250/2007, astfel încât ele vor continua să fie active și să aibă caracter general în ocrotirea unui drept câștigat în materia venitului lunar.
În aplicarea dispozițiilor cu caracter tranzitoriu în succesiunea legilor în timp, se va face aplicarea acestora atâta timp cât legile ulterioare de modificare sau completare nu conțin ele însele alte norme tranzitorii proprii.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Privitor la recursul declarat de reclamanții, și, la termenul de astăzi instanța a invocat din oficiu excepția tardivității acestuia, excepție pe care o constată întemeiată.
Astfel, potrivit art. 301.pr.civ. coroborat cu art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Hotărârea a fost comunicată reclamanților la data de 14.03.2008 ( 25,26,27 dosar fond) și aceștia au declarat recurs la data 27.03.2008, depășind termenul prevăzut de lege în interiorul căruia putea fi promovată calea de atac.
Așa fiind, curtea va respinge recursul declarat de reclamanții, și, ca tardiv.
Recursul declarat de reclamanții, se constată a fi nefondat.
Așa cum a reținut și instanța de fond normele având ca obiect reglementarea modalității de realizare a veniturilor publice sunt de natură imperativă, contribuția la asigurările sociale fiind o obligație instituită în scop public, neplata acesteia atrăgând aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 1 al. 3 din Codul d e procedură fiscală.
Deși art. 23 al. 3 și 4 din Legea 19/2000 a prevăzut înainte de modificarea sa prin Legea 250/2007 că " baza de calcul prevăzută la art. 1 și 2 nu poate depăși plafonul 5 ori salariul mediu brut", ulterior a fost modificat având următorul conținutul " baza de calcul prevăzut la al. 1 și 2 este venitul brut realizat lunar".
Față de dispozițiile Legii 250/2007, în vigoare începând cu data de 22.07.2007, în mod legal angajatorul are obligația să aplice pentru viitor cota de 9,5% la noua bază de calcul și anume la venitul brut lunar.
Dispozițiile art. 183 al. 4 din Legea 19/2000, stabilesc că obligația de a lua măsuri astfel încât aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să nu conducă la diminuarea venitului net se va face pe baza Normelor Metodologice aprobate de Guvern, ceea ce înseamnă că angajatorul nu are nici un fel de obligații să le asigure salariaților același venit net în situația în care legislația privind plata contribuțiilor datorate la bugetul de asigurări sociale se modifică.
Față de cele reținute, justificat prima instanță a apreciat că pretențiile recurenților sunt nefondate, motiv pentru care recursurile reclamanților, și vor fi respinse ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca tardiv declarat recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței nr. 174 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond -
Tehnored.
Ex. 2/24.06.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Ciută Oana
