Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 906/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drept salariale ale pers. din justiție -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 906
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției și Libertăților B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 597 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurenților, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, precum și reclamanții intimați:, -, (), -, -, -, și -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată, rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani și înregistrată sub nr-, reclamanții:, -, (), -, -, -, - și intervenientii in interes propriu, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea pârâților la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, astfel:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 -31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006-31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006- 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007- 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007- 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială utilizată la calculul salariilor pentru perioadele de mai sus.
Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
În fapt, reclamanții au arătat că în perioada 1.01.2005- 31.12.2007, au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal conex la Judecătoria Botoșani.
De asemenea, că pretențiile de stabilire a salariilor pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică au fost prevăzute de lege și au fost recunoscute pentru perioade anterioare celei arătate în acțiune prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pentru colegii din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești, respectiv sentința nr. 500/2002 a Tribunalului Botoșani și sentința nr. 4/2003 a Tribunalului Botoșani.
Totodată, au precizat că atât dispozițiile art. 1 alin.1 din OG 134/1999 cât și cele ale art. 11din OG nr. 83/2000 și art. 2 alin.1 din OUG nr. 177 /2002 au stabilit în mod expres că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă".
În schimb, prin OUG nr. 27/2006, intrată în vigoare la 1 aprilie 2006 s-a prevăzut stabilirea indemnizației " pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexă ", iar anexa 1 stabilit valoarea de referință sectorială ca fiind de 257 lei.
Însă, procedându-se astfel, au apreciat reclamanții că au fost încălcate principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Aceasta întrucât, potrivit OG nr. 3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite era de 312,3 lei la 1 aprilie 2006, spre deosebire de cea de 257 lei stabilită pentru magistrați.
Drept urmare, prin OUG nr. 27/2006 a fost încălcat principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale, principiu prevăzut de art. 3 alin.4 din Constituție și care include și componenta salarizării, ca element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri de stat.
În mod similar OUG nr. 27/2006, se procedează și prin OG nr. 8/2007, întrucât se stabilește valoarea de referință sectorială la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG nr. 10/2007.
Reclamanții au susținut că prevederile OUG nr. 27/2006 și ale OG nr. 8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică în vigoare la data apariției ordonanțelor, conform cărora " drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege". Drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege nu pot fi diminuate unilateral, au susținut reclamanții, întrucât s-ar încălca și teoria dreptului câștigat rezultă din principiile prevăzute de Codul muncii. Astfel, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Totodată, se apreciază că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine și spiritului OG nr. 137/2000, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate.
Cât despre actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite acestea au fost indicate de reclamanți ca fiind OUG nr. 123/2003,OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007.
În cauză au formulat cerere de intervenție în nume propriu numitele și (59 ds. fond) precum și numita - ( fila 64-67 ds.fond).
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii față de acesta pentru lipsa calității procesual pasive (53- 54 ds. fond).
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că, potrivit art.11din Legea 50/1996 indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Că, potrivit aceleiași dispoziții această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat prezentei legi. Se mai arată că, din analiza 1 și 2 din Legea 50/1996 magistrații și personalul auxiliar au avut aceeași valoare de referință sectorială existând diferențe numai în ce privește coeficienții de multiplicare. Că, de asemenea, în temeiul art. 2 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, indemnizațiile acestora au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Că, prin Legea 347/2003 de aprobare a OUG 177/2002 articolul 2 fost modificat în sensul că, indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în Anexa 1 la această Ordonanță de Urgență. Se mai arată că, art.3 din OUG 27/2006 prevede de asemenea că " judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare lunară brută stabilită în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea 303/2004 republicată cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ce face parte din OUG nr.27/2006. Că, prin art.50 din OUG 177/2002 au fost abrogate dispozițiile art.1 și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat potrivit legii acestora din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești precum și orice alte dispoziții contrare. Că, de asemenea, prin OUG 27/2006 a fost abrogată OUG 177/2002.
Prin urmare, începând cu intrarea în vigoare a Legii 347/2003 care a modificat art. 2 din OUG 177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG 177/2002, OG23/2005 și OUG27/2006. A mai invocat OG23/2005 aprobată cu modificări prin Legea 100/2005 ( articolele 1 și 2).
S-a mai arătat că, începând cu 1.01.2003 personale care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive beneficiază de o indemnizație fixă, art.5 din legea 154/1998 fiind abrogat prin art.15 prin OUG 24/2000. Astfel, conform OG9/2005, OG3/2006 și OG10/2007 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative beneficiază de indemnizații fixe și nu în baza unei valori de referință sectorială. Se arată că, este de reținut și faptul că, dispozițiile OUG 177/2002, 27/2006 și OUG, 8/2007 nu contravin Constituției, Legii 303/2004 sau Codului muncii. Că, prin legea specială prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu au fost diminuate fiind majorate față de cuantumul prevăzut în reglementarea anterioară.
A mai susținut pârâtul în apărare că, principiul echilibrului celor trei puteri în stat prevăzute de Constituție nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal, în Constituție neexistând principiul aplicării aceleiași valori de referință sectorială invocate de reclamanți. Că, Legea 154/1998 cât și celelalte acte normative care au reglementat ulterior drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcții alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive invocate de reclamanți ca temei al susținerilor pretențiilor formulate nu prevăd pentru aceștia și alte drepturi salariale în afară de indemnizația stabilită în cuantum fix. Or, spre deosebire de aceștia potrivit OUG 27/2006 și OG8/2007 judecătorii și procurorii precum și personalul auxiliar beneficiază de premii, spor de vechime în muncă, de primă de vacanță, și alte drepturi salariale urmare a cărora cuantumul total al veniturilor calculate cu coeficientul de multiplicare prevăzut pentru instanța cea mai mare în grad depășește în cazul magistraților indemnizația prevăzută pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - prin întâmpinare - a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că această instituție nu poate fi citată în calitate de pârât, ci de expert în domeniul nediscriminării, conform competențelor ce i-au fost acordate prin OG nr. 137/2000.
Prin sentința civilă nr. 597 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșania fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B; a fost dmisă exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii B, si, pe cale de consecință, respinsă actiunea ca inadmisibilă, față de acest pârât.
Totodată, a fost admisă in parte, actiunea formulata de reclamantii și intervenientii in interes propriu, si - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei si Finantelor B, Tribunalul B, Curtea de APEL SUCEAVA și Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii B și au fost obligați pârâții Ministerul Justitiei B, Curtea de APEL SUCEAVA si Tribunalul B să plătească reclamantilor si intervenientilor in interes propriu diferentele de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate efectiv salariile in perioadele indicate.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani să plătească reclamanților si să actualizeze în funcție de indicii de inflație de la data scadenței, până la data plății efective;
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finantelor B să pună la dispoziția Ministerului d e Justitie sumele necesare efectuării plăților.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții, în calitate de personal auxiliar de specialitate și personal conex la Judecătoria Botoșani au solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor salariale, rezultate în urma recalculării indemnizațiilor și salariilor pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, pentru perioada 1.01.2005 -31 decembrie 2007.
Totodată, reclamanții au solicitat ca pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plăților diferențelor salariale pretinse.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
- valoarea de referință universală;
- indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
- valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Drept urmare, OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, a prevăzut în mod corect în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
În baza art. 48 din OUG nr. 177/2002 și a art. 3 lit. e din OUG nr. 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, această valoare de referință sectorială era de2.380.592lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile OUG nr. 191/2002 și ale art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003.
În mod similar prin majorări succesive valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns pentru același interval de timp la 2.380.592 lei.
Pentru perioadele 1.01.2005 - 30.09.2005 și 1.10.2005 - 31.01.2006, deși OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/ 2001 era în vigoare (stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică), reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Este de observat că deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din OG 9/2005 arată doar că în anexele VIII și IX sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare al indemnizațiilor.
Având în vedere însă că, de exemplu, pentru funcția de demnitate publică aleasă de Președinte al României, indemnizația lunară era de:
- 46.764.000 lei la 1.01.2003, conform Anexei 7/1 a la OUG nr. 191/2002;
- 46.613.000 lei la 1.10.2003, conform Anexei 7/1 b la aceeași ordonanță;
- 49.409.780 lei la 1.01.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003;
- 52.374.367 lei la 1.10.2004, în baza creșterii de 6% prev. de art. 3 lit. a din aceeași ordonanță și de 65.469.000 lei la 1.10.2005, conform Anexei 8/1 la OG nr. 9/2005, rezultă că indemnizațiile pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora au crescut cu 25% începând cu 1.10.2005, iar conform art. 3 alin. 5 din OG nr. 9/2005, începând cu luna ianuarie 2005 s-a acordat 45% din creșterea rezultată ca diferență între indemnizația stabilită potrivit anexelor acestei ordonanțe și indemnizația avută în luna decembrie 2004.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", tribunalul a constatat întemeiate pretențiile reclamanților de a le fi acordate creșterile salariale prev. de OG 9/2005.
Pentru aceleași rațiuni, sunt întemeiate solicitările acestora de a le fi acordate și pentru anii 2006 și 2007 creșterile salariale prevăzute de OG nr. 3/12.01. 2006 și OG nr. 10/31.01.2007.
Așadar, plecând de la valoare de referință sectorială de 2.380.592 lei la nivelul lunii decembrie 2004, salariile reclamanților trebuiau calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de:
- 264,7 lei pentru perioada 1.01.2005 - 30.09.2005 și
- 297,4 lei pentru perioada 1.10.2005 - 31.01.2006 conform OG nr. 9/2005;
- 312,3 lei pentru perioada 1.02.2006 - 31.08.2006 și
- 331 lei, pentru perioada 1.09.2006 - 31.12.2006 conform art. 1 din OG nr. 3/2006, care a prevăzut majorarea indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică în două etape, respectiv cu 5% începând cu 1.02.2006 și cu 6% începând cu 1.09.2006;
- 347,67 lei, pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007,
- 354,62 lei pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007 și
- 393.62 lei pentru perioada 1.10.2007 - 31.12.2007 conform art. 1 și art. 3 alin. 3 cu anexele corespunzătoare din OG nr. 10/2007, care a prevăzut majorări în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 1.01.2007, cu 2% începând cu 1.04.2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B și Ministerul Justiției și Libertăților.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bac riticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile actelor normative, respectiv art. 9 al. 1 și art. 11 lit. a din Legea nr. 507/2003 - legea bugetului de stat pe anul 2004, art. 8 din Legea nr. 511/2004 - Legea bugetului de stat pe anul 2005, etc. - care prevăd că ordonatorii principali de credite vor stabili numărul de posturi, salariile de bază, indemnizațiile de conducere și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de lege, cu încadrarea în cheltuielile de personal și în numărul maxim de posturi aprobate pentru anul 2001, potrivit anexei nr. 3.
De asemenea, potrivit actelor normative menționate mai sus, în limita cheltuielilor de personal și a numărului maxim de posturi ordonatorii principali de credite vor aproba, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi, în Monitorul Oficial al României, Partea I, statele de funcții, numai cu avizul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.
Aceeași obligație de stabilire a salariilor, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite, revine ordonatorului principal de credite și potrivit legilor bugetare; ex: art. 12, al. 1 li 3 din legea nr. 743/2001; art. 10 al. 1 și art. 12 lit. a din Legea nr. 631/2002; art. 9 al. 1 și art. 11 lit. a din Legea nr. 507/2003; art. 8 al. 1 și 3 și art. 10 lit. a din Legea nr. 511/2004,
În temeiul acestor prevederi legale, obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorului principal de credite bugetare.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de ordonator principal de credite, acestuia revenindu-i, potrivit legii, doar obligația de a aprobare a statelor astfel întocmite.
În speță, consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de alți ordonatori de credite, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nicio răspundere privind garantarea acestor drepturi.
Nelegalitatea hotărârii judecătorești derivă și din faptul că rectificarea bugetară se face la inițiativa ordonatorului principal de credite, respectiv Ministrul Justiției, așa cum este prevăzut și reglementat de dispozițiile legale în vigoare.
Competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară pentru drepturi salariale aparține numai ordonatorului principal de credite, conform procedurii prevăzute de legea finanțelor publice nr. 500/2002, acest atribut neputând fi extins asupra Ministerului Economiei și Finanțelor.
Față de cele arătate, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în rejudecare, respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
Ministerul Justiției a criticat sentința civilă invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
A arătat că, acordarea prin hotărârea pronunțată de către instanța de fond a unei valori de referință sectorială majorată față de cea prevăzută de nr.OG 23/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 100/2005 și de OG27/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr. 45/2007, înseamnă că aceasta a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a personalului auxiliar.
Pe fondul cauzei a arătat că salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești în perioada ce formează obiectul prezentului litigiu a fost reglementată în mod expres de Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările ulterioare, de nr.OG 23/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 100/2005 și de OUG nr. 27/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr. 45/2007.
Instanța de fond a reținut corect în motivarea hotărârii numai actele normative aplicabile acestei categorii profesionale până la 31 decembrie 2004.
Începând cu ianuarie 2005, instanța de fond a ignorat dispozițiile legale speciale aplicabile personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești menționate mai sus, reținând, în mod greșit, că acestei categorii profesionale ar fi trebuit ă li se aplica dispozițiile nr.OG 9/2005, nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007, dispoziții aplicabile numai altor categorii profesionale din sectorul bugetar.
Dispozițiile nr.OUG 134/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 714/2001, reținute de instanța de fond ca temei al admiterii acțiunii, nu mai sunt aplicabile personalului din cadrul autorității judecătorești încă din 1 ianuarie 2003, când, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002, au fost abrogate implicit.
În acest sens, prin art. 50 alin. 2 din OUG nr. 177/2002 s-a dispus: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare.
Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2005 nu mai există temei legal pentru ca salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești să fie făcută în baza unei valori de referință sectorială aplicabilă funcțiilor de demnitate publică alese și numite sau să se aplice indexările ori creșterile salariale aplicabile acestei categorii de personal. Valoarea de referință sectorială care stă la baza calculării salariilor personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești a fost majorată expres și exclusiv de OG nr. 23/2005 aprobată prin Legea nr. 100/2005 și OUG nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007.
În acest sens, art. 2 alin. 2 din OG nr. 23 din 27 ianuarie 2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 100/2005, prevede:
- art. 2 (1) Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. 2, 4, 5 și 6 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8 % față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei.
- (2) Pentru perioada ianuarie - septembrie 2005, creșterea valorii de referință sectorială este de 45% din diferența calculată între valorile de referință sectorială prevăzute la alin. (1).
Totodată, în art. 1 pct. 18 din Legea nr. 45/2007 de aprobare a OUG nr. 27/2006 s-a prevăzut: "Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. 2, 4 și 5 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu majorările și indexările ulterioare, se majorează cu 4% începând cu data de 1 aprilie 2006, față de nivelul din luna martie 2006, și cu 5% începând cu data de 1 septembrie 2006, față de nivelul din luna august 2006."
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea Ministerului Justiției la plata drepturilor salariale solicitate de către reclamanți, actualizate în funcție de rata inflației la data plății.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursurile declarate în cauză a căror motive pot fi încadrate în drept în dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca nefondat.
În ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, Curtea reține următoarele:
Prin art. 50 din nr.OUG 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților au fost abrogate dispozițiile art. 11precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilată, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996, precum și orice alte dispoziții contrare.
Art. 11din Legea nr. 50/1996 prevedea că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prevederilor prezentei legi.
De asemenea art. 60 alin. 1 și 4 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, prevăd că pentru activitatea desfășurată, personalul de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege, salarizare care se stabilește prin lege specială.
Față de aceste considerente reține instanța că dispozițiile legale care prevedeau că indemnizațiile pentru categoriile de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, au fost abrogate.
Actul normativ special prin care au fost stabilite drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, este nr.OG 8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007 și nu nr.OUG 27/2006 invocată de reclamanți, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale membrilor, ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, ale magistraților asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, ale personalului de specialitate juridică asimilată judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și salarizarea și unele drepturi ale asistenților judiciari.
De asemenea, principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească, în cadrul democrației constituționale, consacrat de Constituția României nu implică o salarizare egală a reprezentanților acestor trei puteri.
Reglementarea în mod diferit a drepturilor salariale pentru diferite categorii socio-profesionale nu reprezintă o formă de discriminare în înțelesul mai sus arătat.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să admită recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului, împotriva sentinței nr. 597 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, prin reprezentanții săi legali, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința civilă nr. 597 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- în sensul că:
Respinge acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu ca nefondate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fd.
Tehnored.
Ex. 2
8.07.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Sas Laura, Surdu Oana
