Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 864/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 864
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I și împotriva sentinței civile nr. 64 din 23.01.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind, -, -, -, Curtea de Apel Iași, și Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al patrulea termen de judecată. Nu s-a răspuns de către părți la excepția lipsei de interes a recurentei în declararea recursului. S-a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.64 din 23.o1.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B,iar pe fond s- admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Iași, Curtea de APEL IAȘI și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Justiției să plătească reclamanților, -, -, sumele reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, începând cu data de 01 iunie 2004 - 1 februarie 2007.
Au fost obligați pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Justiției să plătească reclamanților pentru perioada 03.05.2005 - 01.02.2007, pentru perioada 08.04.2005 - 01.02.2007, pentru perioada 15.08.2005 - 01.02.2007, i pentru perioada 01.12.2006 - 01.02.2007 și - pentru perioada 01.09.2006 - 01.02.2007 sumele reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții pentru perioada 01.07.2004 - 03.05.2005, pentru perioada 01.07.2004 -08.04.2005, pentru perioada 01.07.2004 -15.08.2005, i pentru perioada 01.07.2004 -01.12.2006 și - pentru perioada 01.07.2004 -01.09.2006
A fost obligat pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii trei pârâți au fost obligați prin hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a raținut că prin acțiunea formulată reclamanții, -, -, - au solicitat instanței ca prin sentința să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din Legea 50/ 1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 4.07. 2004 și până la data de 01.02.2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr. 8/2007 și obligarea pârâților la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar. Că deși ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, această abrogare a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27 /2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Au mai menționat reclamanții că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
Ministerul Justiției prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată, susținând că art. 47 din Legea nr. 50/1996, invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor lor, a fost total și explicit abrogat prin art. 1 pct. 52 din nr.OG 83/2000.și arătând că numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat lipsa calității procesuale pasive, întrucât nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu încheiate de reclamanți, motiv pentru care a solicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității sale pasive.
Față de disp.art.137 Cod procedură civilă, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor ca neîntemeiată, motivat de faptul că, în temeiul disp.art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă iar pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, ordonatorul principal de credite având obligația potrivit art.2 din aceeași ordonanță, să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții, în calitate de grefieri, arhivari registratori, grefieri dactilografi au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția României - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și, toate celelalte acte juridice emise de organele statului, nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Tribunalul a constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform disp. art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție. În art. 47 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.
Că deși acest text a fost într-adevăr abrogat, așa cum susține Ministerul Justiției prin art. 42 al OG83/2000 abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât ordonanța 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 54 pct.2).
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Față de considerentele expuse considerentele expuse,văzând și disp. art.8 din OUG nr. 22/2002, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților in sensul că acțiunea reclamanților, -, -, -, sumele reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, începând cu data de 4.07. 2004 - 1 februarie 2007 și va obliga Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii trei pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
In ceea ce privește reclamanții, -, instanța a constatat că aceștia nu au avut calitatea de angajați ai pârâților toată perioada solicitată prin acțiunea introductiva, drept pentru care instanța va respinge acțiunea formulata de aceștia doar pentru perioadele de timp în care nu au avut calitatea de personal auxiliar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs
Împotriva acestor sentințe au declarat recurs atât Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor, dar și reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, arată că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând un drept pe care legiuitorul a interes sa nu îl mai acorde, abrogând Legea 50/1996 prin OG8/2007.
A mai invocat recurentul ca art.47 din Legea 50/1996 ce prevedea sporul de 50% a fost abrogat prin art.42 din OG83/2000 iar prin Decizia 21 / 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție s-a referit la acordarea sporului doar pana la data de 01.02.2007, data când a intrat in vigoare OG8/2007.Acest ultim act normativ a abrogat prin art.30 dispozițiile referitoare la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Prin recursul Ministerului Economiei și Finanțelor este criticată sentința primei instanțe sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că, în condițiile în care nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care face referire intimata, nu are calitate procesuală pasivă, în cazul de față raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară asumată, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Cât privește recursul reclamantei, aceasta critică soluția primei instanțe sub aspectul greșitei menționări a perioadei cât a lucrat la Judecătoria Pașcani,recurenta susținând că în realitate a fost angajată la această instanță începând cu 18.04.2005 și până la 01.12.2006 și nu cum greșit s-a reținut prin dispozitiv.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților,dar și dispozițiile legale aplicabile Curtea a invocat din oficiu excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 01.06.2004-26.08.2004,reținând următoarele:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 01.06.2004-26.08.2004 este întemeiată și va fi admisă ca atare.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin definiție, dacă prescripția are ca efect stingerea sau pierderea dreptului la acțiune (în sens material), atunci dreptul trebuie să se fi născut. Pe de altă parte, însăși rațiunea prescripției - stimularea titularului dreptului sau sancționarea pasivității lui - nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la acțiune.
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu 01.06.2004.
Ori, în contextul dispozițiilor legale anterior menționate, prescripția începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, deci de când s-a născut dreptul, iar nu de la data la care s-a pronunțat prin Decizia în interesul legii nr. 21/10.03.2008.
Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi. În plus nici nr.HG 232/2005 nu este întrerupătoare de prescripție.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii 27.08.2007 reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă drepturi salariale doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare drepturile constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada anterioară dreptul se vădește a fi prescris, iar acțiunea introdusă pentru acest interval va fi respinsă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă combinat cu art. 312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, va modifica în parte sentința în sensul admiterii excepția prescrierii dreptului la acțiune și respingerii acțiunea formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
În privința celorlalte critici formulate de recurentul Ministerul Justiției pe fondul cauzei, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate și urmează să le respingă, reținând că prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a reținut în motivarea deciziei ICCJ că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 (art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin considerentele acestei decizii, s-a mai reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acesteaau produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că "dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: "Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996se cuvin și în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Dacă Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi considerat ca sporul de 50% trebuie acordat doar pana la data intrării în vigoare a OG8/2007 ar fi arătat expres această împrejurare în conținutul deciziei, decizie ce a fost pronunțata la data de 10.03.2008, și nu ar fi reținut că dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica în parte sentința civile nr.77 din 14.10.2008, în sensul respingerii, ca prescrisă a acțiunii privind diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada anterioară datei de 27.08.2004. -
Cât privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor Curtea îl va respinge ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat să plătească reclamanților drepturi bănești ce fac obiectul acțiunii, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge acest recurs ca nefondat.
Curtea va respinge ca lipsit de interes și recursul reclamantei în contextul în care aspectele invocate de aceasta au fost deja remediate prin încheierea de ședință din data de 10.07.2008,a Judecătoriei Pașcani care a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 64/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge ca prescrisă acțiunea reclamantelor, -, -, și - pentru perioada 01.06.2004 -26.08.2004.
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de reclamanta și ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe.
Menține celelalte dispoziții ce nu sunt contrare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored./
2 ex.
05.10.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
