Speta drept civil. Decizia 903/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 903
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC INTERNATIONAL SRL, cu sediul în mun. B, sector 1,-, -. A,. 3,. 10, împotriva sentinței civile nr. 310 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei recurente, reprezentantul pârâtului intimat și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 5009/40/26.11.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC " INTERNATIONAL" SRL B solicitând constatarea nulității absolute a deciziei (actului) cu nr. 48/10.11.2008 precum și obligarea pârâtei la plata indemnizației de 75% din salariul de bază, conform art. 53 din Codul muncii și art. 43 alin. 3 din, până la începerea efectivă a activității.
Totodată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, ca instituție care are ca atribuție "verificarea angajatorului cu privire la respectarea legislației în domeniul muncii".
În fapt, reclamanta a arătat că are calitatea de salariată a pârâtei în baza unui contract individual de muncă și că la data de 5.11.2008 nu a fost primită la societate pe motiv că se suspenda activitatea. Ulterior, i s-a comunicat prin poștă decizia atacată prin care era înștiințat că se află în concediu fără plată pe o perioadă de 2 - 3 luni, însă această decizie a fost dată fără consimțământul său, astfel încât caracterul acesteia ar fi ilicit.
Totodată, susține reclamanta, conform art. 53 din Codul muncii și art. 43 alin. 3 din, pe perioada întreruperii temporare a activității angajatorului ar fi trebuit să beneficieze de o indemnizație plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 53 din Codul muncii și ale art. 43 alin. 3 din.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus copia adresei nr. 48/10.11.2008 emisă de pârâtă.
Pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă Bad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că reclamanta nu a avut și nu are raporturi de muncă cu această instituție (fila 38 dosar fond). De asemenea, pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât singurul răspunzător pentru neîndeplinirea obligațiilor față de reclamantă este angajatorul INTERNATIONAL SRL
Și pârâta INTERNATIONAL SRL Bad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare, a arătat că de la înființarea sa în anul 2000 a desfășurat activități de comision în domeniul sticlăriei și porțelanului iar în anul 2008 a hotărât extinderea activității, în sensul desfășurării pe lângă activitățile de intermedieri comerciale și a unei activități de producție. Ca urmare, a închiriat și apoi a cumpărat de la SC SRL spațiul de producție și utilajele și a asigurat condițiile optime pentru desfășurarea activității de producție: utilități, materii prime, materiale, contracte de desfacere în special pentru piața externă și comenzi la prețuri avantajoase. Totodată, începând cu data de 1.10.2008 a preluat angajații SC " " SRL, încheind cu aceștia contracte individuale de muncă. Cu toate acestea, susține pârâta, salariații din cadrul secției sticlă "nu și-au realizat norma de muncă, au dat dovadă de delăsare și indolență în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu", nerealizându-și normele de muncă și producând rebuturi, astfel încât societatea a ajuns în imposibilitatea de a-și acoperi cheltuielile de producție și de a asigura plata tuturor obligațiilor bănești - taxe și impozite, contribuții la bugetul de stat, drepturi salariale.
Ca urmare, conducerea societății a hotărât întreruperea temporară a activității secției sticlă - respectiv suspendarea pe o perioadă de 3 luni - și acordarea concediului fără plată pentru angajați pentru o perioadă de 15 zile, prin decizia nr. 30/10.11.2008.
Această dispoziție ar fi fost adusă la cunoștința angajaților prin afișarea la intrarea în unitate și la intrarea în secția sticlă, urmând ca serviciul s-o comunice și personal fiecărui angajat, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Din eroare, arată pârâta, acest compartiment a comunicat prin adresă acordarea concediului fără plată pentru 3 luni în loc de suspendarea activității pentru respectiva perioadă.
În acest context, pârâta a susținut și că nulitatea invocată de reclamantă nu poate fi primită în raport cu natura actului contestat, care reprezintă doar o adresă.
De asemenea, a mai arătat că deși activitatea presupunea funcționarea permanentă a cuptorului și modelarea imediată a materiei prime, angajații secției sticlă aveau tendința permanentă de a nu îndeplini normele de lucru și de a opri brusc lucrul, plecând acasă sub pretextul existenței unor întârzieri la plata salariilor. Aceasta, cu toate că erau înștiințați că întârzierile respective erau determinate de dificultățile de încasare a contravalorii produselor finite. Astfel, conform referatului întocmit de șeful secției sticlă, în data de 4.11.2008 toți angajații secției au refuzat să înceapă lucrul la ora 7.00 întrucât nu li s-au plătit salariile. După ce li s-a adus la cunoștință că urmau să primească salariile pe data de 12.11.2008, la ora 8.oo au început lucrul. Însă, după paua de la ora 11, salariații nu au mai lucrat, rămânând în sala de mese până la ora 15, când au plecat acasă; nici schimbul II nu a lucrat, ci a stat în sala de mese până la ora 18.00 iar apoi a plecat din unitate. Ulterior, susține pârâta, din data de 5.11.2008, reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu.
În urma cercetării disciplinare prealabile, pârâta a arătat că a procedat la desfacerea contractelor individuale de muncă ale salariaților Secției sticlă, inclusiv al reclamantei.
Față de aceste apărări, societatea pârâtă a concluzionat că decizia de acordare a concediului fără plată pentru 15 zile este legală și temeinică iar pretenția de plată a drepturilor salariale și după aceste 15 zile este nejustificată în raport cu prezența la serviciu.
În dovedirea apărărilor formulate, pârâta a depus înscrisuri.
La termenul de judecată din 19 ianuarie 2009, instanța a invocat nulitatea cererii reclamantei pentru lipsa obiectului acțiunii formulate împotriva pârâtului Drept urmare, prin adresa din 21.01.2009 (fila 10 dosar fond) s-a pus în vedere reclamantei să precizeze obiectul acțiunii și temeiul juridic al chemării în judecată a pârâtului B, însă aceasta nu a depus lămuririle solicitate.
Prin sentința civilă nr. 310 din 2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșanis -au dispus următoarele:
S-a declarat nulă, pentru lipsa obiectului, cererea de chemare în judecată a pârâtului
S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta și s-a anulat măsura acordării concediului fără plată dispusă prin adresa nr. 48 din 10.11.2008 emisă de pârâta INTERNATIONAL SRL B, menținând-o pentru 15 zile începând cu data de 10.11.2008.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 75% din salariul de bază pentru perioada 25.11.2008 - 04.01.2009.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, potrivit art. 133 alin. 1 din Codul d e procedură civilă "cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă".
Întrucât cererea reclamantei nu cuprinde obiectul acțiunii formulate împotriva pârâtului B, nefiind indicată pretenția concretă față de acesta și nici temeiul de drept pe care se întemeiază, instanța, în baza prevederilor legale anterior citate, a declarat nulitatea acesteia.
În schimb, în contradictoriu cu pârâta INTERNATIONAL SRL B, reclamanta a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a deciziei (actului) cu nr. 48/10.11.2008 și să oblige pârâta la plata indemnizației de 75% din salariul de bază până la reluarea efectivă a activității societății, conform art. 53 din Codul muncii și art. 43 alin. 3 din pe anii 2007 - 2010.
Prin adresa nr. 48/10.11.2008 trimisă reclamantei de către societatea pârâtă (3 ds. fond) s-a adus la cunoștință acesteia că începând cu data de 10.11.2008 se află "în concediu fără plată pe o perioadă de 2 - 3 luni de zile până la găsirea surselor financiare pentru plata furnizărilor de unități".
Pârâta a apreciat că nu este dată nulitatea pretinsă de reclamantă, întrucât se referă la o simplă adresă; în plus conținutul acesteia ar fi eronat, contrar voinței angajatorului care, prin decizia nr. 30/10.11.2008 (filele 23 - 24 ds. fond), a hotărât întreruperea activității secției sticlă pentru o perioadă de 3 luni începând cu 10.11.2008 și acordarea de concedii fără plată salariaților secției timp de 15 zile, conform art. 43 din.
Tribunalul a constatat, însă, că pârâta nu a făcut dovada comunicării către reclamantă a deciziei nr. 30/10.11.2008, procesul verbal nr. 31/10.11.2008 de afișare a acesteia "pe ușa de acces la Secția sticlă a unității și la poarta de acces în unitate", neputând constitui o asemenea probă, în condițiile în care (așa cum a susținut angajatorul în întâmpinare) începând cu data de 5.11.2008, reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu.
Așadar, în lipsa dovezii că reclamanta ar fi luat la cunoștință de decizia nr. 30/2008, tribunalul a constatat că ceea ce s-a comunicat în mod cert salariatului a fost adresa nr. 48/10.11.2008.
Drept urmare, întrucât adresa susmenționată cuprindea decizia unilaterală a angajatorului cu privire la executarea contractului săi de muncă, reclamanta a fost îndreptățită s-o conteste și să invoce nulitate ei conform art. 283 alin. 1 lit. a din Codul Muncii.
De altfel, măsura înscrisă în adresă a fost cea care a produs efecte juridice, nuputându-i-se imputa salariatului inexistența voinței angajatorului ori pretinsa eroare de comunicare a acestuia din urmă.
Susținerile reclamantei referitoare la caracterul ilicit al acordării de către angajator a concediului fără plată în lipsa acordului său, tribunalul a reținut că, potrivit art. 43 alin. 5 din pe anii 2007 - 2010 "în cazul în care din motive obiective este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activității, pentru maximum 15 zile pe an, cu obligativitatea reluării ei, unitatea, cu acordul sindicatelor, poate acorda concediu fără plată". În cauză nu s-a dovedit asocierea salariaților pârâtei într-un sindicat sau afilierea lor iar din înscrisurile depuse de pârâtă a rezultat necesitatea întreruperii temporare a activității
Drept urmare, tribunalul a admis în parte primul capăt din cererea reclamantei și, în temeiul art. 43 alin. 5 din pe anii 2007 - 2010, a anulat în parte măsura acordării concediului fără plată dispusă prin adresa nr. 45/10.11.2008, menținând-o pentru 15 zile, începând cu data de 10.11.2008.
Pentru soluționarea celui de-al doilea capăt din cererea reclamantei, tribunalul a reținut că potrivit art. 54 alin. 1 din Codul muncii "pe durata întreruperii temporare a activității angajatorului, salariații beneficiază de o indemnizație, plătită din fondul de muncă ocupat".
Or, conform deciziei nr. 30/10.11.2008, societatea pârâtă a hotărât întreruperea temporară a activității Secției sticlă pentru o perioadă de 3 luni din motive economice, ceea ce, conform art. 52 alin. 1 lit. d din Codul muncii, determină și suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei.
Astfel, pe această durată reclamanta este îndreptățită să primească indemnizația prevăzută de art. 53 alin. 1 din Codul muncii, întrucât angajatorul - căruia conform art. 287 din Codul muncii îi revenea sarcina probei - nu a dovedit că suspendarea contractului individual de muncă s-a datorat faptei imputabile a salariatei - reclamante pentru a deveni aplicabile disp. art. 49 alin. 4 din Codul muncii. Din înscrisurile depuse la dosar nu a rezultat că întreruperea activității Secției sticlă s-a datorat vreunei fapte imputabile reclamantei.
Este adevărat că din referatul nr. 18/10.11.2008 (fila 22 dosar fond) a rezultat că în lunile august, septembrie și octombrie 2008 "realizările secției sticlă au scăzut, secția înregistrându-se cu pierderi de producție rezultate din nerealizările de normă și rebuturi din punct de vedere calitativ". Potrivit însă contractului individual de muncă nr. -/20.10.2008 (fila 18 dosar fond) reclamanta a început activitatea de muncitor necalificat în Secția sticlă - Atelier fasonare a societății pârâte la data de 1.10.2008, astfel încât nerealizările secției pe lunile august și septembrie nu-i sunt imputabile. Mai mult decât atât, din întâmpinarea pârâtei (filele 14 - 17 dosar fond) rezultă că reclamanta, ca și ceilalți salariați din Secția, au fost preluați începând cu data de 1.10.2008 de la SC " " SRL, aceasta însemnând, conform referatului susmenționat, că la data de 1.10.2008 pârâta cunoștea problemele legate de nerealizările de normă și rebuturi; cu toate acestea angajatorul nu a dovedit că și-a îndeplinit în mod responsabil atribuțiile prevăzute de art. 40 alin. 1 lit. a și b din Codul muncii, respectiv că ar fi luat toate măsurile adecvate pentru remedierea deficiențelor arătate, inclusiv prin verificarea normelor de muncă sau a salariaților sub aspectul corespunderii profesionale locurilor de muncă în care i-a încadrat.
De asemenea, din referatul nr. 9/4.11.2008 (fila 20 dosar fond) și din cel din 7.11.2007 (fila 21 dosar fond) întocmit de șeful Secției sticlă a rezultat că în ziua de 4 noiembrie 2008 muncitorii secției "au refuzat să înceapă lucrul la ora 7.00 pe motiv că nu și-au primit salariul pe luna septembrie (lichidarea lunii septembrie" - și care trebuia plătit pe 11 octombrie conform contractului individual de muncă al reclamantei. Or, aceasta a dovedit - în lipsa unor probe contrare - că angajatorul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 40 alin. 2 lit. d din Codul muncii, respectiv că salariații nu erau informați cu privire la situația economică și financiară a unității și, contrar art. 8 alin. 1 și 2 din Codul muncii, că relațiile de muncă erau deficitare cel puțin din punct de vedere al informării și consultării reciproce, sub aspectul găsirii soluțiilor de rezolvare problemelor secției.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs INTERNATIONAL SRL B care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor a reiterat susținerile de la prima instanță, arătând, în esență, că nulitatea nu poate fi primită în raport de natura actului contestat, care este o adresă și care nu a produs consecințe juridice. Neprezentarea reclamantei la serviciu nu s-a produs ca urmare a comunicării acestei adrese.
Actul care a produs consecințe juridice îl constituie decizia nr. 30/10.11.2008 a administratorului societății, care a fost afișată la intrarea în unitate și în secția sticlă și nu a fost contestată.
De asemenea, a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 43 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, întrucât cauzele care au condus la întreruperea activității au fost daunele provocate prin neîndeplinirea normelor, cât și întreruperea nejustificată a activității sau lipsa de la serviciu.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, curtea constată neîntemeiat recursul.
Astfel, cu adresa nr. 48/10.11.2008 (fila 3 dosar fond), recurenta i-a comunicat reclamantei că începând cu data de 10.11.2008 se află în concediu fără plată pentru o perioadă de 2 - 3 luni, până la găsirea surselor financiare pentru plata furnizorilor de utilități.
Prin acest act s-a produs o modificare unilaterală a contractului individual de muncă al reclamantei, modificare determinată de anumite probleme financiare ale societății.
Executarea contractului este guvernată de principiul stabilității în muncă, ceea ce presupune că modificarea poate interveni numai în condițiile prevăzute de lege, modificarea unilaterală fiind, de principiu, interzisă. În acest sens, prin art. 43 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 s-a prevăzut că, "în cazul în care din motive obiective este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activității, pentru maximum 15 zile pe an, cu obligativitatea reluării ei, unitatea, cu acordul sindicatelor, poate acorda concediu fără plată".
În mod corect prima instanță a înlăturat apărările pârâtei privind forma actului contestat, care este o adresă, iar nu o decizie.
Măsura contestată a fost luată prin decizia nr. 30/10 noiembrie 2008 a administratorului societății. În lipsa dovezii că această decizie i-ar fi fost comunicată reclamantei, aceasta este în drept să solicite nulitatea actului prin care i s-a adus la cunoștință măsura unilaterală privind încetarea contractului său de muncă, potrivit art. 284 alin. 1 lit. a din Codul muncii.
Măsura înscrisă în adresă este cea care produce efecte juridice, neputându-i-se imputa salariatei inexistența voinței angajatorului ori pretinsa eroare de comunicare a acesteia.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că decizia ar fi fost afișată la sediul societății, câtă vreme recurenta însăși afirmă că reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu începând cu data de 5 noiembrie 2008.
În ce privește pretinsele abateri disciplinare ale reclamantei, invocate de recurentă, acestea nu pot constitui temei al întreruperii activității salariatului, angajatorul având la dispoziție dispozițiile art. 264 din Codul muncii.
De altfel, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că întreruperea activității secției sticlă s-ar fi datorat vreunei fapte imputabile reclamantei, ci "pierderilor de producție rezultate din nerealizările de normă și rebuturi din punct de vedere calitativ, înregistrate în lunile august - octombrie 2008".
Or, reclamanta a fost preluată începând cu 1.10.2008 de la "ART ", ca muncitor necalificat.
Așadar, la 1.10.2008 pârâta cunoștea problemele legate de nerealizările de normă și rebuturi, având a-și îndeplini, în mod responsabil, atribuțiile prevăzute de art. 40 alin. 1 lit. a și b din Codul muncii, privind luarea măsurilor adecvate pentru remedierea deficienților constatate, inclusiv prin verificarea normelor de muncă sau a salariaților sub aspectul corespunderii profesionale cu locurile de muncă în care i-a încadrat.
Din referatele întocmite la 4.11.2008 și, respectiv, la 7.11.2008 de șeful secției sticlă rezultă că la data de 4 noiembrie 2008 muncitorii secției "au refuzat să înceapă lucrul la ora 7.00 pe motiv că nu și-au primit salariile pe luna septembrie". În lipsa unor probe contrare, această apărare dovedește că angajatorul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. d din Codul muncii, aceea de a informa salariații cu privire la situația economică și financiară a societății, încât corect a fost înlăturată de prima instanță.
Față de cele ce preced, constatând că Tribunalul Botoșani, prin sentința pronunțată, a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 43 alin. 5 și art. 53 alin. 1 din Codul muncii, curtea,
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta "R & G Internațional", prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 310 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 30.06.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Sas Laura, Surdu Oana
