Speta drept civil. Decizia 899/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 899
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Comuna - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 361 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că reclamantul intimat a depus prin serviciu arhivă, întâmpinare.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Comuna - prin primar solicitând:
1) obligarea acesteia la plata compensației în bani a concediului de odihnă ca urmare a neefectuării acestuia în natură în anii 2004, 2005, 2006 și 2007;
2) recalcularea și plata diferenței între indemnizația prevăzută de lege și indemnizația de concediu primită pentru anul 2008, ca urmare a calculării în mod greșit a acesteia;
3) obligarea la plata dobânzii legale conform OG 9/2000 și actualizarea acestei sume în funcție de rata inflației până la data plății efective.
Pe parcursul procesului reclamantul a declarat că renunță la judecata celui de-al doilea capăt de cerere ( 98 dosar), instanța constatând această manifestare de voință, conform art. 246 Cod procedură civilă.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că a ocupat funcția de primar în perioada iunie 2004 - iunie 2008 și, deși în luna decembrie a fiecărui an premergător celui în care se efectuează concediul de odihnă s-au făcut planificările legale datorită unor "motive excepționale", nu a reușit să efectueze concediul în nici unul dintre cei patru ani de mandat. Aceasta întrucât interesele colectivității locale ar fi impus prezența sa în permanență la serviciu, fiind angajat în mai multe proiecte aflate în derulare, cum ar fi: investițiile de alimentare cu apă din râul, alimentarea cu apă a localităților, Jijia, și, realizarea podurilor de beton peste râurile Jijia și. Or, în calitate de ordonator principal de credite și semnatar al contractelor de lucrări, a trebuit să supravegheze îndeaproape și în mod continuu aceste activități.
De altfel, neefectuarea concediului de odihnă s-ar fi datorat și "proastei funcționări a personalului responsabil cu salarizarea din cadrul primăriei, care avea obligația să urmărească dacă s-a efectuat concediul de odihnă în natură".
În drept, au fost invocate disp. art. 1 alin. 1 din OG 80/2003 privind concediul de odihnă anual și alte concedii ale președinților și vicepreședinților consiliilor județene, precum și ale primarilor și viceprimarilor.
Prin întâmpinare (23) pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În apărare, a arătat că reclamantul este singura persoană vinovată de eventuala neefectuare a concediului de odihnă anual, întrucât - potrivit art.3 din OG nr.80/2003 - în calitate de primar, avea obligația de a face planificarea în privința sa, cât și a viceprimarului și de a aduce la cunoștință consiliului local perioada de efectuare, precum și dispoziția de desemnare a viceprimarului care să-i îndeplinească atribuțiile pe perioada concediului. Or, la nivelul primăriei nu există nici un document în acest sens.
De altfel, conform art.2 din OG nr.29/1995 "compensarea [.] se acordă salariaților care nu au putut efectua concediul de odihnă programat sau reprogramat, în următoarele situații: [] b) dacă, din motive întemeiate, prezența lor în cadrul unității a fost necesară pentru asigurarea funcționării normale a serviciului; menținerea în serviciu se poate face prin dispoziție scrisă a conducerii unității, cu acordul ordonatorului principal de credite bugetare".
În speță însă, dintre cele patru proiecte invocate de către reclamant, nu ar fi real decât ce-l de-al doilea, recepționat în mai 2007, "primul neexistând sau fiind al doilea dar cu numele ușor schimbat", al treilea este o invenție făcută de "Apele Române" I, fără nici o implicare a autorităților locale, iar al patrulea, "deși a demarat încă din anul 2002, în perioada 2003 - 2006, nu s-a făcut nimic la acest obiectiv, lucrările fiind reluate abia la finalul anului 2007". De aceea, pârâta a arătat că asemenea investiții nu pot constitui "motive excepționale", "ele fiind un lucru curent în toate unitățile administrativ teritoriale". De altfel, investiția de alimentare cu apă a beneficiat de un diriginte de șantier, "plătit din bani publici", care a supravegheat lucrările, mai ales în condițiile în care comuna are un viceprimar care este înlocuitorul de drept al primarului în lipsa acestuia, astfel încât nu se justifică neefectuarea concediului de către reclamant timp de patru ani la rând.
S-a mai arătat totodată că pe de altă parte, reclamantul nu a dovedit neefectuarea în natură a concediului în acești ani, din statele de plată rezultând contrariul, și anume că a beneficiat de mai multe plăți cu titlu de "avans CO", dar "mizând pe faptul că datorită proastei organizări de care se face vinovat în calitate de șef al administrației locale, la nivelul instituției nu există o evidență a prezenței sale la serviciu a încercat să mai scoată niște bani care nu i se cuvin".
În privința susținerii reclamantului că vinovați pentru neplanificarea și nereplanificarea sa în concediu sunt salariații primăriei, aceasta ar fi nefondată întrucât atribuția respectivă îi aparținea în exclusivitate în calitate de primar, atâta timp cât nu a fost delegată altui funcționar, iar din nota de fundamentare a OG nr.80/2003 rezultă obligația primarilor de a se planifica în concediu pe ei înșiși, nefiind subordonați ierarhic și, deci, neavând cui solicita concediu.
Pârâta a formulat cerere reconvențională (7) solicitând obligarea reclamantului la plata sumei totale de 4.601 lei, reprezentând spor de dificultate încasat în plus în anul 2006 pentru funcția de președinte al Comisiei locale de fond funciar (1967 lei), cât și sume încasate în plus față de indemnizația la care era îndreptățit pentru funcția de demnitate publică pe care a ocupat-o (2.634 lei).
În motivarea cererii reconvenționale, a arătat că prin dispoziția sa, reclamantul a beneficiat de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare începând cu 3 iulie 2006 și până la 2 iulie 2007, în baza Legii 263/2006. După emiterea OUG 136/2006 care prevedea că persoanele care ocupă funcții de demnitate publică implicate în aplicarea legilor fondului funciar, beneficiază de același spor de dificultate de până la 50% din indemnizație, reclamantul a stabilit prin dispoziție să i se acorde un spor de 49% de la 1 ianuarie până la 31 decembrie 2007.
Emiterea însă a acestei ordonanțe a confirmat că Legea 263/2006 nu i-ar fi fost aplicabilă și primarului, ci doar salariaților, astfel încât sumele primite de reclamant în acest temei în perioada iulie - decembrie 2008 trebuie restituite, fiind încasate necuvenit. Or, deși inițial reclamantul ar fi "înțeles situația", restituind o parte - respectiv 3198 lei - din totalul sumei de 5165 lei, refuză să restituie și restul de 1967 lei.
Referitor la cel de-al doilea capăt din cererea reconvențională, s-a arătat că pentru funcția de primar pe care a deținut-o, reclamantul ar fi fost îndreptățit la indemnizații lunare totale de 27.807 lei, însă recalculându-se suma încasată efectiv, rezultă un total de 30.441 lei, cu 2.634 lei mai mult.
Au fost invocate dispozițiile Legii 263/2006 și ale OUG 136/2006.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamantul a invocat excepția lipsei calității procesuale a Primăriei de a formula cerere reconvențională, deoarece pârâtă în proces este Comuna - prin primar.
În privința sporul de dificultate de până la 50%, acesta ar fi fost stabilit prin dispoziția pe care a dat-o în calitate de primar, iar acest act administrativ nu a fost atacat pentru nelegalitate.
De altfel, acordarea sporului ar fi fost legală, deoarece în cadrul comisiei de aplicare a Legii 18/1991 nu a ocupat o funcție de demnitate publică, ci a avut calitatea de membru.
Referitor la cel de-al doilea capăt din cererea reconvențională, reclamantul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2004 - 15.10.2005, iar pe fondul pretenției, a arătat că nu are obligația de a restitui suma respectivă, deoarece nu a încasat decât cuantumul indemnizației la care era îndreptățit pentru funcția ocupată.
Prin încheierea de ședință din 5 noiembrie 2008, Secția comercială și de contencios administrativ a scos cauza de pe rol și a trimis-o Secției civile a tribunalului - respectiv completului specializat în judecarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, în considerarea faptului că reclamantul nu are calitatea de funcționar public, ci a avut o funcție de demnitate publică aleasă.
Din oficiu,instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, în ceea ce privește pretenția de obligare a pârâtei la plata indemnizației de concediu de odihnă aferente anului 2004.
În temeiul art.137 Cod procedură civilă, prin încheierea de ședință din 25 februarie 2009, instanța a soluționat cu prioritate excepțiile ce au fost invocate în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru indemnizația de concediu pentru anul 2004 și al prescripției dreptului la acțiune al pârâtei pentru diferența de indemnizație lunară pentru perioada iunie 2004 - 5 octombrie 2005, având în vedere termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.283 lit. c Codul muncii.
Totodată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei a fost respinsă în condițiile în care, cererea reconvențională a fost formulată de primarul comunei, care reprezintă comuna și care a arătat că a promovat-o de fapt în numele comunei, precizând că aceasta din urmă își însușește cererea respectivă.
Prin sentința civilă nr.361 din 12.03.2009 Tribunalul Botoșani - Secția civilă a respins, ca prescrise, pretențiile reclamantului pentru compensarea în bani a concediului de odihnă pentru 2004 și ale pârâtei pentru diferențele de indemnizație lunară din perioada iunie 2004 - 25 august 2005; a admis, în parte, acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Comuna prin primar; a obligat pârâta să-i plătească reclamantului compensarea în bani a concediului de odihnă aferent anilor 2005, 2006 și 2007, actualizată în funcție de inflație de la data scadenței până la data plății efective; a obligat pârâta să-i plătească reclamantului și dobânda legală prevăzută de OG 9/2000 începând cu 26.08.2008 și până la data plății efective; a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, Comuna - prin primar, împotriva reclamantului - pârât; a obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtei - reclamante suma de 1967 lei, reprezentând spor de dificultate încasat necuvenit; a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea reclamantului - pârât la restituirea sumei de 2634 lei reprezentând sume încasate necuvenit.
A luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind plata diferenței de indemnizație pentru concediul de odihnă pentru anul 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, faptul că reclamantul este îndreptățit să primească indemnizațiile de concediu aferente anilor 2005, 2006 și 2007 întrucât, doar în una dintre copiile statelor de plată depuse - respectiv în cea reprezentând avans pe luna decembrie 2007 (45 dosar secția civilă și 21 dosar secția comercială) există mențiunea lizibilă "CO 2007"; de asemenea mai este trecut un an, scris de mână peste cel tipărit al formularului, însă nelizibil.
această copie cu originalul prezentat în instanță de pârâtă, s-a constatat că este conformă, precum și faptul că, nici originalul nu este lizibil în privința mențiunii respective.
De altfel, într-adevăr, așa cum arată și reclamantul, acest stat cuprinde și mențiunea "48 de zile", în dreptul sumei de 2634 lei or, viceprimarul are înscrise 24 de zile de concediu de odihnă cu suma aferentă de 2279 lei, existând astfel, o disproporție între sumele și zilele de concediu respective.
Mai mult, în centralizatorul și lichidarea pe luna decembrie 2007 (46 dosar), semnat de către reclamant, acesta apare cu mențiunea "zero" atât la rubrica "CO", cât și la "avans" și "avans co".
Prin urmare, este fondată susținerea reclamantului, în sensul că, în realitate statul de plată care poartă titulatura "avans luna decembrie 2007" (44) a avut în vedere premiul anual (al 13-lea salariu) pentru 2007 și nu indemnizația de concediu de odihnă.
De altfel, prin cererea reconvențională pârâta a solicitat restituirea tocmai a acestei sume de 2634 lei, în legătură cu care abia prin adresa 582/10.02.2009 (14) a arătat că nelegal a fost plătită cu titlu de premiu, întrucât contravine dispozițiilor art.3 alin.4 și 5 din nr.OG10/2007, astfel încât o consideră "indemnizație de concediu de odihnă."
Reține instanța că, pentru a asigura îndeplinirea exactă a obligației de plată a acestor sume, având în vedere deprecierea monedei naționale prin inflație, pârâta a fost obligată și la plata sumei ce reprezintă actualizarea în funcție de indicii de inflație a indemnizațiilor respective, de la data scadenței acestora (respectiv de la data pronunțării sentinței - având în vedere culpa reclamantului pentru neefectuarea în natură a concediilor respective) și până la data plății efective.
În temeiul art.295 alin.1 și 2 Codul muncii, raportat la art.1088 Cod civil, instanța a obligat pârâta și la plata dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000 aplicată la suma datorată, începând cu data punerii în întârziere (26.08.2008 - data formulării acțiunii) și până la data plății efective a debitului.
În privința cererii reconvenționale, instanța a constatat că prin art. II al Legii 263/27.06.2006, de aprobare a OUG 209/2005 - pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății - s-a prevăzut că:"salariații instituțiilor publice, implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membri în comisiile constituite în baza art.12 din legea 18/1991 beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, o perioadă de un an, calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi."(6 iulie 2006 - respectiv, 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial).
Conform art. I din OUG 136/2006, de completare a Legii 263/2006, s-a introdus art. III potrivit căruia "prin derogare de la prevederile Legii 154/1998 [] persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, din administrația publică centrală și locală beneficiază de un spor de dificultate de până la 50% din indemnizația corespunzătoare funcției respective [], în cazul în care sunt implicate în aplicarea următoarelor acte normative [] b) Legea fondului funciar nr.18/1991", iar conform art. II din ordonanță "sporul de dificultate prevăzut de art.1 [] se acordă pe o perioadă de un an, calculată cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
Așa fiind, rezultă că, într-adevăr, sporul de dificultate de care a beneficiat reclamantul anterior datei de 1 ianuarie 2007, a fost acordat și încasat necuvenit, încât instanța l-a obligat la restituirea sumei de 1967 lei ce a rămas de înapoiat din totalul de 5165 lei pe care îi primise cu acest titlu.
Cu privire la al doilea capăt din cererea reconvențională instanța a reținut că nu este fondat întrucât reclamantului i s- plătit suma de 2634 lei cu titlu de premiu anual (al 13-lea salariu) pentru 2007, așa cum se precizează în situația întocmită de contabilul primăriei (25 dosar), coroborată cu mențiunile actualului primar cuprinse în adresa 582/2009 (14 dosar) și cum rezultă din "statul de plată avans luna decembrie 2007" (21 dosar secția comercială).
Remunerarea persoanelor care ocupă o funcție de demnitate publică se face prin calcularea indemnizației conform art.20 alin.2, suma obținută reprezentând la rândul său baza de calcul pentru stabilirea drepturilor salariale, care includ printre altele, și premiul anual reglementat de art.18 alin.1 din legea 40/1991, aceste dispoziții nefiind abrogate expres de legiuitor prin legea nr.154/1998.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Comuna - prin primar, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul admiterii, în parte, a cererii reconvenționale formulată în cauză.
În motivarea recursului se arată, în esență, faptul că primarul, ocupând o funcție de demnitate publică, nu poate beneficia de acordarea unui premiu anual, respectiv al 13-lea salariu, în aplicarea dispozițiilor OUG nr.108/2005 și ale Ordonanței nr.10/31 ianuarie 2007.
Examinând recursul prin prisma actelor dosarului și a criticii invocate, ce se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat.
Astfel, în perioada iunie 2004 - iunie 2008, reclamantul a avut calitatea de primar al comunei.
Funcția de primar este o funcție de demnitate publică aleasă, persoanele ce exercită această funcție desfășurându-și activitatea în temeiul unei forme a raportului juridic de muncă, deosebită de cea a salariaților, funcționarilor publici, sau altor categorii profesionale, aspect ce rezultă din dispozițiile art.66 din legea nr.215/2001, coroborate cu cele ale art.3 și Anexa II/1 din legea 154/1998, modificată, salariul pentru munca prestată fiind denumit indemnizație lunară, care, potrivit art.19 din lege, reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și, totodată, reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
În Ordonanța de Urgență nr.108/14.07.2005, privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din administrația publică locală, la art. 2 s-a stabilit că pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din administrația publică locală, indemnizațiile prevăzute în anexă reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
În continuare, acest articol arată că: "La calculul cuantumului indemnizației nu se adaugă sporul de vechime în muncă și nici alte sporuri prevăzute de lege".
Potrivit art.3 alin.4 din Ordonanța nr.10/31 ianuarie 2007 pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, indemnizațiile prevăzute în anexele nr.VII/1a, VII/2a, VII/3a și VII/1b, VII/2b, VII/3b, precum și nr.VII/1c, VII/2c, VII/3c reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, iar în alin.5 al aceluiași articol, se stipulează că "în aplicarea prevederilor alin.4 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege", aceleași prevederi fiind menținute și în Ordonanța nr.10 din 30 ianuarie 2008.
În considerarea faptului că, primarul este o persoană care ocupă o funcție de demnitate publică aleasă, care beneficiază de indemnizația prevăzută în anexa nr. VII/3b din Ordonanța nr.10/2007, iar cel de-al 13-lea salariu este un premiu anual, Curtea constată că, nelegal, instanța de fond a admis, în parte, cererea reconvențională, așa încât în baza art.312 alin.1 - 3, 3041Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei, va modifica în parte sentința atacată, admițând în totalitate cererea reconvențională, cu obligarea reclamantului să plătească pârâtei suma de 2634 lei, reprezentând al 13-lea salariu încasat necuvenit, luând act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Comuna - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 361 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr-.
Modifică, în parte, sentința nr. 361/13 martie 2009 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă, în sensul că, admițându-se în totalitate cererea reconvențională, obligă pe reclamantul să plătească pârâtei Comuna - prin primar, jud. B, suma de 2634 lei reprezentând al 13-lea salariu încasat necuvenit.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și înlătură dispozițiile contrare. Ia act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored. E,
Ex. 2
15.07.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Sas Laura, Surdu Oana
