Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 822/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 822
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, a, prin Sindicatul Liber Independent "" al Salariaților din Învățământ zona R cu sediul în mun. R,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 736 din 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat G, în calitate de lider de sindicat pentru reclamanții-recurenți, lipsă, lipsă fiind și reprezentanții pârâților-intimați Inspectoratul Școlar Județean S, Colegiul tehnic " " S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, fiind întrebat, reprezentantul reclamanților-recurenți a arătat că aceștia primesc sporul de 15 % pentru condiții vătămătoare din luna mai 2008.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul reclamanților-recurenți a cerut admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava sub nr- din 26.01.2009 reclamanții, a, au chemat în judecată pârâții Inspectoratul Școlar al Județului S și Colegiul Tehnic " ", solicitînd instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să acorde personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, actualizate în raport cu rata inflației la data plății, precum și la plata în continuare a acestui spor de la data pronunțării hotărârii și până la încetarea raporturilor de serviciu și obligarea pârâților la înscrierea în carnetul de muncă al fiecărui reclamant și în celelalte evidențe salariale a mențiunilor corespunzătoare acestor drepturi salariale.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în sistemul de învățământ sunt cadre didactice, cadre didactice auxiliare și personal nedidactic care își desfășoară activitatea utilizând efectiv calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, iar utilizarea calculatorului poate duce la dobândirea unor afecțiuni, astfel că se impune acordarea sporului salarial în condițiile legii pentru condiții vătămătoare.
Au mai arătat că în legătură cu măsura protecției și securității în muncă sporurile la salariu pot fi stabilite până la valoarea maximă permisă de lege, pentru locurile de muncă cu condiții grele sau vătămătoare, mai ales că aceste sporuri pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a unui drept distinct.
De asemenea, au mai arătat că sporul de calculator de 15% din salariul de bază pe care îl solicită a fost și este acordat anumitor categorii de salariați din anumite domenii, iar în măsura în care legea este aplicabilă tuturor în mod egal se încalcă în acest fel principiul nediscriminării.
În fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică la începutul anului școlar are loc controlul medical efectuat de personalul de specialitate din cadrul medicinii muncii și cu acest prilej au fost expertizate locurile de muncă cu risc pentru sănătate datorită faptului că se lucrează la calculator, angajatul expunându-se radiațiilor emise în timpul efectiv de lucru.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 6 alin. 2 și art. 241 alin. 1 lit. d) din Codul muncii, art. 8 lit. c) din nr.HG 281/1993, Legea nr. 54/2003, Legea nr. 128/1997, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură învățământ.
Tribunalul Suceava - prin sentința civilă nr. 736 din 6 aprilie 2009 a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, a, prin Sindicatul Liber Independent "" al Salariaților din Învățământ zona
Instanța de fond a reținut că eclamanții sunt salariații pârâtei Colegiul Tehnic " ", în funcții de cadre didactice, cadre didactice auxiliare și personal nedidactic, în baza unor contracte individuale de muncă, astfel cum rezultă din adeverințele depuse la dosar de aceștia.
Potrivit art. 8 alin. 1 lit. c) din nr.HG 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, cu modificările ulterioare, n raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, poate fi acordat un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, pentru condiții grele de muncă.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor.
De asemenea, potrivit art. 24 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006, pentru prestarea activității în locurile de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, salariații au dreptul, după caz, la sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație de întărire a rezistenței organismului, echipament de protecție gratuit, materiale igienico-sanitare, concedii suplimentare, prevăzute de contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții; duratele de reducere a vârstei pentru pensionare sunt cele prevăzute în lege.
Articolul 43 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, pentru prestarea activității în locuri de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea salariații primesc sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii suplimentare, reducerea vârstei de pensionare, echipamente și materiale de protecție gratuite.
Potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, din analiza actelor normative anterior menționate tribunalul a reținut că prin art. 8 alin. 1 lit. c din nr.HG 281/1993 nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci a fost instituită o posibilitate a salariaților de a beneficia de acest drept și care este condiționat în ceea ce privește aplicarea la instituțiile bugetare de stabilirea ocurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor.
Or, reclamanții nu au dovedit în cauză faptul că Ministerul Educației și Cercetării a stabilit că locurile lor de muncă se încadrează în condiții grele de muncă, mărimea concretă a sporului ori condițiile de acordare, iar acest drept nu le-a fost plătit.
De asemenea, tribunalul a mai reținut că prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006 (art. 24 alin. 1) nu s-a prevăzut imperativ acordarea acestui drept, ci acordarea sa a fost condiționată de prevederea lui în contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții.
Instanța de fond a mai reținut că prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, părțile au prevăzut doar că se acordă salariaților sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii suplimentare, reducerea vârstei de pensionare, echipamente și materiale de protecție gratuite, pentru prestarea activității în locuri de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, fără însă a negocia concret cuantumul sporului.
Potrivit art. 9 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, acest contract colectiv de muncă se încheie pe durată de un an și intră în vigoare la data înregistrării acestuia, cu posibilitatea de prelungire.
Dacă acest contract nu este denunțat de nici una dintre părți cu minimum 60 de zile înainte de data expirării sau dacă nici una dintre părți nu are inițiativa renegocierii lui, contractul se prelungește automat pe o perioadă de un an.
Prin urmare, instanța reține că, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004 a fost valabil inițial pentru perioada 09.01.2004 - 09.01.2005 și, ca urmare a nedenunțării lui, s-a mai prelungit pentru încă un an, respectiv 09.01.2005 - 09.01.2006.
În consecință, pentru perioada cu privire la care reclamanții solicită sporul, respectiv 09.01.2009 - 09.01.2006, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004 nu mai era în vigoare, întrucât în cuprinsul acestuia nu se specifică faptul că se prelungește pe perioade de câte un an ci doar pentru un an.
Totodată, instanța nu a putut reține nici argumentele invocate de reclamanți privind discriminarea.
Referitor la acest aspect instanța a reținut că, în legătură cu articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Instanța europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Astfel, Curtea a apreciat prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate, (vezi, 18 februarie 1991, Fredin c/, parag.60, 23 iunie 1993, Hoffman c/, parag.31, 28 septembrie 1995, Scalambrino c/Italie, 22 octombrie 1996 autres c/-, parag.75. în hotărârea dată în cazul THLIMMENOS vs. din 6 aprilie 2000, Curtea a concluzionat că "dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile".
Pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții: 1). xistența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință (existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile); 2). xistența un criteriu de discriminare potrivit art.2, alin. 1 din nr. OG137/2000, republicată(otrivit p. legii, criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu. 3). ratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege; 4). ratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Potrivit art. 1, alin. 2 din nr.OG 137/2000, republicată, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: - dreptul la munca, la libera alegere a ocupației, la condiții de munca echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remunerație echitabila și satisfăcătoare; -.
Potrivit art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, - prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe baza de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art. 2, alin. 3 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și aprobările ulterioare sunt discriminatorii, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Prin urmare, elementele de bază care trebuie avute în vedere pentru a se constata existența unei discriminări constau în faptul că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul din criteriile prevăzute de către art. 2 alin. 1 din nr.OG137/2000 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în acest articol de lege.
, tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare prevede expres care sunt faptele și actele de discriminare, precum și criteriile de discriminare.
În cauza de față, instanța a apreciat că nu există o situație de discriminare având în vedere faptul că toate persoanele care se află în situație identică reclamanților și care își desfășoară activitatea în sistemul de învățământ sunt tratate identic în sensul că nu beneficiază de "sporul pentru calculator".
Nu se pune probleme unei discriminări a reclamanților în raport cu persoanele care își desfășoară activitatea în alte unități bugetare, deci în alte condiții, care sunt salarizate potrivit reglementărilor aplicabile domeniului respectiv.
Iinstanța de fond a reținut că prin deciziile nr. 818/03.07.2008 publicată în Of. nr. 537/16.07.2008, nr. 819/03.07.2008 publicată în Of. nr. 537/16.07.2008, nr. 820/03.07.2008 publicată în Of. nr. 537/16.07.2008 și nr. 821/03.07.2008 publicată în Of. nr. 537/16.07.2008 Curtea Constituțională a constat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții.
În motivarea recursului a fost invocată nelegalitatea sentinței, prin reiterarea acelorași motive în fapt și în drept cu cele pe care aceștia și-au întemeiat acțiunea la prima instanță. Au învederat însă, că au depus copia Buletinului de expertizare a locurilor de muncă al Autorității de Sănătate Publică S, în dovedirea condițiilor vătămătoare de lucru - peste 50% din program - pe calculator, ceea ce ar duce la dobândirea diferitelor afecțiuni de sănătate.
Motivele de recurs invocate pe fondul cauzei, cu trimitere la prev. art. 304 pct. 7, 9. pr. civ. nu pot fi analizate însă în acest cadru procesual, față de prevalența în cauză a excepției necercetării fondului.
Buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă al Autorității de Sănătate Publică S, invocat de reclamanți în recurs, vizează stabilirea locurilor de muncă cu condiții vătămătoare (expunere la ecrane fluorescente, lumină, degajări ozon ) numai pentru anul 2008. Cum acțiunea reclamanților vizează acordarea sporurilor cu începere din ianuarie 2006, instanța de fond trebuia să pună în vederea acestora producerea acelorași dovezi (depunerea buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă al Agenției de Sănătate Publică S, pentru întreaga perioadă solicitată - respectiv pentru anii 2006, 2007, 2008, conform prevederilor art. 8 alin. 1 lit. ) din HG281/1993. Cum situația expusă echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, în sensul legii;
Conform art. 304 pct. 7, 9. pr. civ. rap. la art. 312 alin 5 Codul muncii, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, a, prin Sindicatul Liber Independent "" al Salariaților din Învățământ zona R cu sediul în mun. R,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 736 din 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond: /
17.06.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Ciută Oana
